Misapplication of insurance guarantee fund's internal compensation thresholds for bodily injury moral damages exceeding 90 days of medical care

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.01.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor, contestaţie împotriva Deciziei nr. 3373/13.01.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând modificarea Deciziei nr. 373/13.01.2017, în sensul majorării sumei acordate cu titlul de despăgubiri, până la concurenţa sumei de 100.000 euro, reprezentând despăgubirile datorate ca urmare a accidentului de circulaţie din data de 17.08.2014, de către B. S.A., care a intrat în insolvenţă.

Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 744 din data de 21.02.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 744 din data de 21.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea, ca fondat, a recursului formulat, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că sentinţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Arată astfel că, în mod greşit cererea sa de chemare în judecată a fost respinsă, instanţa de fond nedând eficienţă dispoziţiilor art. 18 pct. (3) din Legea 554/2004, care dispun:

"în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru".

Mai mult consideră că dreptul său de creanţă născut, a fost supus arbitrariului, soluţionarea cererii sale fiind practic lăsată exclusiv în sarcina F.G.A., instanţa îmbrăţişând în totalitate soluţia dată cererii sale de către intimată.

In mod greşit a reţinut instanţa de fond că, în conformitate cu dispoziţiile legale, nu a depus toate documentele în susţinerea cererii de despăgubire, aşa cum a susţinut reprezentantul intimatului, în condiţiile în care i-a adus la cunoştinţă acestuia, prin declaraţie scrisă, că documentele depuse sunt singurele pe care le mai deţine şi că, în plus, alte documente sunt la dosarul de daună format la B. S.A., dosar preluat în întregime de către intimată în procedura falimentului.

Consideră că nu se poate reţine că adeverinţa emisă de ANOFM, este documentul esenţial care a determinat legalitatea deciziei contestate, precum şi stabilirea cuantumului despăgubirilor, în condiţiile în care, din toate documentele depuse la intimat, dar şi la dosarul de daună a rezultat fără echivoc faptul că s-a aflat în incapacitate de muncă şi că zilele sale de concediu medical au fost în număr de_220 de zile. Aşadar, faptul că la data de 21.04.2015, contractul său de muncă a încetat conform disp. art. 65 alin. (1) din Codul muncii, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, nu împiedică soluţionarea corectă şi legală a cererii sale de despăgubiri. Din toate actele dosarului rezultă că a solicitat să fie despăgubit pentru numărul de zile pe care le-a avut ca şi concediu medical, adică cele 8 luni (220 zile), aşa cum rezultă din certificatele de concediu medical depuse la dosar.

Mai arată recurentul că, greşit se reţine că nu au putut fi avute în vedere 220 de zile deoarece adeverinţa emisă de ANOFM a fost depusă în faţa instanţei. Adeverinţa arată încă o dată numărul de zile de concediu medical avute, dar care se regăsesc în totalitate la dosarul de daună prin certificatele de concediu medical. Chiar şi în această situaţie, subsemnatul am depus în copii xerox, încă o dată la dosarul cauzei, aceste certificate de concediu medical.

Mai susţine recurentul că, şi în situaţia în care ar trece peste cele 220 de zile în care a fost în incapacitate de muncă totală şi raportându-se doar la numărul de zile de îngrijiri medicale, respectiv 120, aşa cum rezultă din certificatele de expertiză medico legală, susţine că se încadrează, faţă de decizia arătată la Pragul 3 lit. b) din Anexa 2 la Decizia nr. 258/16.11.2016. Mai arată că, deşi se menţionează clar condiţiile în care partea poate fi încadrată la un prag sau altul, în Decizia FGA nr. 3373/13.01.2017, nu se face precizarea în care prag a fost încadrat, nici o modalităţii de calcul a despăgubirilor acordate parţial, arătându-se că " urma unor proceduri interne validate în B., procedura fiind folosită de lichidatorul judiciar . . . . . . . . . ." s-a stabilit acordarea unei sume de 362,5 RON/zi îngrijire medicală.

