Public procurement qualification criteria: failure to justify disproportionate minimum requirements as an irregularity under EU funding regulations

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea pronunţată în primul ciclu procesual

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 18.02.2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Harghita prin Consiliul Judeţean Harghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei nr. 244/19.08.2015 emise de pârât, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată, anularea Notei de neconformitate nr. x/29.05.2015 emise de către Direcţia Generală Programe Europene din cadrul autorităţii pârâte şi a titlului de creanţă emis în baza acestei Note, precum şi anularea aplicării corecţiei financiare de 5% din valoarea Contractului de execuţie lucrări nr. x/05.01.2015 încheiat între UAT Judeţul Harghita şi S.C. Viaduct S.R.L., în sumă 164.237,90 RON.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1919 din 6 iunie 2016, Curtea a respins excepţia tardivităţii formulării cererii, invocată de pârât, şi a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

1.3. Împotriva aceste sentinţe, reclamanta U.A.T. Judeţul Harghita a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 363 din 31 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul recurentei-reclamante, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârea primei instanţe pronunţate în al doilea ciclu procesual, în rejudecare după casare

Cauza a fost înregistrată în rejudecare după casare pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.06.2019, sub nr. x/2016*.

Prin sentinţa civilă nr. 2423 din 21 octombrie 2019, Curtea a respins acţiunea formulată de reclamanta U.A.T. Judeţul Harghita prin Consiliul Judeţean Harghita, ca nefondată

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Harghita, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurenta susţine, în esenţă, că cerinţa de calificare minimă solicitată participanţilor la procedura de atribuire, respectiv lista lucrărilor executate în ultimii 5 ani, din care să rezultă că au fost executate/duse la bun sfârşit lucrări similare, la nivelul a maxim 3 contracte de lucrări, a căror valoare cumulată este de minim 4.500.000 RON fără TVA, nu este restrictivă, fiind justificată în mod corespunzător, cu respectarea prevederilor art. 178 alin. (1) din O.U.G nr. 34/2006, cu modificările ulterioare, care statuează că, în cazul în care autoritatea contractantă consideră că se justifică impunerea anumitor cerinţe minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească pentru a fi consideraţi calificaţi, atunci aceste cerinţe trebuie să fie precizate, conform principiului transparenţei, în cadrul invitaţiei/anunţului de participare.

Acest drept conferit autorităţii contractante este susţinut şi de intimatul-pârât MDRAP care arată că:

"atunci când se impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei".

De asemenea, arătă că în cauză au fost respectate şi prevederile Ordinului nr. 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare în selecţie, emis de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, respectiv cele ale art. 1 alin. (1) şi (2), conform cărora: "criteriile de calificare şi selecţie stabilite de autoritatea contractantă, trebuie să aibă legătură concretă cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit, iar stabilirea cerinţelor minime de calificare si selecţie rămân la latitudinea autorităţii contractante, aceasta având obligaţia de a ţine cont de complexitatea, volumul, durata, valoarea şi natura contractului de achiziţie publică ce urmează a fi încheiat", precum şi cele ale art. 4 alin. (1) care stabileşte că: "Autoritatea contractantă, în vederea desemnării câştigătorului/câştigătorilor procedurii de atribuire, va avea în vedere (...) criteriile de calificare şi selecţie din care rezultă capacitatea ofertantului de a duce la îndeplinire viitorul contract".

În plus, sunt relevante şi dispoziţiile H.G. nr. 925/2006 cu modificările ulterioare, respectiv cele ale art. 7, potrivit căruia:

"Criteriile de calificare şi selecţie, (...), au ca scop demonstrarea potenţialului tehnic, financiar şi organizatoric al fiecărui operator economic participant la procedură, potenţial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă a acestuia de a îndeplini contractul şi de a rezolva eventualele dificultăţi legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta sa va fi declarată câştigătoare", precum şi ale art. 8 alin. (1) potrivit căruia:

"Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publica prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului (...);

b) sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului (...)." În aceeaşi ordine de idei, se impune a se reţine şi art. 9 din acelaşi act normativ, conform căruia:

"în sensul prevederilor art. 8 alin. (1), se prezumă că cerinţele minime de calificare sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit, dacă se impune îndeplinirea unor condiţii cum ar fi: o) suma valorilor/cantităţilor de produse furnizate, servicii prestate şi lucrări executate, incluse în contractul/contractele prezentat/prezentate de către operatorul economic ca dovadă a experienţei lui similare, să fie mai mare decât valoarea/cantitatea de produse/servicii/lucrări ce vor fi furnizate/prestate/executate în baza contractului care urmează să fie atribuit".

