Inadmissibility of appeal against recusal ruling and judicial fine under old Romanian Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

La data de 22.03.2021 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., reprezentată de administrator unic B., împotriva deciziei civile nr. 14 din 11.01.2021 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Galaţi şi Consiliul Local Galaţi.

În şedinţa de judecată din data de 08.06.2021 revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator B., a formulat cerere de recuzare a completului de judecată compus din domnul judecător C. şi doamnele judecător D. şi E..

Prin adresa din data de 18.06.2021 s-a pus în vedere petentei să depună în scris cererea de recuzare, cu arătarea motivelor pentru fiecare dintre judecătorii recuzaţi şi să achite taxa de timbru în sumă de 4 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente cererii de recuzare formulate oral la termenul de judecată din data de 08.06.2021, petenta a formulat cerere de reexaminare, respinsă ca nefondată, în mod irevocabil, prin încheierea din data de 29.06.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Urmarea soluţionării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, prin adresa din data de 30.06.2021 s-a pus din nou în vedere petentei să depună în scris cererea de recuzare, cu arătarea motivelor pentru fiecare dintre judecătorii recuzaţi şi să achite taxa de timbru în sumă de 4 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

2. Încheierea din data de 8 iulie 2021, precum şi încheierile premergătoare atacate în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din data de 8 iulie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare a întregului complet de judecată C4R format din domnii judecători C., D., E., formulată oral în şedinţa publică din 08.06.2021, în cererea de revizuire a deciziei civile nr. 14/11.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., reprezentată de administrator unic B.. Totodată, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) din vechiul C. proc. civ., a dispus amendarea reprezentantului petentei, B., cu amendă în sumă de 1.000 RON.

Prin încheierile de şedinţă premergătoare, pronunţate la 06.04.2021, 21.04.2021, 08.06.2021 şi 30.06.2021, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator unic B., a dispus: amânarea cauzei pentru soluţionarea cererii de abţinere formulată de către un membru al completului de judecată; s-a admis cererea de abţinere formulată de către doamna judecător F.; ulterior s-a dispus amânarea cauzei pentru soluţionarea cererii de recuzare a întregului complet de judecată, formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin reprezentant B.; iar prin încheierea din data de 30.06.2021 s-a dispus emiterea unei adrese petentei, urmarea soluţionării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2021, cu menţiunea că s-a respins cererea de reexaminare şi că urmează a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată, urmând, totodată, să depună la dosar, cererea de recuzare în scris, cu arătarea motivelor pentru fiecare dintre judecătorii recuzaţi.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 iulie 2021, precum şi a tuturor încheierilor premergătoare pronunţate de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2021, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator unic B., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 5, pct. 7 şi pct. 9 din vechiul C. proc. civ.. A invocat recurenta excepţia nulităţii de ordine publică a hotărârii recurate şi a considerat că hotărârea atacată este vădit nelegală şi netemeinică.

În dezvoltarea motivelor invocate a susţinut că, la soluţionarea cererii sale, instanţa a aplicat în mod nelegal şi neprocedural, atât dispoziţiile din vechiul C. proc. civ., cât şi dispoziţiile din noul C. proc. civ., deşi dosarul se judecă după regulile prevăzute de vechea reglementare. Totodată, a arătat că în mod nelegal şi neprocedural, încălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, instanţa a aplicat amendă judiciară prin aceeaşi încheiere prin care a soluţionat cererea de recuzare şi nu prin încheiere de executare separată, de asemenea, aplicând amenda reprezentantului contestatoarei, deşi acesta nu este parte în dosar şi nu a formulat cerere de recuzare în nume propriu.

În plus, a aplicat amenda în temeiul prevederilor noului C. proc. civ., indicând cu rea-credinţă calea de atac prevăzută de acest nou Cod, deşi dosarul se judecă conform vechiul C. proc. civ.

A mai susţinut recurenta că în mod nelegal şi neprocedural a încălcat instanţa normele de procedură, analizând cererea de recuzare pe fondul ei, deşi a anulat-o ca netimbrată. Tot nelegal şi neprocedural a încălcat instanţa normele de procedură, neindicând temeiul de drept, respectiv textul de lege în baza căruia a stabilit şi a solicitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recuzare.

