Judges' request to clarify final salary judgment inadmissible as impermissible reform of operative part

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin sentinţa civilă nr. 1328/11.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016 a fost admisă acţiunea promovată de petenţii judecători la Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei în sensul că a fost obligat pârâtul să emită pentru fiecare dintre reclamanţi un ordin de salarizare cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5)1, art. 5 alin. (1), (11) şi alin. (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Prin aceeaşi sentinţă a fost obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale rezultate din aplicarea procentelor şi claselor de salarizare pentru personalul care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/funcţie anterior datei de 01.01.2011, iar în ceea ce priveşte pe A. şi la acordarea sporului de doctorat începând cu 09.04.2015.

Prin cererea formulată la data de 14.02.2020, petenţii reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H. au solicitat lămurirea sentinţei civile nr. 1328/11.04.2017 pronunţată în prezentul dosar, sub aspectul întinderii şi aplicării dispozitivului acestei hotărâri.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 19 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată şi s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului formulată de petenţii reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 19 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, reclamanţii au declarat recurs.

Au solicitat admiterea căii de atac si, în rejudecare, admiterea cererii, lămurirea intinderii notiunii de nivel maxim de salarizare in plată, prin includerea drepturilor câstigate cu incepere din 2015 de colegii judecători din cadrul aceleiasi familii ocupationale, prin hotărâri pronunţate ulterior sentintei a cărei lămurire se solicită.

Au arătat că sentinţa al cărei dispozitiv au solicitat a fi lămurit a fost notificata Ministerului Justiţiei, dar acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, prin întâmpinare paratul invocând faptul ca s-ar fi conformat, ca a emis aceste Ordine, dar nu a făcut nici o dovada in acest sens.

In vederea punerii in executare a acestei sentinţe au apreciat recurenţii ca este necesar a fi lămurit înţelesul, întinderea si aplicarea dispozitivului acestei sentinţe sub următoarele aspecte:

Daca nivelul maxim de salarizare reglementat prin art. 1 alin. (5) indice 1 O.U.G. nr. 83/2014 aprobata prin Legea nr. 71/2015 include drepturile recunoscute colegilor din cadrul aceleiaşi instanţe sau de la alte instanţe din tara privind:

- Valoarea de referinţa sectoriala de 484,18 . In acest sens au invocat: decizia civila nr/2531/22.10.2019 a Curţii de Apel Ploieşti data in dosarul nr. x/2019; Decizia civila nr. 2507/21.10.2019 a Curţii de Apel Ploieşti data in dosarul nr. x/2019; decizia civila nr. 2246 din 30.09.2019 pronunţata in dosarul nr. x/2019;Decizia civila nr. 2317din 08.10.2019 pronunţata de Curtea de Apel Ploieşti in dosarul nr. x/2019; decizia civila nr. 1018/27.06.2019 pronunţata in dosarul nr. x/2018; decizia civila nr. 188/12.02.2019 a Tribunalului Alba pronunţata in dosarul nr. x/2018; Hotărârea nr. 102 din 12.03.2019 a Tribunalului Bistriţa Năsăud pronunţata in dosarul nr. x/2017; decizia civila nr. 35 din 22.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi pronunţata in dosarul nr. x/2019;

- Majorările aplicate acestei valori de referinţa sectoriala, de 25 % începând cu anul 2013, recunoscute deja in cadrul familiei ocupaţionale Justiţie, sens in care au invocat sentinţa civila nr. 460/09.04.2019, pronunţata de Tribunalul Mureş in dosarul nr. x/2018;

- Precum si coeficientul de multiplicare 19,00-23,00 prevăzut de O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. - D.I.I.C.O.T. In acest sens invocam nivelul maxim recunoscut deja in cadrul familiei ocupaţionale Justiţiei prin sentinţa civila nr. 139 din 20.03.2019 a Tribunalului Teleorman dosarnr. x/2018, sentinţa civila nr. 866 din 22.05.2019 pronunţata de Tribunalul Damboviţa in dosarul nr. x/2018; Sentinţa 746 din 02.05.2019 pronunţata de Tribunalul Damboviţa in dosarul nr. x/2018; decizia civila nr. 417/A din 26.09.2019 pronunţata de Curtea de Apel Tg. Mureş precum si sentinţa civila nr. 41/01.10. 2008 a Curţii de Apel Oradea aşa cum a fost lămurită prin încheierea din 30.10.2019

Au mai arătat recurenţii că este adevărat ca hotărârile indicate sunt ulterioare momentului pronunţării Hotărârii a cărei lămurire o solicita, dar ceea ce nu s-a observat este faptul ca aceste drepturi au fost recunoscute colegilor acestora începând cu anul 2015, deci anterior perioadei la care au solicitat si obţinut hotărâre pentru salarizarea la nivelul maxim.

Practic lămurirea dispozitivului solicitată vizează nivelul maxim de salarizare, adică tocmai salariul de baza, salariu care aşa cum rezulta din Hotărârile deja depuse era determinat la nivel maxim prin aplicarea valorii de referinţa sectoriala de 484, 18, majorarea acestei valori începând încă cu anul 2013 cu 25% precum si aplicarea coeficientului de multiplicare de 19. Toate aceste componente ale salariului de baza au fost recunoscute in ceea ce priveştefamilia ocupaţională Justiţie, după cum s-a dovedit, in favoarea colegilor din tara, pentru o perioada mult anterioara celei la care recurenţii au formulat acţiunea iniţiala, astfel ca cererea de lămurire vizează tocmai dreptul acestora, recunoscut, de a fi salarizaţi la nivel maxim conform dispoziţiilor art. 1 alin. (5) indice 1, art. 5 alin. (1), (11) si alin. (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobata prin Legea nr. 71/2015.

