Extinction of claim for payment due to voluntary satisfaction of debt during pendency

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursuluide faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. au chemat în judecată pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: obligarea paratului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/16.05.2017; obligarea paratului la plata către reclamanţi a următoarelor sume stabilite prin sentinţa civila nr. 373/2017 a Tribunalului Timiş si decizia civila nr. 474/A din 7.07.2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţate in dosarul nr. x/2015, astfel: către A.- in calitate de mama a defunctei Q., suma de 250 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către B. - in calitate de tata al defunctei Q., suma de 7.463,84 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către C. - in calitate de sora a defunctei Q., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către D. - in calitate de frate al defunctei Q., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către E. - in calitate de bunica a defunctei Q., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către F. - in calitate de bunic al defunctei Q., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către G., in calitate de mama a defunctului R., suma de 250 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către H., in calitate de tata al defunctului R., suma de 11.057,85 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către I., in calitate de frate al defunctului R., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către J., in calitate de bunica a defunctului R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către K., in calitate de bunic al defunctului R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către L., in calitate de bunica a defunctului R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către M., in calitate de mama a defunctului S., suma de 37.042,34 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către N., in calitate de tata al defunctului S., suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către O., in calitate de sora a defunctului S., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către P., in calitate de bunica a defunctului S., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1470 pronunţată în data de 27 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepţiile.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. toţi cu domiciliul procedural ales la T., cu sediul în Timişoara, judeţul Timiş, în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, cu sediul în Bucureşti.

Obligă pârâtul să soluţioneze cererea înregistrată sub nr. x/16.05.2017.

Respinge în rest cererea.

Obligă pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată."

Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a exercitat calea de atac a recursului, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

Invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulate de reclamanţi, ca rămasă fără obiect, exonerând autorotatea de plata cheltuielilor de judecată.

Prin recursul său recurentul a susţinut că s-au efectuat plăţile privind despăgubirile solicitate, în contul indicat de petenţi, astfel că cererea acestora o consideră rămasă fără obiect, însă motivarea instanţei prin care constată nerespectarea de către FGA a unui termen rezonabil este criticabilă.

Consideră că, prin stabilirea de către instanţă a obligării instituţiei de a soluţiona o cerere a unui petent înaintea altor cereri, s-ar deturna ordinea de soluţionare, obligând Fondul să soluţioneze cererea aceslor intimaţi - reclamanţi care s-au adresat instanţei înaintea altor persoane care aveau prioritate faţă de aceştia.

Apărările formulate în cauză

Intimaţii - reclamanţi A., B., C., Tunu Constantin Elvis, E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. au formulat întâmpinare la recursul promovat de pârât, în cadrul căreia solicită respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil iar în subsidiar, ca nefondat.

Susţin intimaţii - reclamanţi că ulterior pronunţării hotărârii instanţei de fond pârâtul a soluţionat cererea de despăgubire, inclusiv prin achitarea sumelor pretinse de reclamanţi, în prezent dosarul de daună fiind închis.

Începând cu data de 05.04.2018 şi până la data de 03.05.2018 în contul fiduciary indicat în cererea de plată pârâtul a realizat plăţi parţiale până la concurenţa debitului, astfel că, în prezent nu mai datorează nici o sumă reclamanţilor.

Prin recursul formulat, redactat în data de 26.07.2018 pârâtul - recurent solicită admiterea acestuia, casarea în tot a sentinţei recurate şi respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect.

Consideră intimaţii că toate criticile recurentului sunt nefondate, deoarce soluţionarea de către acesta a cererii reclamanţilor s-a realizat după pronunţarea hotărârii instanţei de fond, acesta achiesând astfel la soluţia pronunţată.

Instanţa de fond nu putea reţine că acţiunea a rămas fără obiect, cât timp plata din partea pârâtului s-a realizat după pronunţarea hotărârii primei instanţe, motiv pentru care apreciază că recursul este în principal, inadmisibil şi, în subsidiar, nefondat.

Solicită astfel menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca legală şi temeinică.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 07.01.2019 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat şi cu apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei, iar în rejudecare, respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect, menţinându-se sentinţa în ceea ce priveşte soluţioarea excepţiilor, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

În prealabil Înalta Curte ia act de faptul că, în cadrul motivelor de recurs nu s-au formulat critici şi cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor invocate în cauză, respectiv excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, fiind învestită doar cu efectuarea controlului asupra dezlegării ce a fost dată fondul cererii.