Această sumă de 362.5 RON/zi, nu este încadrată niciunui prag valoric raportate în funcţie de consecinţele suferite de victimă, conform Anexei 2 invocate de intimată.

Potrivit pragului 3 lit. b) din Anexa 2, suma minimă de despăgubire de care ar fi trebuit sa beneficieze este de 510 RON/zi şi nu 362,5 RON/zi îngrijire medicală.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, constatarea nulităţii parţiale a Deciziei FGA nr. 3372/13.01.2017 şi obligarea intimatei la plata despăgubirilor materiale şi morale astfel cum au fost formulate şi potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Apărările formulate în cauză.

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu au depus întâmpinare, deşi recursul i-a fost comunicat în termenul legal.

Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia din data de 07 ianuarie 2019, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea recursului la data de 09 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi, la acel moment procesual, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.

Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat modificarea Deciziei nr. 3373/13.01.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, cu consecinţa majorării sumei acordate cu titlu de despăgubiri până la concurenţa sumei de 100 000 euro, reprezentând despăgubirile datorate ca urmare a accidentului de circulaţie din data de 17.08.2014, de către B. S.A., ce a intrat în insolvenţă.

Instanţa de fond a respins cererea dedusă judecăţii reţinând că pârâtul a stabilit corect cuantumul daunelor morale raportându-se, în lipsa unor criterii şi limite legale, la un criteriu obiectiv şi rezonabil (zilele de îngrijiri medicale cu luarea în considerare a urmărilor concrete ale accidentului rutier) având în vedere documentaţia medicală anexată cererii.

Soluţia primei instanţe nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că nu reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs prin care se invocă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv este incident, reţinând că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o criteriilor de evaluare nu este corectă.

Astfel, prima instanţă a reţinut ca fiind corect modul în care pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a stabilit cuantumul daunelor morale, raportându-se la numărul zilelor de îngrijiri medicale rezultate din probatoriul administrat, respectiv din cele două rapoarte de expertiză medico legală efectuate de reclamant, din cuprinsul cărora a rezultat că leziunile traumatice suferite au necesitat un număr de 110-120 de zile de îngrijiri medicale.

În cadrul deciziei ce face obiectul litigiului pârâtul a menţionat că, în stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, are în vedere criterii determinante şi încadrarea pe nişte praguri valorice agreate printr-o procedură internă ce ţine seama de aspectele menţionate şi de practica instanţelor de judecată în situaţii similare.

În cadrul întâmpinării ce a fost formulată la judecata pe fond a litigiului, pârâtul a susţinut că a adoptat procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita săvârşirea unor discriminări într-un domeniu în care nu există criterii legale de individualizare a sumelor, raportându-se la Anexa 2 la Decizia nr. 142/26.05.2016, unde s-au stabilit criterii determinante pe 3 praguri valorice raportate în funcţie de consecinţele suferite de victimă, încadrându-l pe reclamant la pragul 2.

Verificându-se dacă această încadrare a fost corectă, Înalta Curte constată că pentru încadrarea în acest prag este necesar ca numărul de zile de îngrijiri medicale să fie " de cel puţin 30 de zile şi de maxim 90 de zile".

Ori, în condiţiile în care leziunile suferite de reclamant au necesitat în vederea vindecării un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale, constată instanţa de control judiciar că încadrarea reclamantului în pragul 2, ce viza un număr maxim de 90 de zile de îngrijiri medicale, a fost greşită, ca, de altfel şi suma acordată în cadrul deciziei cu titlu de daune morale, în cuantum de 43.500 RON (362,5 RON/zi de îngrijire medicală x 120 zile).

Constată Înalta Curte, contrar celor reţinute de intimatul - pârât şi însuşite întocmai de instanţa de fond, că, raportat la cele 120 de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie recurentul - reclamant în vederea vindecării, acesta trebuia încadrat în Pragul 3 al Anexei, care se referă la acele "leziuni traumatice . . . . . . . . . .care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale", acest prag având un punctaj situat între 510-900 RON/zi de îngrijire medicală.

