Hospital qualification as insurance creditor for recovery of tort damages from Insureds' Guarantee Fund upon insurer's insolvency

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată. Hotărârea primei instanţe

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.12.2019, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Spiridon" Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 21626/18.11.2019 emise de pârât prin care i-a fost respinsă cererea de plată nr. x/23.05.2019 cu privire la suma de 3.870,52 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare cu persoana vătămată A..

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 216 din 20 martie 2020, Curtea a admis cererea reclamantului, a anulat Decizia nr. 21626/18.11.2017 emisă de pârât şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.870,52 RON.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată şi, pe cale de consecinţă, menţinerea Deciziei nr. 21626/18.11.2019.

Recurentul-pârât a susţinut că prima instanţă a soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 213/2015, art. 313 şi art. 320 din Legea nr. 95/2006 şi art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 503/2004.

Pentru a îndeplini condiţiile prevăzute de lege şi pentru a-şi recupera sumele solicitate din disponibilităţile FGA, suma solicitată trebuie să rezulte dintr-un contract de asigurare, condiţie neîndeplinită de spitale.

Din conţinutul sentinţei penale evoate rezultă că suma solicitată cu titlu de despăgubiri a fost stabilită definitiv prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu persoana asigurată, reţinându-se că ar fi întrunite elementele răspunderii civile delictuale în privinţa faptei asiguratului RCA, iar, potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potirvit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.

Definiţiile legale a creanţei de asigurare şi ale creditorului de asigurare, conform art. 3 din Legea nr. 503/2004 şi, ulterior, art. 4 din Legea nr. 213/215, nu pot fi aplicate în litigiile de drept comun între asiguraţi sau beneficiarii asigurărilor şi asigurători, ci numia în raporturile cu FGA, legiuitorul dorind să facă o distincţie clară între creanţele pe care FGA le achită potenţialilor creditor de asigurare şi celelalte creanţe ale asigurătorului falit.

Rolul social al FGA este de protejare a creditorilor de asigurare de consecinţele insolvenţei unui asigurător, însă, în cazul dedus judecăţii, creditorul de asigurare este beneficiarul poliţei de asigurare RCA.

FGA nu este un asigurător sau reasigurător, FGA nu plăteşte pentru asigurătorul falit, după cum nici asigurătorul falit nu plăteşte prin FGA.

Spitalele se constituie ca părţi civile în cauzele penale, în caz contrar pierzând dreptul de a acţiona la instanţa civilă asigurătorul, având numai dreptul de a acţiona vinovatul de producerea accidentului, adică pe asiguratul RCA.

În cadrul asigurărilor de răspundere civilă, pentru a putea fi angajată răspunderea contractuală a societăţii de asigurare este necesar ca în prealabil obligaţia de plată a despăgubirilor să fie stabilită în sarcina asiguratului. Este necesară stabilirea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie pentru a putea fi angajată ulterior răspunderea contractuală a asigurătorului.

Reclamantul nu face parte din categoria creditorilor de asigurări şi nici nu deţine o creanţă de asigurări aptă de valorificiare din disponibilităţile FGA. Nu este nici persoana asigurată, nici beneficiar al asigurării şi nici persoana păgubită.

Prin urmare, reclamantul deţine contra asigurătorului B. cel mult o creanţă chirografară, iar nu o creanţă de asigurare ce poate fi acoperită din disponibilităţile Fondului, având posibilitatea înscrierii creanţei sale în tabelul creditorilor B. S.A..

3. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Spiridon" Iaşi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin criticile formulate, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 213/2015, art. 320 din Legea nr. 95/2006 şi art. 3 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 503/2004.

Înalta Curte observă că potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 în categoria creditorilor de asigurări, în cazul asigurării de răspundere civilă, intră şi persoanele păgubite, respectiv persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

Sub acest aspect, se constată că, prin sentinţa penală nr. 32 din 20 aprilie 2018 a Tribunalului Militar Iaşi, definitivă prin Decizia nr. 7 din 27 februarie 2019 a Curţii Militare de Apel Bucureşti, s-a recunoscut Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Spiridon" Iaşi calitate procesuală în raportul juridic de dezdăunare decurgând din angajarea de cheltuieli cu spitalizarea părţii civile A., obligând partea responsabilă civilmente (B.-în faliment prin lichidator judiciar C.) la plata sumei de 3.870,52 RON, cu titlu de despăgubiri.