În continuare, a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii care se anulează reciproc, consecinţa fiind nemotivarea hotărârii, iar instanţa a interpretat şi a aplicat în mod greşit legea, respectiv C. proc. civ. şi Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, şi nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor şi excepţiilor formulate pentru termenul din data de 08.06.2021.

Cu privire la încheierile premergătoare a susţinut că în mod nelegal şi neprocedural acestea nu cuprind calea legală de atac şi termenul legal în care se poate exercita calea de atac, iar modul de soluţionare a dosarului este superficial, hotărârea nefiind motivată.

Sub acest aspect al contradictorialităţii hotărârii a mai arătat că există o contradicţie între considerente, motivare şi dispozitiv, iar erorile judiciare ar trebui să poată fi îndreptate oricând. În acest sens a făcut trimitere la practica Tribunalului Galaţi, evidenţiată de decizia civilă nr. 99 din data de 8 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015; la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, evidenţiată prin decizia nr. 3115 din 20 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2013 şi decizia nr. 270 din 28 ianuarie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013, şi a invocat excepţia nulităţii absolute de ordine publică a hotărârii recurate.

A mai invocat recurenta practica Curţii Constituţionale a României şi a considerat că este neconstituţional întregul C. proc. civ. din 1865, deoarece exclude posibilitatea îndreptării în orice moment a erorilor judiciare de judecată.

Astfel, a considerat că vechiul C. proc. civ. nu îndeplineşte condiţiile de predictibilitate, previzibilitate, claritate, precizie, cu privire la îndreptarea erorilor de judecată, fiind încălcate drepturi şi principii prevăzute de art. 1, art. 4, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53, art. 148 din Constituţia României. A înţeles să ridice excepţiile de neconstituţionalitate a art. 27, art. 28 alin. (3), art. 29, art. 30 alin. (4), art. 31 alin. (1), art. 32 alin. (1), art. 34 din vechiul C. proc. civ., apreciind că dispoziţiile acestora sunt neconstituţionale în măsura în care permit lipsa de precizie, claritate, predictibilitate şi previzibilitate a textului de lege, în privinţa art. 28 alin. (3) din acelaşi Cod, prin care se face referire la imposibilitatea formulării unei noi cereri de recuzare împotriva aceluiaşi judecător şi pentru aceleaşi motive, afirmând că din cuprinsul acestuia nu rezultă dacă este vorba despre motive de fapt sau de drept.

Cu privire la art. 30 alin. (4) din vechiul C. proc. civ. a susţinut că devine implicit neconstituţional în măsura în care se referă la aplicabilitatea art. 28 din acelaşi Cod; art. 31 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. este neconstituţional deoarece permite soluţionarea cererii de recuzare, prevăzând ascultarea judecătorului recuzat, însă fără a permite şi ascultarea petentului, nesocotind astfel dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi încălcarea principiului egalităţii armelor.

A mai susţinut recurenta şi neconstituţionalitatea art. 32 alin. (1) şi respectiv a art. 34 din vechiul C. proc. civ., având în vedere lipsa de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, în privinţa celui din urmă text de lege evocat arătând că este neconstituţional şi ca urmare a faptului că textul similar cuprins în art. 53 din noul C. proc. civ. este diferit, respectându-se şi asigurându-se dreptul la un proces efectiv.

Aşadar, textele de lege amintite sunt neconstituţionale în măsura în care permit interpretarea şi aplicarea arbitrară, părtinitoare şi chiar abuzivă de către judecătorul cauzei, precum şi în măsura în care nu îndeplinesc normele şi condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate prevăzute de Constituţia României şi de Legea nr. 24/2000.

În contextul aprecierii admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, a apreciat că sunt neconstituţionale şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, considerând că acest text este neconstituţional în măsura în care permite interpretarea şi aplicarea arbitrară, părtinitoare şi chiar abuzivă din partea judecătorului cauzei, în măsura în care nu îndeplineşte normele, condiţiile de claritate, predictibilitate şi previzibilitate prevăzute de Constituţia României şi de Legea nr. 24/2000, precum şi în măsura în care încalcă drepturi şi principii constituţionale.

