Appeal for disclosure of disciplinary probe outcome annulled as time-barred.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) Ut. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. In cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fara a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VHI-a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.12.2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, admiterea acţiunii, cu consecinţa obligării pârâtei Ia comunicarea soluţiei de cercetare juridică.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1805 din 23 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VHI-a contencios administrativ şi fiscala admis excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, respingând acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca fiind rămasă fără obiect.

Calea de atac exercitată în cauza împotriva sentinţei nr. 1805/23.05.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VHI-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

A considerat că hotărârea de a clasa cauza pe motiv " de lipsă a obiectului" este netemeinică şi nelegală.

Apărările formulate în cauză împotriva recursului, intimata-pnrâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că, în mod just a constata instanţa de fond că absenţa obiectului cererii de chemare în judecată, ca şi rămânerea fără obiect a cererii constituie

3 impedimente pentru continuarea procesului, indiferent de stadiul în care se afla şi de soluţiile pronunţate de instanţele anterioare.

Răspunsul Ia întâmpinare

Împotriva apărărilor expuse de intimata - pârâtă în cadrul întâmpinării depusă la recursul ce face obiectul judecăţii, recurentul - reclamant a formulat Răspuns la întâmpinare, în cadrul căruia a expus motivele chemării în judecată a Inspecţiei Judiciare, invocând deopotrivă şi motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alineat I pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

A fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471' şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului, din data de 23.0J.2020 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul -reclamant, pe fondul recursului, înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., va analiza mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

In acest sens, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacata cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1)

34 din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat in termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Prin dispoziţiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, orcfinea şi termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac-şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte reţine că sentinţa nr. 1805 din 23 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII[-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 13 august 2019, conform Procesului-verbal de înmânare ataşat la dosarul instanţei de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment şi se împlinea la data de 29 august 2019, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs a fost transmisă prin poştă la instanţa de fond, la data de 02.09.2019, menţionată pe timbrul aplicat pe plicul de expediere a recursului la instanţă, ataşat la dosarul de recurs, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. .

Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Înalta Curte constată astfel, faţă de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 02.09.2019, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 29.08.2019.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs" precum şi dispoziţiile art. 489 alin. (1) din acelaşi act normative, conform cărora, Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Se constată, aşadar, că aceste norme instituie în sarcina recurentului obligaţia de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătoreşti într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atrăgând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii acestuia.

In cauză, astfel cum s-a reţinut anterior, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural Va fi repusă în termen mimai daca dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. în cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, înalta Curte, constatând ca recursul este tardiv, îl va anula, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., aplicând astfel şi sancţiunea juridică a decăderii părţii din dreptul de a exercita acesta cale de atac, sancţiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

Pe cale de consecinţă, neexercitarea dreptului procesual - în speţă, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, neidentificând existenţa vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamantul A., ca tardiv, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1805 din data de 23 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIH-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.