În raport de aspectele relevate, rezultă fără putere de tăgadă că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Spiridon" Iaşi are calitatea de persoană păgubită în sensul art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2005, astfel că, în acest temei, este parte în raportul de drept administrativ cu Fondul de Garantare al Asiguraţilor.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 503/2004 creanţele de asigurări sunt definite ca reprezentând "creanţele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări creanţele Fondului de garantare, precum şi primele datorate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din încetarea ori, după caz, din anularea contractelor de asigurare sau operaţiunilor efectuate, conform legii aplicabile acestora, înainte de intrarea în procedura falimentului", iar art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 acordă creanţei de asigurare aceeaşi definiţie, respectiv "creanţele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilităţile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizaţii, precum şi primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare".

În raport de aceste norme, care reprezintă o transpunere în dreptul naţional a Directivei 2009/138/CE, în mod just a reţinut instanţa de fond că producerea riscului asigurat, respectiv producerea accidentului rutier, a fost cauza determinantă în efectuarea de către spital a cheltuielilor de spitalizare cu victima accidentului, instanţa învestită cu soluţionarea litigiului decurgând din acest accident valorizând în acţiunea civilă exercitată de spital pretenţiile acestuia în contradictoriu cu societatea de asigurare a persoanei vinovate de producere a accidentului.

Prin urmare, despăgubirea menţionată este o obligaţie izvorâtă din contractul de asigurare obligatoriu încheiat de conducătorul auto culpabil (asiguratul) cu asigurătorul în faliment.

În materie penală este consacrat dreptul de opţiune al persoanei vătămate, care poate alege între soluţionarea pretenţiilor sale civile pe calea acţiunii civile promovate la o instanţă civilă şi promovarea unei acţiuni civile în cadrul procesului penal, prin constituirea de parte civilă în termenele prevăzute de lege. Ambele posibilităţi juridice conferă părţii vătămate posibilitatea de a acţiona în justiţie în mod direct asigurătorul pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin producerea evenimentului stipulat în contractul de asigurare ca reprezentând riscul asigurat.

Instanţa penală, în soluţionarea laturii civile cu care a fost învestită, a stabilit că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Spiridon" Iaşi este îndreptăţit a primi despăgubiri decurgând din contractul de asigurare încheiat de autorul prejudiciului.

Recurentul-pârât nu a fost parte în acest litigiu, însă aceste dezlegări sunt opozabile şi acestuia în calitate de garant al despăgubirii rezultate din contractul de asigurare obligatoriu încheiat, în condiţiile legii de autorul prejudiciului, în cazul falimentului societăţii B. S.A., în baza art. 2 din Legea nr. 213/2015.

În temeiul obligaţiei de garanţie legală pentru plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, recurentul Fondul de Garantare a Asiguraţilor are obligaţia plăţii despăgubirilor stabilite pe cale amiabilă şi cu atât mai mult a celor stabilite pe cale judiciară, principiul securităţii juridice opunându-se a mai pune în discuţie în procedura administrativă de executare în concret a acestei obligaţii legale calitatea de creditor de asigurare a solicitantului sau de creanţă de asigurare a sumei pretinse, chestiuni dezlegate deja de o instanţă judecătorească cu exigenţele procesuale specifice.

Într-adevăr, aşa cum susţine recurentul, plata despăgubirii se face în mod direct terţei persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat, şi asiguratului numai în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit terţa persoană prejudiciată, în conformitate cu art. 2226 din C. civ., însă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sf. Spiridon" Iaşi este terţa persoană prejudiciată, a cărei despăgubire pentru cheltuielile de spitalizare suportate datorită faptei ilicite a unei persoane, care reprezenta un risc asigurat, nu a fost făcută.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 216 din 20 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.