În final, recurenta a apreciat că o probă în susţinerea căii sale de atac exercitate în cauză o constituie faptul că noul C. proc. civ. prevede posibilitatea exercitării unui recurs împotriva soluţiei date asupra cererii de recuzare de către o instanţă de recurs, concluzionând că hotărârea a fost dată de o instanţă care nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale şi a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii recurate. De asemenea, calea de atac este dată de lege, chiar dacă judecătorul o indică în mod greşit, motiv pentru care a considerat că hotărârea recurată este vădit nelegală, netemeinică şi nulă de drept.

Pentru considerentele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, deoarece, dacă instanţa de control judiciar, în speţă instanţa de recurs, ar rejudeca fondul cauzei după casare, reclamantei i-ar fi încălcat dreptul la două grade de jurisdicţie. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată şi respectarea art. 1, art. 6 din CEDO, art. 21, art. 14 din Constituţia României referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

4. Apărările formulate în cauză.

Deşi legal citaţi, împreună cu citaţia fiindu-le comunicată şi copia cererii de recurs, intimaţii-pârâţi Consiliul Local Galaţi şi Municipiul Galaţi nu au formulat întâmpinare.

La termenul din data de 13 ianuarie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului, exercitată împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, în temeiul art. 34 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., şi a dispus amânarea pronunţării pentru a da posibilitate recurentei-reclamante să depună concluzii scrise cu privire la această excepţie invocată din oficiu.

În termenul de amânare a pronunţării, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin reprezentant B., a depus note de concluzii scrise, în cuprinsul cărora a invocat excepţia de prematuritate a soluţionării recursului, precum şi prematuritatea invocării excepţiei inadmisibilităţii acestei căi de atac. Totodată, a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuţie această excepţie a prematurităţii, a formulat concluzii de respingere a excepţiei inadmisibilităţii recursului şi a solicitat obligarea intimaţilor-pârâţi la plata cheltuielilor de judecată.

Tot în termenul de amânare a pronunţării recurenta-reclamantă a solicitat comunicarea în format electronic a tuturor încheierilor de şedinţă pronunţate în dosar, precum şi o copie în format electronic a tuturor încheierilor cu mijloace tehnice audio, cerere soluţionată conform adresei emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 27 ianuarie 2022.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de repunere pe rol a cauzei şi asupra recursului.

Cu titlu preliminar instanţa de control judiciar reţine că, raportat la data formulării cererii de chemare în judecată ce a stat la baza prezentului demers judiciar, respectiv 4 iulie 2012, şi faţă de prevederile art. 24 din noul C. proc. civ. potrivit cărora: "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", precum şi a celor menţionate la art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ, care reglementează aplicarea în timp a legii de procedură civilă, norme care dispun că "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi", în cauză sunt aplicabile dispoziţiile din vechiul C. proc. civ., astfel cum în mod expres a arătat şi recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de recurs formulate, iar nu cele ale noului C. proc. civ., intrat în vigoare la 15 februarie 2013, pentru că, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare".

Prin urmare, cum în prezenta cauză procesul a început la data de 4 iulie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., şi faţă de principiul neretroactivităţii legii, înscris în prevederile legale sus-menţionate, litigiului având ca obiect cererea de revizuire a deciziei nr. 14/11.01.2021 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2020, i se aplică dispoziţiile din vechiul C. proc. civ. (1865), inclusiv sub aspectul procedurii de judecată.

5.1. Cu privire la cererea recurentei-reclamante, de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Aşa cum s-a arătat în precedent, la termenul din data de 13 ianuarie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului exercitat împotriva încheierii prin care a fost soluţionată o cerere de recuzare, faţă de dispoziţiile art. 34 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, şi a dispus amânarea pronunţării soluţiei pentru a da posibilitate părţii recurente să depună în scris un punct de vedere cu privire la excepţia invocată.

La data de 26 ianuarie 2022 recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator unic B., a depus note de concluzii scrise în cuprinsul cărora a susţinut că înţelege să invoce excepţia prematurităţii invocării excepţiei de inadmisibilitate a recursului şi a soluţionării căii de atac exercitate din perspectiva acestei excepţii a inadmisibilităţii, solicitând repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuţia părţilor şi a se soluţiona excepţia prematurităţii.

Din lecturarea dispoziţiilor vechiul C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a reglementat situaţia repunerii pe rol a cauzei prin intermediul dispoziţiilor art. 151 din actul normativ amintit, conform cărora: "Pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri".

