Revision for conflicting final judgments rejected where rulings were concordant and triple identity absent

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 18.02.2019, sub numărul x/2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuenta Direcţia Generală de Poliţie Locală şi Control a Municipiului Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O.,P., Q., R., S., T., U., V., W. pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în parte a sentinţei civile nr. 943/16.02.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a definitivă prin decizia civilă nr. 284/21.01.2019 a Curţii de Apel Bucureşti.

În motivare a arătat că prin sentinţa civilă nr. 943/16.02.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a definitivă prin decizia civilă nr. 284/21.01.2019 a Curţii de Apel Bucureşti s-a admis cererea intimaţilor din prezenta cerere şi a fost obligată să emită actele prin care să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiată intimaţii la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, pentru aceeaşi funcţie şi grad profesional, treaptă clasă şi gradaţie, începând cu data de 09.04.2015 şi a obligat-o să plătească intimaţilor din prezenta cerere diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite de aceştia şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 01.08.2017, actualizate cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective.

Anterior, prin sentinţa civilă nr. 4097/27.06.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a pronunţată în dosarul nr. x/2017 definitivă prin decizia nr. 1194/01.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a admis cererea intimaţilor din prezenta cauză şi a fost obligată la stabilirea nivelului de salarizare în favoarea acestora la nivelul maxim al acestor drepturi salariale existent în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, pentru aceeaşi funcţie şi grad profesional, începând cu data de 09.04.2015 şi la plata către intimaţi a diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primite şi sumele rezultate în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă, începând cu data de 09.04.2015 până la data plăţii efective.

A susţinut că în cadrul dosarului nr. x/2015 nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat şi că reclamanţii din dosarul nr. x/2015, mai puţin dna. R. şi dl. M., au avut calitatea de reclamanţi şi în dosarul nr. x/2017.

A menţionat că a pus în executare sentinţa civilă nr. 4097/27.06.2017 definitivă prin decizia civilă nr. 1194/01.03.2018, iar încălcarea autorităţii de lucru judecat prin sentinţa nr. 943/16.02.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a definitivă prin decizia civilă nr. 284/21.01.2019, face imposibilă punerea în executare şi a acesteia.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 510 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3345 din 18 iunie 2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 18.11.2019.

2. Hotărârea recurată

Prin sentinţa civilă nr. 219 din 23 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta Direcţia Generală de Poliţie Locală şi Control a Municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 943/2018 pronunţată la data de 16.02.2018 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Municipiul Bucureşti Prin Primar General, Primăria Municipiului Bucureşti Prin Primar General, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 219 din 23 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta Direcţia Generală de Poliţie Locală şi Control a Municipiului Bucureşti a declarat recurs.

Recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate.

În contextul unei succinte expuneri a situaţiei de fapt şi a enunţării dispoziţiilor atr. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa nu a ţinut cont de dovezile administrate în dosarul de revizuire şi a respins ideea că este vorba despre situaţia unor hotărârile potrivnice ce apar, de regulă, în situaţia de litispendenţă, ca identitate de obiect, părţi şi cauză.

În opinia sa, situaţia de dublă sau triplă identitate a unor procese este un accident procedural cu consecinţe nedorite, una din ele fiind hotărârile potrivnice, aberaţie procedurală, o alta fiind costurile ridicate şi inutile în sarcina bugetelor entităţilor publice sau private, în cazul de faţă bugetul instituţiei revizuente. În situaţia de fată, litispendenţa nu a putut fi prevenită ori împiedicată şi a produs efecte până la capăt, având două hotărâri potrivnice, definitive, total sau parţial. Pentru o astfel de situaţie, legiuitorul a prevăzut o soluţie procedurală: revizuirea, posibilă ulterior rămânerii definitive a ambelor hotărâri.

Astfel, a apreciat recurenta că instanţa a interpretat în mod greşit prevederile legale în materie, art. 509 pct. 8 C. proc. civ. făcând referire la revizuirea pentru existenţa de hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar pentru stabilirea domeniului de aplicare, acesta trebuie coroborat cu prevederile art. 430-431 C. proc. civ., articole care determină conţinutul şi efectele autorităţii de lucru judecat.

Prin urmare, intră sub protecţia autorităţii de lucru judecat, nu doar dispozitivul hotărârii şi considerentele pe care se sprijină acesta, ci şi acele considerente care conţin soluţii de sine stătătoare şi că efectul autorităţii de lucru judecat este deopotrivă, unul negativ, care împiedică reluarea aceleiaşi judecăţi pe temeiul aceleiaşi acţiuni (identitate de părţi, obiect, cauză), şi unul pozitiv, care presupune că ceea ce a statuat o instanţă, inclusiv pe cale incidentală, să fie folosit într-un litigiu ulterior, care are legătura cu prima judecată, fără posibilitatea de a mai fi contrazis (sancţionându-se nu doar contrazicerile între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, ci şi între considerentele acestora, atunci când ele conţin dezlegări intrate sub puterea lucrului judecat).

A mai considerat că, în prima situaţie, a nesocotirii efectului negativ al lucrului judecat, soluţia este doar de anulare a ultimei hotărâri conform art. 513 alin. (4), în cea de-a doua situaţie, a nesocotirii efectului pozitiv, după anularea ultimei hotărâri, cauza trebuie trimisă instanţei care, în pronunţarea soluţiei a nesocotit lucrul anterior judecat, pentru a realiza o nouă judecată, cu respectarea acestuia conform art. 513 alin. (4) coroborat cu art. 5 alin. (3) C. proc. civ., situaţia fiind similară celei în care instanţa de recurs, casând hotărârea atacată, trimite cauza spre rejudecare, cu îndrumarea de a se respecta anumite dezlegări în drept.

