Transfer of state-owned cinemas to local authorities under Law 303/2008: Insolvency inapplicable to real property handover and statutory deadlines non-decadel

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 05.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Călăraşi şi Primarul Municipiului Călăraşi au chemat în judecată pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor - România Film prin administrator judiciar A. SPRL, solicitând:

- obligarea pârâtei să încheie cu Primarul mun. Călăraşi protocolul de predare - primire a bunului imobil teren şi clădire situat în mun. Călăraşi, str. x, jud. Călăraşi, identificat în Anexa la O.G. nr. 39/2009 la poziţia 110, respectiv Cinematograful Orizont, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, iar în caz de neconformare obligarea administratorului special la încheierea protocolului, în acest termen;

- în cazul în care pârâtul refuză încheierea protocolului în termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, hotărârea pronunţată să ţină loc de protocol de predare - primire;

- obligarea pârâtei să transfere către Consiliul Local al municipiului Călăraşi, terenul, bunurile mobile, activul şi pasivul aferent;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 340 din 2 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea, în parte, formulată de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Călăraşi şi Primarul Municipiului Călăraşi, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor - România Film; a fost obligată pârâta să încheie cu primarul municipiului Călăraşi protocolul prevăzut de punctul 8 (sub-punctul 5) al articolului unic al Legii nr. 303/2008, în scopul predării-primirii sălii de spectacol cinematografic Orizont, situată în municipiul Călăraşi, str. x, jud. Călăraşi, identificată în Anexa la O.G. nr. 39/2009 la poziţia 110, împreună cu terenul, bunurile mobile aflate în inventarul acesteia, personalul precum şi activul şi pasivul aferente acesteia, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a respins acţiunea, în rest, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 340 din 2 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor - România Film a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod eronat prima instanţă a considerat că în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. unic 8 din Legea nr. 303/2008 pentru modificarea art. II din Legea nr. 328/2006.

Astfel, Regia se afla în perioada de observaţie în ceea ce priveste patrimoniul fiindu-i incidente dispoziţiile Legii nr. 85/2014, în opinia acesteia, judecătorul fondului trebuind să facă aplicarea art. 75 si să dispună suspendarea cauzei.

În fine a mai susţinut recurenta că în mod eronat a apreciat instanţa natura juridică a termenului de 6 luni în care putea fi încheiat un protocol de predare-primire la Cinematograful Orizont, în sensul că acesta nu ar fi un termen de decădere, ci unul de recomandare, făcând trimitere la termenul de 4 ani prevăzut de Legea nr. 303/25008 la articolul I, pct. 8 pentru modificarea art. II din Legea nr. 326/2006 punctul 7.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata UAT a Municipiului Călăraşi a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât nu sunt aduse veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului, apreciind că recurenta-pârâtă a invocat în cadrul memoriului de recurs argumente de ordin critic cu privire la reţinerea de către judecătorul fondului a incidenţei dispoziţiilor art. unic 8 din Legea nr. 303/2008 pentru modificarea art. II din Legea nr. 328/2006, în condiţiile în care, în opinia sa, sunt aplicabile dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, care se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., menţionat de altfel şi în cererea de recurs.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. x/22.04.2019, reclamanta a solicitat pârâtei încheierea unui protocol de predare-primire. Prin notificarea înregistrată la reclamantă sub nr. x/03.05.2019, pârâta i-a comunicat refuzul de încheiere a protocolului pentru următoarele considerente: a) existenţa stării de insolvenţă; b) tardivitatea demersului, prin raportare la termenele de decădere prevăzute de art. II pct. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2008; c) obligaţia de a face s-a prescris legal şi a devenit caducă prin abrogarea O.U.G. nr. 91/2016.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamantii Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Călăraşi şi Primarul Municipiului Călăraşi cu o cerere, în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor - România Film, prin care a solicitat: obligarea pârâtei să încheie cu Primarul mun. Călăraşi protocolul de predare - primire a bunului imobil teren şi clădire situat în mun. Călăraşi, str. x, jud. Călăraşi, identificat în Anexa la O.G. nr. 39/2009 la poziţia 110, respectiv Cinematograful Orizont, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, iar în caz de neconformare obligarea administratorului special la încheierea protocolului, în acest termen; în cazul în care pârâtul refuză încheierea protocolului în termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, hotărârea pronunţată să ţină loc de protocol de predare - primire; obligarea pârâtei să transfere către Consiliul Local al municipiului Călăraşi, terenul, bunurile mobile, activul şi pasivul aferent.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă, în parte, pârâta formulând critici din prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte aminteşte că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii.

Potrivit prevederilor punctului 8 din Legea nr. 303/2008, subpct. 1 şi 5, a cărui incidenţă a fost criticată prin cererea de recurs, "La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film", împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective (...). Punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1 - 4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativ-teritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film", în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre."

Înalta Curte constată că imobilele cu destinaţia de cinematografe menţionate în Anexa la O.G. nr. 39/2009 (precum este şi cel în litigiu) au trecut în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale respective prin efectul Legii nr. 303/2008, protocolul de predare-primire care se încheie, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritorială şi administratorul R.A.D.E.F. - "România-film", reprezentând modalitatea practică de preluare a acestor imobile, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, în acest sens fiind şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, nr. 980 şi nr. 981 din 22 noiembrie 2012.

Din interpretarea dispoziţiilor legale antereferite rezultă că la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008, sălile de cinematograf şi spectacole aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea RADEF "România Film", sunt scoase, prin efectul legii, din proprietatea privată a statului şi trec, de drept, în proprietatea unităţilor administrativ teritoriale. Corelativ, pârâtă RADEF "România Film" are obligaţia de a se conforma dispoziţiilor legale, în sensul de a încheia protocolul de predare - primire a acestor săli.

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar, împărtăşind opinia judecătorului fondului, constată că refuzul pârâtei de a încheia protocolul a fost nejustificat.

Înalta Curte constată, de asemenea, că obiectul demersului judiciar de faţă îl reprezintă valorificarea dreptului real de proprietate dobândit de reclamantă în temeiul legii, iar nu o acţiune care să vizeze drepturi de creanţă, astfel că sunt nefondate susţinerile recurentei-pârâte privind imposibilitatea de a încheia protocolul prin raportare la art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care se impunea a fi aplicat în cauză şi care prevede că "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor.", fiind evident că excedează obiectul prezentului litigiu.

Nu pot fi primite nici alegaţiile recurentei cu privire la termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008, respectiv termenul pentru transmiiteerea notificării în vederea încheierii protocolului (prevăzute de art. II.1 alin. (1) şi (2) din lege), întrucât acestea au fost instituite pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor privind trecerea bunurilor din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţilor administrativ - teritoriale, având deci scopul de a ordona conduita entităţilor implicate în procedură, fără însă a fi prevăzute sub sancţiunea unei decăderi din drepturi a unităţii administrativ - teritoriale, în cazul în care pârâta nu îşi îndeplineşte propriile obligaţii.

În fine, astfel cum s-a reţinut anterior, bunurile au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale prin efectul legii, iar acţiunile prin care se apără dreptul de proprietate publică sunt imprescriptibile potrivit art. 861 alin. (1) C. civ., astfel că nu pot fi primite nici susţinerile recurentei cu privire la prescrierea obligaţiei, în interpretarea proprie expusă prin memoriul de recurs.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă UAT a Municipiului Călăraşi şi va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă UAT a Municipiului Călăraşi.

Respinge recursul formulat de pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor - România Film prin administrator judiciar A. SPRL împotriva sentinţei civile nr. 340 din 2 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.