În cadrul deciziei ce face obiectul litigiului, pârâtul, fără a menţiona expres pragul în care l-a încadrat pe reclamant, s-a limitat a reţine doar că " în prezenta speţă, având în vedere că vătămarea corporală a avut drept consecinţe fracturi ramuri ilio -ischio pubiene drepte, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de circa 110-120 zile de îngrijiri medicale, s-a stabilit acordarea unei sume de 362,5 RON/zi de îngrijire medicală", această sumă încadrându-se în punctajul aferent Pragului 2, prag care, pentru fiecare zi de îngrijire medicală conţine un punctaj minim de 210 RON/zi de îngrijire medicală şi un punctaj maxim de 500 RON/zi de îngrijire medicală.

Se constată, aşadar, că valoarea de 362,5 RON/zi de îngrijire medicală stabilită de pârât în cadrul deciziei şi însuşită de instanţa de fond, care, prin soluţia de respingere a acţiunii reclamantului, a reţinut legalitatea deciziei, menţinând-o, este eronată, raportat la cele 120 de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie recurentul - reclamant în vederea vindecării, ce se încadrau în Pragul 3, reprezentând " mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale", prag ce cuprinde un punctaj situat între 510-900 RON/zi de îngrijire medicală.

În condiţiile în care, potrivit Anexei 2, valoarea despăgubirilor morale, urmare vătămării corporale ce a necesitat "mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale" este între 510 si 800 RON/zi de îngrijire medicală, iar din documentaţia anexată cererii a rezultat că reclamantul a avut nevoie pentru vindecare de un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale, acceptat şi de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că suma de 43.500 RON cu titlu de daune morale (362,5 RON/zi de îngrijire medicală x 120 de zile), este greşită, pârâtul interpretând şi aplicând greşit propria-i procedură internă elaborată în temeiul legii şi prin raportare la evoluţia practicii judiciare în materie.

În acest sens este de observat că Procedura internă prevede valori medii pentru despăgubirile morale ca urmare a vătămării corporale, prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale, cuantumul concret al despăgubirii impunându-se a fi stabilit în raport de anumiţi indicatori particulari fiecărei speţe.

Aşa fiind, în raport de prevederile procedurii interne a pârâtului şi de probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte constatând nelegalitatea Deciziei nr. 3373/13.01.2017, apreciază ca fiind întemeiat motivul de recurs invocat de recurentul-reclamant, sens în care urmează a admite recursul, a casa sentinţa civilă recurată şi a proceda la rejudecarea cauzei, conform art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ.

În rejudecare, reţinând că, în cadrul recursului nu s-au adus critici şi cu privire la daunele materiale ce au fost stabilite în cuantum de 1.462 RON, ci doar cu privire la daunele morale, reclamantul solicitând instanţei de judecată "modificarea Deciziei nr. 373/13.01.2017, în sensul majorării sumei acordate cu titlu de despăgubiri până la concurenţa sumei de 100.000 euro", Înalta Curte, urmează a admite în parte acţiunea, în sensul că va stabili cuantumul daunelor morale la suma de 510 RON/zi de îngrijire medicală, prevăzută la Pragul 3 din Anexa 2 la Procedură, în cadrul căruia se încadrează recurentul - reclamant, raportat la cele 120 de zile de îngrijiri medicale ce i-au fost necesare acestuia pentru a se vindeca, necontestate de intimatul - pârât.

La stabilirea acestei sume de 510 RON/zi de îngrijire medicală, instanţa de control judiciar are în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, în mod special rapoartele de expertiză medico legală, din care rezultă că reclamantul nu prezintă infirmităţi fizice sau psihice, are păstrată capacitarea de muncă, viaţa sa nu a fost pusă în primejdie.

