Reviewability of preparatory administrative correspondence in doctoral title revocation proceedings

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.11.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale-Direcţia Generală Învăţământ Universitar şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, anularea Deciziei nr. 15136/25.07.2019 emisă de Consiliul General al CNATDCU în baza Procesului-verbal nr. x/18.07.2019, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 335 din 2 iunie 2020, Curtea a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

A susţinut recurentul-reclamant că raţionamentul instanţei de fond este greşit şi are la bază o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 1/2011, aplicate eronat cauzei.

Decizia a cărei anulare a solicitat-o nu a avut caracterul unui raport de evaluare, astfel cum prevede art. 170 din Legea nr. 1/2011, nu are caracter de recomandare, este o rezoluţie de retragere a titlului de doctor şi reprezintă, în realitate, o măsură efectivă dispusă împotriva sa.

Deşi legea instituie o anumită procedură de emitere a unui act sau de luare a unei măsuri procedurale, instanţa ar fi trebuit să se considere învestită cu soluţionarea cererii care viza nulitatea absolută a actului juridic.

Instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru că, în fapt, decizia a fost dată în afara procedurii prevăzute de lege şi a modificat raporturi juridice, în sensul că a dispus retragerea titlului său de doctor.

Potrivit art. 170 din Legea nr. 1/2011, emitentul deciziei avea calitatea să emită doar rapoarte de recomandare sau evaluare şi nicidecum rezoluţii de retragere a titlului de doctor.

Nu se poate presupune că această decizie va fi urmată de o nouă decizie emisă de minister prin care să se decidă retragerea titlului său de doctor, câtă vreme, după 1 an de la emiterea deciziei contestate, Ministerul Educaţiei nu a emis niciun act cu privire la titlul său de doctor şi nici nu s-a apărat în cadrul procesului din perspectiva pe care a invocat-o instanţa din oficiu.

3. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.1. Reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 15136/25.07.2019 emise de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare de validare a rezoluţiei de retragere a titlului ştiinţific de doctor în Ştiinţe militare şi informaţii şi de admitere a sesizării depuse de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI).

Prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă, iar recurentul-reclamant critică hotărârea primei instanţe, apreciind, în esenţă, că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a constatat că decizia ce face obiectul acţiunii nu ar reprezenta un act administrativ.

4.2. Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Conform dispoziţiilor legale reţinute de prima instanţă, art. 33-35 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare aprobat prin Ordinul MENCS nr. 3482/24.03.2016 (în vigoare în perioada de referinţă) şi art. 170 din Legea nr. 1/2011 a Educaţiei naţionale, Ministerul Educaţiei, pe baza rapoartelor externe de evaluare întocmite de CNATDCU, poate lua măsura retragerii titlului de doctor.

Deşi recurentul-reclamant susţine că decizia atacată a fost emisă în afara cadrului legal evocat de instanţa de fond şi că emitentul deciziei avea calitatea să emită doar rapoarte de recomandare sau evaluare, şi nicidecum rezoluţii de retragere a titlului de doctor, nu aduce niciun argument pertinent în acest sens.

Astfel, Înalta Curte constată că Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNATDCU face vorbire despre "decizia finală a Consiliului General al CNATDCU" care este transmisă oficial Ministerului Educaţiei şi avizată juridic iar, în baza acestei decizii, ministrul Educaţiei are obligaţia de a lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea educaţiei naţionale, respectiv poate lua măsura retragerii titlului de doctor.

Art. 170 din lege se referă la "rapoarte externe de evaluare" din care să rezulte nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională şi care pot fi întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării.

Contrar alegaţiilor recurentului, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor acestui articol cu cele ale art. 33-35 din Regulamentul CNATDCU aprobat prin OMENCS nr. 3482/2016, nu se poate reţine că CNATDCU ar putea emite doar rapoarte de recomandare sau evaluare, ci noţiunea de "rapoarte externe de evaluare" se referă la oricare dintre actele ce pot fi emise de instituţiile enumerate cu privire la standardele de calitate sau de etică profesională şi care sunt adresate Ministerului Educaţiei şi Cercetării, respectiv, în cazul CNATDCU, de decizii.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că decizia contestată nu are caracter de act administrativ care să poată fi supus cenzurii instanţei de judecată, în condiţiile în care, cu evidenţă, nu produce prin ea însăşi efecte juridice, făcând să ia naştere, să se modifice sau să se stingă drepturi şi obligaţii.

Această decizie nu reprezintă decât o corespondenţă între autorităţile implicate în procedura de evaluare, fiind un act preparator, care stă la baza emiterii unui act administrativ, reprezentat de ordinul ministrului educaţiei prin care s-ar retrage titlul ştiinţific de doctor.

Or, verificarea legalităţii actelor premergătoare nu poate fi realizată independent de controlul de legalitate al actelor administrative care au fost întemeiate pe actele premergătoare, ci exclusiv în cadrul acestui din urmă control, astfel cum rezultă din prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, actualizată.

Aspectul învederat de recurent, că nu se poate presupune că această decizie va fi urmată de o nouă decizie emisă de minister, de vreme ce în decurs de 1 an ministerul nu a emis niciun act cu privire la titlul său de doctor, nu prezintă nicio relevanţă şi nu poate face obiectul analizei instanţei de recurs.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele de fapt şi de drept expuse, soluţia pronunţată de prima instanţă fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 335 din 2 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.