In concluzie, având in vedere ca in favoarea recurentilor s-a recunoscut in contradictoriu cu paratul Ministerul Justiţiei dreptul la eliberarea unui ordin de salarizare la nivelul maxim de salarizare, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobata prin Legea nr. 71/2015, au apreciat ca se impunea lămurirea întinderii drepturilor acestora, respectiv întinderea noţiunii de nivel maxim de salarizare cu privire la drepturile indicate mai sus, recunoscute deja in familia ocupaţională Justiţie.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că încheierea recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenţii au reiterat, în esenţă, argumentele prezentate prin cererea de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii vizează fondul cauzei, care a fost soluţionat prin sentinţa nr. 1328/11.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin nerecurare, această excepţie neputând fi invocată în stadiul procesual al recursului împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte reţine că potrivit prevederilor art. 443 alin. (1) C. proc. civ.:

"În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Astfel, mecanismul procedural reglementat prin art. 443 alin. (1) C. proc. civ. are rolul de a asigura clarificarea, explicitarea măsurilor cu caracter executoriu cuprinse în dispozitivul hotărârii, în situaţia în care, din cauza caracterului lor echivoc, acestea sunt susceptibile de mai multe interpretări, având, aşadar, în vedere caracterul neclar sau contradictoriu al dispozitivului hotărârii, raportat la aspectele concrete de fapt şi de drept care au constituit obiectul cererilor şi apărărilor părţilor, analizei şi dezlegării prin hotărârea pronunţată.

Prin urmare, nu este permis ca prin intermediul lămuririi dispozitivului să fie repuse în discuţie chestiuni care vizează fondul cauzei ori să se tindă la modificarea dispozitivului.

Or, obiectul demersului judiciar în discuţie constă în:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015), a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei,

- obligarea pârâtului la acordarea, începând cu 09.04.2015, a diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011,

- obligarea pârâtului ca, la emiterea ordinelor de salarizare să ţină cont, în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date, precum si de faptul ca in anul 2012 reclamanta A. a obţinut titlul de doctor in drept,

Prin dispozitivul deciziei a cărui lămurire se solicită a fost obligat pârâtul: să emită, pentru fiecare dintre reclamanţi, un ordin de salarizare cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) şi art. 5 alin. (1), (11) şi alin. (12) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015; la plata diferenţelor salariale rezultate din aplicarea de procente şi a claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 01.01.2011 şi, în ce o priveşte pe reclamanta A., la acordarea sporului de doctorat, începând cu data de 09.04.2015.

Înalta Curte apreciază că acest dispozitiv este clar, conţinând obligaţia intimatului-pârât de a se conforma reglementărilor legale specifice, astfel cum în mod expres se menţionează în considerentele sentinţei.

Recurentii-reclamanţi au motivat cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 443 alin. (1) C. proc. civ., precum şi recursul prin necesitatea de lămurire cu privire la înţelesul, întinderea şi modalitatea de aplicare a dispozitivului sentinţei, respectiv faptul că lămurirea dispozitivului solicitată vizează nivelul maxim de salarizare, adică tocmai salariul de baza, salariu care aşa cum rezulta din Hotărârile deja depuse era determinat la nivel maxim prin aplicarea valorii de referinţa sectoriala de 484, 18, majorarea acestei valori începând încă cu anul 2013 cu 25% precum si aplicarea coeficientului de multiplicare de 19, susţinând că toate aceste componente ale salariului de baza au fost recunoscute in ceea ce priveşte familia ocupaţională Justiţie, după cum s-a dovedit, in favoarea colegilor din tara, pentru o perioada mult anterioara celei la care recurenţii au formulat acţiunea iniţiala, astfel ca cererea de lămurire vizează tocmai dreptul acestora, recunoscut, de a fi salarizaţi la nivel maxim conform dispoziţiilor art. 1 alin. (5) indice 1, art. 5 alin. (1), (11) si alin. (12) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobata prin Legea nr. 71/2015.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că motivele invocate în cererea privind lămurirea şi detalierea dispoziţiilor deciziei în sensul menţionat de recurenti reprezintă, în realitate, o solicitare de reformare a considerentelor sentinţei definitive.

Având în vedere dispoziţiile care reglementează condiţiile de exercitare ale cererii privind lămurirea dispozitivului unei hotărâri, instanţa de control judiciar constată că acestea pot da naştere numai unui demers procesual care presupune clarificarea dispozitivului hotărârii sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii care ar putea constitui un impediment în executarea hotărârii, iar nu unuia referitor la completarea considerentelor hotărârii, astfel cum s-a reţinut anterior.

Prin urmare, recurentii-reclamanti nu pot cere instanţei în temeiul art. 443 din C. proc. civ. introducerea în cuprinsul considerentelor a unor dezlegări care, pe de o parte, depăşesc limitele învestirii, iar pe de altă parte nu corespund condiţiilor de exercitare a acestui remediu procesual.

Cererea de lămurire vizează modul de aplicare a dispoziţiilor legale analizate prin sentinţa a cărei lămurire se solicită, pronunţată la 11.04.2017, conform cărora în situaţia personalului care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie salarizarea va fi cea de la nivelul maxim dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, raportat la elemente care nu au constituit obiectul judecăţii în dosarul nr. x/2016: faptul recunoaşterii, prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în 2019, a dreptului la VRS de 484,18 şi majorări aplicate începând cu 2013, respectiv a dreptului la coeficientul de multiplicare 19,00- 23,00 prevăzut de O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii DNA - DIICOT .

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii A., B., C., E., F., G., H. împotriva încheierii din 19 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.