Aşadar, ţinând seama de scopul impunerii cerinţelor minime de calificare, acestea au fost stabilite în conformitate cu prevederile legale din materia achiziţiilor publice, ofertanţilor fiindu-le acordată posibilitatea de a prezenta mai multe contracte în dovedirea experienţei similare, respectiv maximum 3 contracte similare în valoare cumulată de minim 4.500.00 RON fără TVA, nefiind creat un cadru care să limiteze, să îngrădească ori să creeze restricţii în accepţiunea şi proprietatea cuvântului restrictiv, relevant fiind că au fost depuse oferte de către 6 (şase) operatori economici, şi nici unul a fost exclus din procedură pentru neîndeplinirea criteriilor cerute.

Nu în ultimul rând, apreciază ca fiind relevantă şi împrejurarea că documentaţia de atribuire, inclusiv documentul pentru justificarea cerinţelor minime de calificare întocmit de subscrisul - Nota justificativă nr. x/2014 - a fost transmisă pentru verificare la ANRMAP, fiind însuşită în totalitate si acceptată de către această instituţie publică, neexistând obiecţiuni cu privire la lipsa detalierii temeinice a motivelor. De asemenea, arată că la această procedură au fost numiţi observatori din partea Ministerul Finanţelor, respectiv din partea UCVAP şi atât Procesele-verbale de evaluare, cât şi raportul procedurii, au fost semnate de observatorii UCVAP, fără obiecţiuni.

În ceea ce priveşte analizarea cerinţelor privind noţiunea de neregulă, arată că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 66/2011, aceasta are semnificaţia/reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Or, în cauză, lipsa detalierii a motivelor care au stat la baza impunerii anumitor cerinţe minime invocate de pârât, nu a prejudiciat şi nu este de natură să prejudicieze bugetul UE printr-o sumă plătită, respectiv nu întruneşte condiţiile unei nereguli sancţionate conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea si utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestor, cu modificările si completările ulterioare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că recurenta nu face altceva decât să reia motivele prezentate în faţa primei instanţe.

Pe fondul recursului, a solicitat solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

5.1. Preliminar, asupra aspectului privind tardivitatea formulării recursului, reţinut în şedinţa publică din 21 octombrie 2021, Înalta Curte constată, după cum reiese din copia Borderoului predare/primire Recomandat AR din 08.01.2020 depus de recurenta-reclamantă, că cererea de recurs a fost înaintată instanţei de fond la data de 08.01.2020 cu scrisoare recomandată.

Astfel, în raport cu data comunicării hotărârii de fond, 23.12.2019, recursul a fost formulat cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţia tardivităţii recursului urmând a fi respinsă.

5.2. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Înalta Curte observă, faţă de conţinutul criticilor formulate, că acestea se circumscriu motivului de casare invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", considerente pentru care va respinge excepţia nulităţii recursului.

5.3. Pe fondul căii de atac, examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare menţionat, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond prin prisma unei pretinse aplicări sau interpretări greşite a normelor de drept material, incidente în cauza prezentă. De altfel, în dezvoltarea acestui motiv de recurs, în cea mai mare parte, recurenta-reclamantă a preluat aceleaşi argumente prezentate în faţa instanţei de fond, fiind fără putere de tăgadă că nemulţumirea sa vizează, în esenţă, modul în care acesta a tranşat cauza, în sensul respingerii în tot a pretenţiilor deduse judecăţii.

Preliminar oricărei analize, Înalta Curte arată că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, prin care au fost transpuse prevederile art. 48 alin. (2) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, scopul ordonanţei de urgenţă îl constituie: a) promovarea concurenţei între operatorii economici; b) garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici; c) asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică; d) asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante.

Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt prevăzute de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, şi anume: a) nediscriminarea; b) tratamentul egal; c) recunoaşterea reciprocă; d) transparenţa; e) proporţionalitatea; f) eficienţa utilizării fondurilor; g) asumarea răspunderii. Potrivit art. 17 din O.U.G. nr. 34/2006, "Autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiile prevăzute la art. 2 alin. (2) în relaţia cu operatorii economici interesaţi să participe la procedura de atribuire". Conform art. 176 din acelaşi act normativ, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare şi selecţie referitoare la: a) situaţia personală a candidatului sau ofertantului; b) capacitatea de exercitare a activităţii profesionale; c) situaţia economică şi financiară; d) capacitatea tehnică şi/sau profesională; e) standarde de asigurare a calităţii; f) standarde de protecţie a mediului, în cazurile prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. f) şi alin. (3) lit. e).