Deopotrivă, aminteşte faptul că şi în această etapă procesuală a fost invocată excepţia inadmisibilităţii, respectiv a inadmisibilităţii exercitării căii de atac a recursului, aceasta fiind soluţionată de Înalta Curte în şedinţa publică de la acest termen de judecată, în sensul respingerii sale, considerentele avute în vedere de instanţă în pronunţarea acestei soluţii regăsindu-se în practicaua prezentei hotărâri.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/16.05.2017; obligarea paratului la plata către reclamanţi a următoarelor sume stabilite prin sentinţa civila nr. 373/2017 a Tribunalului Timiş si decizia civila nr. 474/A din 7.07.2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţate in dosarul nr. x/2015, astfel: către A.- in calitate de mama a defunctei Q., suma de 250 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către B. - in calitate de tata al defunctei Q., suma de 7.463,84 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către C. - in calitate de sora a defunctei Q., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către D. - in calitate de frate al defunctei Q., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către E. - in calitate de bunica a defunctei Q., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către F. - in calitate de bunic al defunctei Q., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către G., in calitate de mama a defunctului R., suma de 250 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către H., in calitate de tata al defunctului R., suma de 11.057,85 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către I., in calitate de frate al defunctului R., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către J., in calitate de bunica a defunctului R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către K., in calitate de bunic al defunctului R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către L., in calitate de bunica a defunctului R., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; către M., in calitate de mama a defunctului S., suma de 37.042,34 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către N., in calitate de tata al defunctului S., suma de 200.000 RON cu titlu de daune morale; către O., in calitate de sora a defunctului S., suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale; către P., in calitate de bunica a defunctului S., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

Instanţa de fond - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea dedusă judecăţii şi a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să soluţioneze cererea de despăgubire formulată de reclamanţi şi înregistrată sub nr. x din data de 16.05.2017.

Înainte de a proceda la expunerea şi analiza în concret a criticilor formulate de către recurentul-pârât, cât şi a legalităţii hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte constată că, faţă de cele susţinute şi dovedite de recurentul - pârât, acesta s-a conformat şi a achitat reclamanţilor, în contul indicat sumele stabilite prin sentinţa civila nr. 373/2017 a Tribunalului Timiş si decizia civila nr. 474/A din 7.07.2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţate in dosarul nr. x/2015, această situaţie de fapt fiind recunoscută chiar de intimaţii - reclamanţi, ce au arătat că " în prezent (pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor) nu mai datorează nici o sumă reclamanţilor", ataşându-se inclusiv listingul tranzacţiilor bancare ale contului indicat în cererea de plată (la dosarul de recurs).

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 27.03.20187, iar începând cu data de 05.04.2018 şi până la 03.05.2018 recurentul - pârât a achitat reclamanţilor întreaga sumă la care a fost obligat prin sentinţa menţionată în cererea de chemare în judecată.

În acest context, aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Astfel, Înalta Curte constată că deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluţionarea cererii de plată înregistrată sub nr. x/16.05.2017, a fost îndeplinită la data promovării acţiunii (14.11.2017) ulterior, cererea de plată antereferită a fost soluţionată întocmai de către recurentul - pârât, prin achitarea tuturor sumelor stabilite prin sentinţa civila nr. 373/2017 a Tribunalului Timiş si decizia civila nr. 474/A din 7.07.2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţate in dosarul nr. x/2015, motiv pentru care obiectul cererii de chemare în judecată nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin achitarea întocmai a sumelor solicitate de către reclamanţi, cererea de plată înregistrată sub nr. x/16.05.2017 a fost soluţionată de către pârât, ceea ce înseamnă că a fost realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamanţi privind soluţionarea respectivei cereri de plată este la momentul de faţă rămas fără obiect, urmând să fie respins, ca atare.

În pronunţarea acestei soluţii Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, precum şi cele ale art. 32 din acelaşi cod, care reglementează condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, una dintre acestea fiind cea privind formularea unei pretenţii.

Aşadar, se reţine că, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul acţiunii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi în exercitarea căilor de atac.

Cum obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea recurentului-pârât la soluţionarea cererii de despăgubire înregistrată sub nr. x/1605.2017, în sensul plăţii sumelor stabilite prin sentinţa anterior menţionată, Înalta Curte constată că, prin faptul că recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a achitat sumele pretinse de reclamanţi " până la concurenţa debitului, astfel că în prezent nu mai datorează nici o sumă reclamanţilor", astfel cum chiar aceştia recunosc, acesta a soluţionat implicit cererea de despăgubire, astfel că pretenţia reclamanţilor a fost satisfăcută şi, în consecinţă, acţiunea formulată a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă, ca atare.

În condiţiile în care soluţia de respingere a excepţiilor (inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive) pronunţată de instanţa de fond în cadrul aceleiaşi sentinţe, nu a făcut obiectul criticilor din recurs, urmează ca sentinţa civilă recurată să fie menţinută în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor, casându-se astfel doar în parte această sentinţă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P., ca rămasă fără obiect, menţinând sentinţa civilă recurată în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1470 din 27.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa civilă recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.

Menţine sentinţa civilă recurată în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2021.