Prin urmare, motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca şi consecinţă anularea celei de a doua hotărâri, aceasta fiind neavenită. Instanţa nu va proceda la compararea celor două hotărâri pentru a vedea care este cea corectă, cea dintâi rămânând singura validă juridic.

4. Apărările formulate în recurs

În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Revizuenta Direcţia Generală de Poliţie Locală şi Control a Municipiului Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O.,P., Q., R., S., T., U., V., W. pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în parte a sentinţei civile nr. 943/16.02.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a definitivă prin decizia civilă nr. 284/21.01.2019 a Curţii de Apel Bucureşti.

Prin sentinţa recurată, cererea de revizuire a fost respinsă, revizuenta formulând critici din prisma greşitei interpretări a prevederilor legale în materie, invocând, în esenţă, faptul că art. 509 pct. 8 trebuie coroborat cu art. 430-431 C. proc. civ. cu trimitere la efectul negativ al autorităţii de lucru judecat (tripla identitate), şi la efectul pozitiv - ceea ce a statuat o instanţă să fie folosit într-un litigiu ulterior, care are legătură cu prima judecată, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, arătând că în dosarul nr. x/2015 nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat întrucât sentinţa nr. 4097/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 a rămas definitivă prin decizia nr. 1194/2018, ulterior pronunţării sentinţei nr. 943/2018, argumente care se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, aminteşte instanţa de control judiciar că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii.

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că pentru incidenţa acestui motiv pentru îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri potrivnice, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: aceleaşi părţi, acelaşi obiect, aceeaşi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepţia şi să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 4097/27.06.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a pronunţată în dosarul nr. x/2017 definitivă prin decizia nr. 1194/01.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O., P., Q., S., T., U., V., W. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Poliţie Locală şi Control a Municipiului Bucureşti, a obligat pârâta la stabilirea nivelului de salarizare în favoarea reclamanţilor la nivelul maxim al acestor drepturi salariale existent în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, pentru aceeaşi funcţie şi grad profesional, începând cu data de 09.04.2015 şi la plata către aceştia a diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primite şi sumele rezultate în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă, începând cu data de 09.04.2015 până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 943/16.02.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a definitivă prin decizia civilă nr. 284/21.01.2019 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O., P., Q., S., T., U., V., W., R. şi M. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin primar General, Primăria Municipiului Bucureşti şi Direcţia Generală de Poliţie Locală Bucureşti, a obligat pârâta Direcţia Generală de Poliţie Locală Bucureşti să emită actele prin care să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiată intimaţii la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, pentru aceeaşi funcţie şi grad profesional, treaptă clasă şi gradaţie, începând cu data de 09.04.2015 şi a obligat-o să plătească intimaţilor din prezenta cerere diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite de aceştia şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 09.04.2015 şi până la data de 01.02.2017, actualizate cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective.

Aşa fiind, rezultă că în cele două cauze s-a stabilit în sarcina revizuentei Direcţia Generală Poliţie Locală şi Control a Municipiului Bucureşti obligaţia de a acorda intimaţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O., P., Q., S., T., U., V., W., drepturi salariale la nivelul maxim existent în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, pentru aceeaşi funcţie şi grad profesional, începând cu data de 09.04.2015 şi de a plăti acestora diferenţele salariale rezultate în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 01.02.2017.

Or din interpretarea dispoziţiilor legale antereferite rezultă că hotărârile în privinţa cărora sunt incidente dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. trebuie să fie potrivnice, în cauză nefiind îndeplinită această cerinţă, întrucât, în limitele anterior reţinute, deşi cele două cauze îndeplinesc condiţia triplei identităţi, respectiv acelaşi părţi, obiect şi cauză, totuşi hotărârile pronunţate nu sunt potrivnice, ci sunt concordante (cuprind aceeaşi soluţie), astfel încât nu se impune anularea celei de a doua hotărâri respectiv a sentinţei civilă nr. 943/16.02.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a definitivă prin decizia civilă nr. 284/21.01.2019 a Curţii de Apel Bucureşti în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire fiind nefondată din această perspectivă, astfel cum în mod judicios a concluzionat judecătorul fondului, susţinerile din memoriul de recurs prin care se expune interpretarea proprie din punct de vedere teoretic a reglementarii de la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. şi prin care este afirmată existenţa în cauză, contrar evidenţei, a unor hotărârilor potrivnice fiind lipsite de suport.

Dincolo de aceste aspecte, în privinţa intimaţilor R. şi M., Municipiul Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti, instanţa de control judiciar constată că nu este îndeplinită nici cerinţa identităţii de părţi, întrucât cei doi intimaţi nu au avut calitatea de reclamanţi şi în dosarul nr. x/2017, iar Municipiul Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti nu au avut calitatea de pârâţi în dosarul x/2017

Totodată, în privinţa perioadei ulterioare datei de 01.02.2017, nu este îndeplinită nici cerinţa identităţii de obiect, întrucât pentru această perioada nu s-au stabilit obligaţii în sarcina revizuentei decât în cadrul dosarului nr. x/2017

Nici în privinţa dobânzii legale nu se poate reţine caracterul fondat al cererii de revizuire, în condiţiile în care nu este îndeplinită nici cerinţa identităţii de obiect întrucât dobânda legală nu a fost acordată decât în cadrul dosarului nr. x/2017

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de revizuenta Direcţia Generală de Poliţie Locală şi Control a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 219 din 23 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.