Potrivit art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006, în cazul în care, pentru criteriile de natura celor prevăzute la art. 176 lit. c) şi d), autoritatea contractantă consideră că se justifică impunerea anumitor cerinţe minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească pentru a fi consideraţi calificaţi, atunci aceste cerinţe trebuie să fie precizate, conform principiului transparenţei, în cadrul invitaţiei/anunţului de participare, însă, conform art. 178 alin. (2), autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire.

Conform art. 179 din acelaşi act normativ, criteriile de calificare şi selecţie stabilite de către autoritatea contractantă trebuie să aibă o legătură evidentă cu obiectul contractului ce urmează să fie atribuit, iar autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, precum şi nivelul cerinţelor minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească.

Dispoziţiile art. 8 din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006 prevăd, de asemenea, cu privire la stabilirea criteriilor de calificare şi selecţie, că "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care: a) nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit; b) sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit", însă, atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, "autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei".

Raportat la cele de mai sus, Înalta Curte constată că în mod corect a arătat prima instanţă că recurenta-reclamantă a încălcat prevederile art. 8 din H.G. nr. 925/2006, cerinţele minime de calificare impuse având un caracter disproporţionat în raport de natura şi complexitatea contactului şi nefiind justificate într-o manieră care să excludă posibilitatea de a fi considerate restrictive, încălcându-se astfel principiile şi scopul prevăzut de legislaţia privind achiziţiile publice.

Susţinerile recurentei, referitoare la faptul că cerinţele minime de calificare au fost stabilite în conformitate cu prevederile legale din materia achiziţiilor publice, nefiind creat un cadru care să limiteze, să îngrădească ori să creeze restricţii, relevant fiind că au fost depuse oferte de către 6 (şase) operatori economici şi că nici unul a fost exclus din procedură pentru neîndeplinirea criteriilor cerute, nu sunt de natură a demonta raţionamentul instanţei de fond, care a avut în vedere faptul că autoritatea contractantă nu a justificat motivul pentru care a s-a apreciat că valoarea lucrărilor executate anterior trebuie stabilită la o valoare apropiată de cea estimată a contractului, de 4.865.506 RON (fără TVA) şi, totodată, nici motivul pentru care s-a impus dovedirea cerinţei privind experienţa similară prin impunerea atât a unui nivel valoric - 4.500.000 RON, cât şi a unui nivel cantitativ - din maxim 3 contracte.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că pentru a da eficienţă principiului proporţionalităţii, cerinţele minime de calificare şi selecţie solicitate prin documentaţia de atribuire trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luând în considerare exigenţele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia iar alegerea acestora trebuie motivată prin nota justificativă, care reprezintă astfel instrumentul cu ajutorul căruia se poate verifica dacă opţiunea autorităţii contractante de a impune astfel de cerinţe se bazează pe elemente obiective.

Or, în speţă, singura motivare din nota justificativă este cea potrivit căreia "pentru a-şi demonstra capacitatea tehnică şi/sau profesională în funcţie de experienţă şi pentru a evita riscul de neîndeplinire a contractului din cauza lipsei profesionale se solicită "prezentarea listei lucrărilor executate în ultimii 5 ani, din care să rezulte că au fost executate/duse la bun sfârşit lucrări similare, la nivelul a maxim 3 contracte de lucrări a căror valoare cumulată este de minim 4.500.000 RON fără TVA".

Deşi este de înţeles dorinţa autorităţilor contractante de a se asigura că ofertantul ce ar urma să execute contractul are experienţa necesară pentru a face acest lucru, aceasta nu trebuie însă să exceadă principiilor proporţionalităţii şi tratamentului egal, aşa încât este necesar ca autorităţile contractante să trateze cu foarte mare diligenţă faza stabilirii criteriilor de calificare şi selecţie şi să aibă în vedere impunerea unor cerinţe care să nu restrângă excesiv cadrul procedurii de atribuire.

Altfel spus, specificitatea este binevenită, atât timp cât este motivată de garantarea desfăşurării contractului prefigurat în condiţii cât mai eficiente şi la cele mai bune standarde de calitate, însă acest aspect trebuie să reiasă în mod clar din cuprinsului notei justificative.

Or, după cum a reţinut şi judecătorul fondului, nota justificativă nr. x/14.08.2014 nu cuprinde nicio justificare/motivare pentru stabilirea cerinţelor minime ce urmau să fie introduse în documentaţia de atribuire, ci cuprinde doar enumerarea lor punctuală, ceea ce, practic, o goleşte de conţinut, transformând-o într-o simplă formalitate.

