Agricultural subsidy refusal: Nullity of cassation appeal for failure to substantiate material law violation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null and void, thereby leaving in force the lower court’s civil decision of June 4, 2020, which had annulled an administrative note rejecting a farmer’s request for exceptional financial support. The dispute concerned an action for the annulment of an administrative decision by the Agricultural Payments and Intervention Agency (APIA) that refused payment of a specific agricultural subsidy, with the appellate court having previously granted the farmer’s claim in retrial following a cassation case that overturned the initial first-instance ruling. The Supreme Court found the appeal non-compliant with Article 486(1)(d) of the Civil Procedure Code because, although the appellant formally invoked Article 488(1)(8) (violation of material law), it failed to concretely identify the legal norms allegedly violated or demonstrate how the lower court’s application of them was erroneous, instead merely reiterating factual arguments from the trial phase. Relying on Article 489(2) of the Civil Procedure Code, which sanctions appeals lacking proper motivation or failing to align with specific grounds for cassation, the Court held that a mere restatement of facts or general criticisms does not satisfy the requirement to demonstrate a violation of material law, thus rendering the appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ; Agricultural subsidy refusal: Nullity of cassation appeal for failure to substantiate material law violation: The dispute concerned an action for the annulment of an administrative decision by the Agricultural Payments and Intervention Agency (APIA) that refused payment of a specific agricultural subsidy, with the appellate court having previously granted the farmer’s claim in retrial following a cassation case that overturned the initial first-instance ruling. The Supreme Court found the appeal non-compliant with Article 486(1)(d) of the Civil Procedure Code because, although the appellant formally invoked Article 488(1)(8) (violation of material law), it failed to concretely identify the legal norms allegedly violated or demonstrate how the lower court’s application of them was erroneous, instead merely reiterating factual arguments from the trial phase. Relying on Article 489(2) of the Civil Procedure Code, which sanctions appeals lacking proper motivation or failing to align with specific grounds for cassation, the Court held that a mere restatement of facts or general criticisms does not satisfy the requirement to demonstrate a violation of material law, thus rendering the appeal inadmissible.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive as a legal basis for the court's authority to rule on the nullity of the appeal.
Cited in the dispositive as the specific procedural ground for declaring the appeal null due to improper motivation.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea instanţei de fond pronunţată în primul ciclu procesual
1.1. Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agrigultură (APIA) şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) anularea Notei privind respingerea cererii de plată nr. x/01.04.2015 şi obligarea pârâţilor să emită un act administrativ în sensul admiterii cererii de plată nr. x/03.11.2014, precum şi plata sumei de 22.371,88 RON, sprijin financiar excepţional şi a dobânzii legale.
A mai solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 236 din 18 decembrie 2015, Curtea a luat act de renunţarea la acţiune în ceea ce priveşte capătul 2 din cererea de chemare în judecată.
A respins acţiunea (capătul 1 de cerere) formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru lipsa calităţii procesual pasive .
A admis acţiunea modificată, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a anulat Nota nr. 12.359/01.04.2015 privind respingerea cererii de plată.
1.3. Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.
Reclamantul A. a formulat recurs incident, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a sentinţei recurate şi obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ de autoritate pentru admiterea Cererii de plată nr. x/03.11.2014 şi plata sumei de 22.371 RON reprezentând sprijin financiar excepţional.
1.4. Prin Decizia nr. 2584 din 16 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 236 din 18 decembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
A casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A respins recursul incident declarat de A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca tardiv formulat.
2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă în al doilea ciclu procesual, în rejudecare după casare
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 15.10.2019.
Prin sentinţa civilă nr. 58 din 4 iunie 2020, Curtea a admis acţiunea reclamantului A. şi a anulat Nota nr. x/01.04.2015 privind respingerea cererii de plată.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, reţinând cauza în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de intimatul-reclamant A..
După ce a prezentat circumstanţele cauzei şi situaţia de fapt, recurenta-pârâtă a reiterat argumentele susţinute în cuprinsul întâmpinării formulate în faţa instanţei de fond în primul ciclu procesual, precizând că APIA are obligaţia de a respecta prevederile comunitare în vigoare, întrucât schemele şi măsurile de sprijin se plătesc din fonduri comunitare, iar nerespectarea prevederilor legale atrage după sine răspunderea celor vinovaţi şi sancţionarea statului membru.
4. Apărările formulate
Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, ridicată din oficiu.
5.1. Instanţa de control judiciar constată că recursul pârâtei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Din lecturarea susţinerilor recurentei-pârâte, rezultă că aceasta a invocat formal motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără, însă, a evidenţia niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în motivul de casare menţionat.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).
Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
5.2. Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deşi, la nivel formal, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.
Recurenta-pârâtă, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a prezenta situaţia de fapt şi la a reitera aceleaşi argumente formulate în faţa instanţei de fond, prin întâmpinarea formulată la acţiune, fără, însă, a-şi circumstanţia în niciun mod critica de nelegalitate şi fără a motiva de ce instanţa de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greşit normele de drept material incidente cauzei.
Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.
Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.
O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
5.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 58 din 4 iunie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.