Withdrawal of appeal in administrative labor dispute triggers mandatory annulment of lower court judgment under Article 406 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 la data de 23.11.2017, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, solicitând anularea Ordinelor nr. 2771/2017 şi nr. 2456/2017 emise de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Hotărârii nr. 3623/2017 a secţiei de Resurse Umane şi Documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi reîncadrarea lor cu drepturile mai favorabile prevăzute de Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3046 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de contencios administrativ formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3046 din 26 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Fără a încadra expres criticile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii - reclamanţi au solicitat a se constata netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei rcurate, anularea în totalitate a acesteia şi, în funcţie de prevederile legale în vigoare, fie să se constate necompetenţa materială a instanţei de fond, fie să se admită recursul şi anulate Ordinele nr. 2771/2017 şi nr. 2456/2017 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Hotărârii nr. 3623/2017 emisă de secţia de Resurse Umane şi Documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precum şi reîncadrarea recurenţilor - reclamaţi de la data de 01.07.2017 pe funcţia de specialist în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău cu drepturile mai favorabile, în speţă cu cele prevăzute de art. 22 alin. (1) -Secţiunea a 6-1 -Capitolul VIII" Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei" din Legea -cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că instanţa de fond în mod corect a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 07.01.2019, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 07 ianuarie 2021, toţi cei trei recurenţi - reclamanţi, respectiv A., B. şi C. au transmis pe e-mail la instanţă cerere de renunţare la judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Cererea de renunţare la judecată a fost comunicată intimatului-pârât la data de 15 ianuarie 2021, iar la data de 27 ianuarie 2021 i s-a solicitat acestuia să-şi exprime poziţia faţă de această cerere, astfel cum impun dispoziţiile art. 406 alin. (4) C. proc. civ., fără ca autoritatea să comunice un punct de vedere în acest sens.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Cu privire la cererea de renunţare la judecată. Soluţia instanţei de recurs.

Înalta Curte, sesizată fiind cu soluţionarea recursului declarat de recurenţii - reclamanţi A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 3046 din 26 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, constată faptul că aceştia au depus la dosarul cauzei, cerere de renunţare la judecata acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Deliberând asupra cererii de renunţare la judecată, astfel cum a fost formulată în scris de către cei trei recurenţi - reclamanţi Înalta Curte reţine aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziţie al părţilor, dispoziţii în conformitate cu care obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar partea poate oricând renunţa la judecarea cererii sale sau la însuşi dreptul pretins, în condiţiile legii.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd următoarele: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

În conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. (5), când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

Constată astfel instanţa de control judiciar că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurenţilor -reclamanţi, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, luând act de acordul tacit al intimatului - pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinut conform dispoziţiilor art. 406 alin. (4) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte urmează a lua act de act de cererea recurenţilor -reclamanţi A., B. şi C. la judecata acţiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., dat fiind faptul că renunţarea s-a făcut în calea extraordină de atac a recursului, va dispune şi anularea în tot a sentinţei de fond.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cererea recurenţilor -reclamanţi A., B. şi C., de renunţare la judecata acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 406 alin. (1), (3) şi (5) din C. proc. civ., Înalta Curte, constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a lua act de această cerere şi a anula hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 C. proc. civ., ia act de renunţarea recurenţilor -reclamanţi A., B. şi C. la judecata acţiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Anulează sentinţa civilă nr. 3046 din data de 26 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 februarie 2021.