Handball club's annulment of federation disciplinary decision inadmissible as perempted under six-month statute of limitations

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub nr. x/2019, reclamantul Clubul Sportiv Universitar Constantin Brâncuşi, în contradictoriu cu pârâţii Federaţia Română de Handbal şi A., a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună constarea nulităţii absolute/relative a actului juridic reprezentat de Hotărârea nr. 368/24.04.2018, emisă de pârâta Federaţia Română de Handbal-de Soluţionare a Memoriilor; repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului juridic a cărui nulitate se solicită, în sensul menţinerii Deciziei nr. 69/07.03.2018 privind rezilierea unilaterală a contractului de activitate sportivă nr. 118/02.08.2017 încheiat între reclamantă şi pârâtul A. şi respingerea oricăror pretenţii materiale pretinse de către pârâtul A., în temeiul contractului de activitate sportivă de mai sus; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi prilejuite cu soluţionarea cauzei dedusă judecăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 4241/14.06.2019, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia Civilă. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.09.2019, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 836/25.11.2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ. La data de 03.03.2020 cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2019.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 87 din 12 iunie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Clubul Sportiv Universitar Constantin Brâncuşi, în contradictoriu cu pârâţii Federaţia Română de Handbal - Comisia de Soluţionare a Memoriilor, şi A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 87 din 12 iunie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Clubul Sportiv Universitar Constantin Brâncuşi a declarat recurs.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru a judeca fondul.

De asemenea, s-a solicitat să se constate necompetenţa materială a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, în opinia sa, competenţa materială apartinând secţiei civile.

În susţinerea cererii, a arătat că argumentele invocate vizează sentinţa de fond în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei pe cale de excepţie, respectiv excepţia tardivităţii.

Astfel, a arătat că a solicitat constatarea nulităţii unui act juridic invocând dispoziţiile C. civ., respectiv art. 206 alin. (2) şi (3) din C. civ., art. 1250, 1246, 206 alin. (2), (3), art. 1254, 1639 C. civ., unde termenul de prescripţie este de 3 ani, neuzând de procedura contencioasă.

A mai apreciat că în ceea ce priveşte soluţionarea litigiului ce derivă din contractul de activitate sportivă încheiat între reclamantă şi pârâti, competenţa aparţine instanţelor judecătoreşti de drept comun, iar nu pârâtei FRH-Comisia de soluţionare a memoriilor, aceasta din urmă atribuindu-şi în mod ilegal competenţe şi atribuţiuni ce exced obiectului specific de activitate, consecinţa fiind că în cauză a fost nerespectat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice cu scop nelucrativ cu ocazia încheierii (emiterii) actului juridic atacat în cauză - Hotărârea nr. 368/24.04.2018.

Ca efect al nulităţii, prestatiile generate sau efectuate sunt supuse restituirii, părţile fiind repuse în situaţia anterioară emiterii actului juridic a cărui nulitate se solicită, respectiv, în cazul de faţă, recurentul solicitând menţinerea deciziilor unilaterale de reziliere, cu privire la contractul de activitate sportivă.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimaţii au formulat întâmpinari, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinari şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul Clubul Sportiv Universitar Constantin Brâncuşi a învestit instanţa de contencios administartiv şi fiscal cu o cerere, în contradictoriu cu pârâţii Federaţia Română de Handbal şi A., prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute/relative a actului juridic reprezentat de Hotărârea nr. 368/24.04.2018, emisă de pârâta Federaţia Română de Handbal-de Soluţionare a Memoriilor; repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului juridic a cărui nulitate se solicită, în sensul menţinerii Deciziei nr. 69/07.03.2018 privind rezilierea unilaterală a contractului de activitate sportivă nr. 118/02.08.2017 încheiat între reclamantă şi pârâtul A. şi respingerea oricăror pretenţii materiale pretinse de către pârâtul A., în temeiul contractului de activitate sportivă de mai sus; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi prilejuite cu soluţionarea cauzei dedusă judecăţii.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând, în esenţă, faptul că în mod greşit a soluţionat prima instanţă cauza pe excepţie, precum şi faptul că prezentul litigiu nu aparţine materiei contenciosului administrativ, competentă, în opinia sa, fiind secţia civilă.

Înalta Curte aminteşte că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii.

Or, recurentul-reclamant prin criticile formulate a invocat doar faptul că litigiul nu este de contencios administrativ, instanţa de fond soluţionând în mod greşit cauza pe excepţia tardivităţii.

În condiţiile în care obiectul cauzei îl reprezintă cererea de anulare a Hotărârii nr. 368/24.04.2018 pronunţată de către Comisia de Memorii a Federaţiei Române de Handbal, iar reclamantul nu a invocat excepţia necompetenţei materiale în cadrul litigiului aflat pe rolul Comisia de Memorii a Federaţiei Române de Handbal, iar în stadiul procesual de faţă această excepţie nu mai poate fi invocată, instanţa de control judiciar apreciază că prezenta cauza trebuie tratată ca o acţiune în contencios administrativ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd ca persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau interes legitim, poate solicita instanţei anularea actului administrativ, repararea pagubei cauzate si eventual reparaţii pentru daune morale.

Acelaşi act normativ, la art. 11, reglementează doua categorii de termene pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, termene a căror natură juridică este prevăzută expres în alin. (5): un termen de prescripţie cu durata de 6 luni, a cărui împlinire are ca efect stingerea dreptului la acţiune (art. 11 alin. (1) şi un termen de decădere cu durata de un an, aplicabil numai pentru motive temeinice şi care nu poate fi depăşit nici ca efect al intervenirii unor cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei avute în vedere la alin. (1), astfel cum prevede art. 11 alin. (2).

Termenul de prescripţie de 6 luni este aplicabil in cazul cererilor prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei. Acest termen începe să curgă de la date diferite, în functie de obiectul actiunii.

Termenul de decădere de un an este reglementat ca o situaţie de excepţie de la regula prescriptibilităţii acţiunii în termenul de 6 luni şi devine aplicabil numai dacă acţiunea nu a fost introdusă în termenul de 6 luni din motive temeinice. Acest termen se calculează începând cu data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii, în funcţie de obiectul acţiunii, potrivit regulilor configurate la alin. (1).

In speţă, se constată că reclamantul a luat cunoştinţă de Hotărârea contestata la data de 26.04.2018, potrivit dovezii de comunicare de la dosarul Curţii de Apel Bucureşti nr. 3962/318/2019, sesizând Judecătoria Târgu Jiu la data de 13.03.2019, în mod corect judecătorul fondului apreciind că acţiunea este formulata tardiv.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Clubul Sportiv Universitar Constantin Brâncuşi împotriva deciziei nr. 87 din 12 iunie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.