Raportat la situaţia medicală a reclamantului, Înalta Curte, realizând un echilibru între prejudiciul produs şi respectarea drepturilor tuturor părţilor din proces, apreciază că acordarea punctajului minim de 510 RON/zi de îngrijire medicală este în concordanţă cu criteriile menţionate la Pragul 3 din Anexa 2 la Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, ţinându-se cont, deopotrivă şi de faptul că indemnizaţia victimei nu trebuie să fie speculativă, ci să reprezinte o reparare suficientă a prejudiciului suferit, fără a genera o îmbogăţire fără just temei, în acest fel respectându-se principiul proporţionalităţii.

Pragul 3 din Anexa 2 are următorul conţinut:

"Pragul 3 - vătămarea corporală a avut ca urmare:

a) o infirmitate/instalarea unui handicap;

b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;

c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;

d) avortul;

e) punerea în primejdie a vieţii persoanei;

f) capacitatea de muncă a fost pierdută.

Dacă în urma evenimentului asigurat victima dovedeşte că s-a produs una dintre consecinţele menţionate la lit. b), d) şi e) ale pragului 3, se va acorda punctaj minim, iar dacă dovedeşte că evenimentul asigurat a avut ca urmare mai multe consecinţe dintre cele prevăzute la pct. b), d) şi e) ale pragului 3 se va aplica un punctaj mediu.

Punctaj maxim se va acorda pentru consecinţele prevăzute la pct. a), c) şi f) ale pragului 3."

Cum în prezenta cauză, vătămarea corporală a reclamantului a avut ca urmare o singură consecinţă, respectiv cea menţionată la punctul b), leziunile suferite de acesta necesitând în vederea vindecării un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale (mai mult de 90 de zile), Înalta Curte, ţinând cont de faptul că despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile iar aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, apreciază că stabilirea cuantumului daunelor morale la suma de 510 RON/zi de îngrijire medicală, reprezintă o reparaţie echitabilă şi efectivă, fără a conduce la o îmbogăţire fără justă cauză.

Are în vedere instanţa de control judiciar că, în materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Deşi stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de persoana păgubită şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Astfel, în absenţa unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecinţele negative suferite, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

În cauză, la stabilirea sumei reprezentând despăgubiri morale pentru reclamant s-a avut în vedere un criteriu obiectiv, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale şi urmările accidentului, în sensul că viaţa nu i-a fost pusă în pericol, că nu prezintă nicio infirmitate fizică sau psihică, iar capacitatea de muncă a fost păstrată, după cum a reieşit din certificatele medico-legale depuse la dosar, precum şi un criteriu subiectiv, constând în aprecierile instanţei referitoare la suferinţa fizică şi psihică cauzată de accident.

Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale.

Este demn de amintit că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Prin urmare, Înalta Curte, stabilind cuantumul daunelor morale la suma de 510 RON/zi de îngrijire medicală (510 RON/zi x 120 de zile) apreciază că aceasta reprezintă o reparaţie echitabilă şi efectivă, fără a conduce la o îmbogăţire fără justă cauză.

În consecinţă, apreciind ca fiind întemeiate criticile formulate de recurent şi ca fiind nelegală soluţia instanţei de fond, Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa sentinţa civilă recurată şi rejudecând, va admite în parte acţiunea, va anula în parte Decizia nr. 3373/13.01.2017 emisă de pârât, urmând a stabili cuantumul daunelor morale la suma de 510 RON/zi de îngrijire medicală, păstrând celelalte menţiuni ale deciziei atacate şi respingând în rest acţiunea, ca nefondată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de reclamantul A., va casa sentinţa civilă recurată şi rejudecând, va admite în parte acţiunea, anulând în parte Decizia nr. 3373/13.01.2017 emisă de pârât, în sensul că va stabili cuantumul daunelor morale la suma de 510 RON/zi de îngrijire medicală, păstrând celelalte menţiuni ale deciziei atacate, deopotrivă, respingând în rest acţiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 744 din 21.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi rejudecând,

Admite în parte acţiunea.

Anulează în parte Decizia nr. 3373/13.01.2017 emisă de pârât, în sensul că stabileşte cuantumul daunelor morale la suma de 510 RON/zi de îngrijire medicală.

Păstrează celelalte menţiuni ale deciziei atacate.

Respinge în rest acţiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2021.