De asemenea, potrivit art. 260 alin. (2) din vechiul C. proc. civ.: "Judecătorul care a luat parte la judecată este îndreptăţit să se pronunţe, chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanţei, afară de cazul când i-a încetat calitatea de magistrat sau este suspendat din funcţie. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca acestea să pună din nou concluzii în faţa instanţei legal constituite".

Pe de altă parte, instituţia repunerii cauzei pe rol este reglementată de legiuitor şi în situaţia suspendării judecării procesului, când este prevăzută posibilitatea părţii de a formula cerere de repunere a cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.

Or, în speţă, recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei după închiderea dezbaterilor, în termenul de amânare a pronunţării pentru depunerea de concluzii scrise, astfel încât instanţa de control judiciar nu poate lua în considerare această cerere, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 151 din vechiul C. proc. civ., întrucât de aceste dispoziţii se poate prevala doar instanţa de judecată atunci când constată că sunt necesare noi lămuriri. Cu alte cuvinte, această instituţie procedurală vizează deliberarea şi este pusă de către legiuitor la dispoziţia instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, exclusiv în situaţiile expres prevăzute de lege.

Cum recurenta-reclamantă este cea care a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei, justificată de împrejurarea că este necesară discutarea excepţiei prematurităţii soluţionării recursului şi a invocării excepţiei inadmisibilităţii, invocând, prin urmare, aspecte noi ce nu au format obiectul dezbaterilor, iar instanţa de control judiciar apreciază că nu sunt necesare noi lămuriri şi că nu este incidentă ipoteza reglementată la art. 260 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru repunerea cauzei pe rol, cererea formulată de parte sub acest aspect fiind nefondată şi urmând a fi respinsă ca atare.

5.2. Cât priveşte cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă împotriva încheierii din data de 8 iulie 2021 şi a tuturor încheierilor premergătoare pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, în condiţiile art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu.

Potrivit textului de lege sus-menţionat, "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".

Aşadar, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată, urmând să constate inadmisibilitatea recursului reclamantei, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii de recurs de faţă îl reprezintă încheierea din data de 8 iulie 2021, precum şi toate încheierile premergătoare pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 8 iulie 2021, Curtea de Apel Galaţi a anulat ca netimbrată cererea de recuzare a întregului complet de judecată C4R format din domnii judecători C., D., E., formulată oral în şedinţa publică din data de 08.06.2021, în cererea de revizuire a deciziei civile nr. 14 din 11.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., reprezentată de administrator unic B.. Totodată, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) din vechiul C. proc. civ., a dispus amendarea reprezentantului petentei, B., cu amendă în sumă de 1.000 RON.

De asemenea, aşa cum s-a arătat în considerentele expuse la pct. 2 din prezenta decizie, din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin încheierile premergătoare, pronunţate la 06.04.2021, 12.04.2021, 08.06.2021 şi 30.06.2021, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator unic B., a dispus: amânarea cauzei pentru soluţionarea cererii de abţinere formulată de către un membru al completului de judecată; s-a admis cererea de abţinere formulată de către doamna judecător F.; ulterior s-a dispus amânarea cauzei pentru soluţionarea cererii de recuzare a întregului complet de judecată, formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L., prin reprezentant B.; iar prin încheierea din data de 30.06.2021 s-a dispus emiterea unei adrese petentei, urmarea soluţionării cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2021, cu menţiunea că s-a respins cererea de reexaminare şi că urmează a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 RON, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată, urmând, totodată, să depună la dosar, cererea de recuzare în scris, cu arătarea motivelor pentru fiecare dintre judecătorii recuzaţi.

Potrivit art. 299 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.:

"Hotărârile date fără drept de apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. (2) (Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii) sunt aplicabile în mod corespunzător.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege enunţate supra rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac în discuţie.

Din această perspectivă este de observat, în primul rând că prin dispozitivul încheierii din data de 8 iulie 2021, Curtea de Apel Galaţi a dispus amendarea reprezentantului petentei B., cu o amendă în sumă de 1.000 RON.

Potrivit art. 1084 din vechiul C. proc. civ., "Amenda şi despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia", iar conform art. 1085 alin. (1) din acelaşi Cod, "Împotriva încheierii prevăzute la art. 1084 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora".

