Valuation of vehicle repair costs and obligation to cover replacement parts under statutory authorization rules in CASCO insurance disputes

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 10.03.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea, în parte, a Deciziei nr. 3722/02.02.2017 emise de pârât şi obligarea acestuia la admiterea cererii de plată şi pentru diferenţa de 1.230,13 RON, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3623 din 11 octombrie 2017, instanţa a admis acţiunea reclamantei, a anulat, în parte, Decizia nr. 3722/02.02.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor în ceea ce priveşte măsura de respingere a cererii de despăgubiri pentru suma de 1.230,13 RON şi a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să emită o decizie prin care să admită cererea de despăgubiri a reclamantei şi pentru diferenţa de 1.230,13 RON.

A mai obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate de intimata-reclamantă împotriva Deciziei FGA nr. 3722/02.02.2017, cu cheltuieli de judecată.

A susţinut recurentul că instanţa a încălcat art. 1270 C. civ., motivele respingerii sumei de 1.230,13 RON circumscriindu-se clauzelor contractului CASCO încheiat între părţi şi înscrisurilor depuse de intimată pentru dovedirea pretenţiilor sale, în sensul că s-a depus un deviz de reparaţii, respectiv o evaluare făcută de o unitate reparatoare aleasă de intimată, document neînsoţit de un ordin de plată/extras de cont.

Reducerile operate îşi au temeiul în faptul că reparaţia autovehiculului nu s-a efectuat şi devizul în temeiul căruia se plăteşte despăgubirea este cel al asigurătorului şi nu cel al asiguratului, iar vechimea autovehiculului de peste 4 ani impune aplicarea clauzelor contractuale de stabilire a despăgubirii în raport cu preţurile pieţelor secundare pentru piesele necesar a fi înlocuite.

Astfel, acordarea despăgubirilor în temeiul calculului B. efectuat de inspectorii de daună ai FGA şi raportarea la preţurile pieselor noi de pe piaţa secundară îşi au deplină justificare în clauzele contractului.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu poate plăti pur şi simplu sumele eventual stabilite de asigurătorul în faliment cu titlu de despăgubiri şi nici pe cele pretinse prin cererile de plată, ci este obligat să facă propria evaluare şi să acţioneze diligent.

3. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii şi excepţia netimbrării recursului. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4.1. Recurentul-pârât a emis decizia ce face obiectul acţiunii, apreciind că nu se justifică acordarea sumei de 1.230,13 RON, pentru că, din devizul emis de FGA din sistemul de specialitate B., preţul manoperei ar fi 71,25 RON şi preţul vopsitoriei 448,6, RON, astfel că preţul reparaţiei ar fi de 519,87 RON.

Din devizul estimativ depus de intimata-reclamantă A. anexat cererii de plată adresate FGA, deviz întocmit de S.C. C. tot prin sistemul B., a rezultat un preţ manoperă de 143,00 RON, preţ vopsitorie 581,19 RON şi preţ piese de 1.046,66 RON, reieşind un total de plată de 1.770,85 RON, fără TVA.

4.2. Constată Înalta Curte că art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor prevede că "Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat şi a condiţiilor de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare."

Potrivit art. 51 alin. (3) din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, "Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 53.".

De asemenea, conform alin. (6) şi (7) al articolului menţionat, unităţile de specialitate sunt persoanele juridice legal autorizate, care au în obiectul lor de activitate şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi de reparaţie la vehicule iar costul reparaţiilor efectuate la vehicule se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile de specialitate.

Or, în cauză, aspect necontestat, devizul anexat de intimata-reclamantă a fost întocmit de o unitate de specialitate, C.. Prin deviz au fost detaliate operaţiunile şi preţurile pieselor necesar a fi înlocuite.

În raport cu situaţia de fapt şi de drept, după cum corect a reţinut prima instanţă, costul reparaţiilor efectuate la autoturismul avariat a fost stabilit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, invocate chiar de recurent prin recurs.

Recurentul-pârât nu contestă calitatea unităţii reparatoare de unitate de specialitate în sensul legii şi nici nu invocă vreun motiv de nulitate a devizului emis de aceasta.

4.3. Nu în ultimul rând, un aspect demn de subliniat se referă la faptul că discrepanţele invocate de recurent, privind costul mai mic al pieselor noi de pe piaţa secundară, nu au fost dovedite în niciun fel.

Decizia emisă de FGA prin care s-a aprobat plata sumei de 519,87 RON se referă numai la preţul manoperei şi la preţul vopsitoriei (71,25 RON + 448,62 RON = 519,87 RON), fără, însă, a se referi în niciun fel la preţul pieselor.

Nici în faţa instanţei de fond şi nici prin recurs, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a susţinut că reparaţia autovehiculului asigurat nu ar fi necesitat înlocuirea anumitor piese, ci, dimpotrivă, întrega argumentaţie a recurentului se întemeiază pe aşa-zisa raportare a inspectorilor de daună ai FGA la preţurile pieselor noi de pe piaţa secundară (care ar fi mai mici decât cele din devizul estimativ depus odată cu cererea de plată), în raport cu dispoziţiile art. 5.4.2 din contractul de asigurare, care prevede că despăgubirea ar acoperi piese noi de calitate superioară de pe piaţa secundară.

Însă, din devizul depus în dovedirea cererii de plată de către intimata-reclamantă A. S.R.L., rezultă necesitatea înlocuirii următoarelor piese: garnitură uşă sp st (231,01 RON), garnitură sup uşă st (185,95 RON), garnitură inf uşă sp st (68,21 RON), macara geam sp st (540,97 RON) şi diverse piese mici (2%, respectiv 20,52 RON).

Astfel, deşi recurentul susţine că inspectorii de daună din cadrul FGA s-ar fi raportat la preţurile pieselor noi de pe piaţa secundară, din deciza contestată rezultă că suma aprobată cuprinde numai preţul manoperei şi preţul vopsitoriei, fără a cuprinde, în niciun fel, contravaloarea pieselor, indiferent de unde ar proveni acestea, din piaţa auto secundară sau nu.

Prin urmare, recurentul-pârât nu aduce niciun argument relevant şi nu indică nicio dispoziţie legală în temeiul căreia, ar putea cenzura suma stabilită prin devizul emis de unitatea service autorizată, fără a include, în niciun fel, contravaloarea pieselor necesar a fi înlocuite.

4.5. Reţinând că sentinţa de fond este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 3623 din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.