În ceea ce priveşte susţinerea legată de faptul că documentaţia de atribuire a fost verificată de A.N.R.M.A.P. care nu a avut nicio obiecţie şi nu a formulat nicio solicitare de remediere a a acesteia, iar procesele-verbale de evaluare, cât şi raportul procedurii, au fost semnate de observatorii U.C.V.A.P., fără obiecţiuni, Înalta Curte reţine că aceste aspecte sunt nerelevante, în cauză analizându-se documentaţia de atribuire din perspectiva prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, iar răspunderea recurentei pentru constatarea unor astfel de nereguli în desfăşurarea procedurii de achiziţie publică subzistă indiferent de omisiunea de a constata aceste nereguli a altor instituţii cu atribuţii în verificarea procedurii.

De asemenea, legalitatea procedurii nu poate fi analizată din perspectiva nedepunerii unor contestaţii cu privire la legalitatea sau conformitatea acesteia, ci a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora lipsa detalierii motivelor care au stat la baza impunerii anumitor cerinţe minime nu a prejudiciat şi nu este de natură să prejudicieze bugetul UE, respectiv nu întruneşte condiţiile unei nereguli sancţionate conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea si utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestor, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte reţine că asemenea susţineri nu pot fi, în niciun caz, de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

Se impune a se preciza cu prioritate că "neregulă" reprezintă orice abatere şi atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, art. 5 alin. (1) din Regulamentul CEE nr. 2988/1995, referindu-se la abateri intenţionate sau săvârşite din neglijenţă. De asemenea, art. 1 alin. (2) din Regulament defineşte abaterea drept "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care prejudiciază sau poate prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie printr-o unitate de cheltuială nejustificată".

Potrivit unei jurisprudenţe constante a CJUE de-a lungul timpului (C-199/03- Comisia c. Irlanda; C-44/96 - Mannesmann Anlagenbau Austria AG ş.a.; C-465/10 - CCI de l’Indre), trebuie sancţionate inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis, dar care pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii, un stat membru care a acordat asistenţă financiară putând să o revoce şi să solicite beneficiarului rambursarea finanţării. Neregula este definită şi de legislaţia naţională că fiind orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o suma plătită necuvenit.

Altfel spus, neregula reprezintă orice încălcare a normelor legale sau a prevederilor contractuale, săvârşită cu intenţie sau din culpă, de către beneficiar sau de către autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a produs un prejudiciu efectiv sau potenţial bugetului Uniunii Europene şi/sau bugetului naţional, printr-o sumă plătită necuvenit.

Revenind la prezenta cauză, se constată că, în mod indubitabil, recurenta-reclamantă a restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de execuţie lucrări, prin impunerea în documentaţia de atribuire a unor criterii de selecţie/atribuire ilegale şi/sau discriminatorii.

Referitor la susţinerile reclamantei privitoare la neregulă şi la lipsa prejudiciului, Înalta Curte subliniază că este evident că acţiunea beneficiarului de a se abate de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice constituie o neregulă, prejudiciul fiind în acest caz prezumat prin nerespectarea clauzelor contractuale.

Se constată aşadar o încălcare de către reclamantă a legislaţiei interne privind achiziţiile publice, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. a) al O.U.G. nr. 66/2011 care prevede că "neregulă" reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În ceea ce priveşte argumentul legat de faptul că nu există un prejudiciu adus bugetului general al Uniunii Europene, prima instanţă în mod corect a reţinut că nu poate fi constatată în speţă aplicarea greşită a art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care cuprinde definiţia "neregulii", pentru că efectul vătămător asupra bugetului Uniunii sau asupra fondurilor naţionale corespunzătoare poate consta nu numai într-un impact financiar deja produs, ci şi într-un prejudiciu potenţial, iar în jurisprudenţa sa, CJUE a stabilit că inclusiv abaterile care nu au impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C - 465/10, par. 47).

În acest context, Înalta Curte reţine că recurenta reclamantă nu a invocat critici concludente faţă de considerentele primei instanţe prin care s-a arătat că nu este necesară dovedirea unui prejudiciu concret, respectiv că încălcarea contractului de finanţare şi legislaţiei achiziţiilor publice, atrage caracterul neeligibil al sumelor solicitate ca finanţare nerambursabilă, întrucât are capacitatea de a avea un efect prejudiciabil la adresa bugetului comunitar.

Pentru aceste motive, nefiind întemeiate motivele de nelegalitate a actelor administrative emise de pârât, prin care a fost reţinută în sarcina reclamantului săvârşirea de nereguli la momentul derulării procedurii de achiziţie, raportat la dispoziţiile legale incidente în materia constatării şi sancţionării neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi a achiziţiilor publice, în mod corect instanţa de fond, în rejudecare după casare cu trimitere, a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii recursului, invocate de intimatul-pârât.

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Harghita prin Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita împotriva sentinţei nr. 2423 din 21 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.