Aşadar, Înalta Curte constată că, în raport de prevederile legale evocate, calea de atac a recursului exercitată de către recurenta-reclamantă în referire la această soluţie din dispozitivul hotărârii atacate, reprezintă un demers neprevăzut de lege, fiind, ca atare, inadmisibil.

Cât priveşte soluţia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi asupra cererii de recuzare, instanţa de control judiciar reţine că art. 34 alin. (2) din vechiul C. proc. civ. prevede că "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul". Sub acest aspect este de observat că, chiar dacă în dispozitivul încheierii din 8 iulie 2021, recurată în cauză, instanţa a menţionat calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicare, acesta începe să curgă de la data comunicării hotărârii pronunţate asupra fondului cauzei, când se poate exercita recursul, şi nu anterior acestui moment.

Din interpretarea acestei norme rezultă, pe de o parte, că împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare nu se poate exercita calea de atac a apelului/recursului separat de hotărârea dată asupra fondului litigiului iar, pe de altă parte, că nu se poate exercita o cale de atac împotriva soluţiei de respingere a cererii de recuzare dacă hotărârea de fond nu este supusă niciunei căi de atac. Verificarea acestor două condiţii presupune verificarea admisibilităţii căii de atac declarate împotriva hotărârii prin care se respinge recuzarea, întrucât împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita numai căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

În speţă, excepţia inadmisibilităţii recursului se impune sub ambele aspecte menţionate.

Astfel, cauza în care s-a dispus anularea cererii de recuzare ca netimbrată, respectiv cererea de revizuire a deciziei civile nr. 14/11.01.2021 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/2020, nu era soluţionată la data declarării recursului împotriva încheierii de anulare a cererii de recuzare ca netimbrată, fiind în curs de soluţionare la Curtea de Apel Galaţi, iar împotriva soluţiei date asupra cererii de recuzare nu se putea exercita un recurs separat, acesta fiind inadmisibil conform prevederilor art. 34 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865.

Conform prevederilor art. 299, coroborate cu art. 377 din C. proc. civ. de la 1865, pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.

Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe învestite cu soluţionarea unei cereri de revizuire este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

În prezenta cauză, învestirea Curţii de Apel Galaţi de către reclamanta S.C. A. S.R.L. s-a făcut prin declararea căii de atac a revizuirii împotriva deciziei civile nr. 14/11.01.2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în faza procesuală a recursului, astfel că hotărârea pronunţată asupra acestei căi de atac a revizuirii, şi anume decizia nr. 1283/20.12.2021, deci hotărârea asupra fondului, este una irevocabilă la curtea de apel, nesusceptibilă de o altă cale de atac (apel sau recurs).

În aceste condiţii, cum hotărârea asupra fondului nu este supusă recursului, fiind irevocabilă, nici hotărârea asupra soluţiei de respingere a cererii de recuzare nu poate fi atacată cu recurs, aceasta fiind inadmisibilă faţă de prevederile art. 34 alin. (2) din vechiul C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac a recursului, exercitată împotriva încheierilor atacate, pe de o parte pentru că aceasta, deşi a fost îndreptată împotriva unor încheieri ce fac parte din categoria celor supuse recursului, se poate exercita numai o dată cu fondul cauzei şi doar în ipoteza în care şi această hotărâre dată asupra fondului cauzei este supusă recursului, iar, pe de altă parte, deoarece în ceea ce priveşte soluţia de amendare a reprezentantului petentei, calea de atac formulată de recurentă nu este prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 1085 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., în speţă fiind incident principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 299 alin. (1), art. 377 din vechiul C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, în aplicarea cărora va respinge recursul declarat, ca inadmisibil.

Totodată, în raport de soluţia pronunţată cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte nu va mai proceda la examinarea celorlalte susţineri şi apărări invocate de recurenta-reclamantă pe fondul cererii de recurs, analiza acestora fiind de prisos prin prisma soluţiei pronunţate.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 151 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, iar în temeiul art. 312 alin. (1), raportat la art. 34 alin. (2) din acelaşi act normativ, va respinge recursul declarat de reclamantă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 08 iulie 2021 şi a tuturor încheierilor premergătoare pronunţate în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.