Scope of local public service incompatibility for local council members under Law 161/2003 and Law 215/2001

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 04 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/17.05.2019, întocmit de pârâtă, în sensul anulării concluziilor privitoare la identificarea elementelor de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 332 din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 332 din 20 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi admiterea contestaţiei formulată împotriva Raportului de evaluare nr. x/17.05.2019, întocmit de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

Recurentul-reclamant a reluat prezentarea situaţiei de fapt, făcând trimitere inclusiv la Adresa nr. x/24.09.2012, emisă de Prefectul judeţului Olt în care s-a apreciat faptul că nu se află în stare de incompatibilitate şi a învederat, în esenţă, că meseria de muncitor calificat nu face parte din aparatul de specialitate al primarului, precum şi faptul că raportul de evaluare se fundamentează pe înscrisuri falsificate şi controversate, iar întâmpinarea formulată de pârâtă în faţa instanţei de fond conţine considerente străine de dosar, astfel că se impune anularea raportului de evaluare contestat, prin care acesta fiind în mod greşit identificate elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor pentru perioada 27 iunie 2012 - 30 noiembrie 2017.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 decembrie 2019, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă a arătat că instanţa de fond a constatat în mod corect că Raportul de evaluare nr. x/17.05.2019 a fost legal emis, întrucât reclamantul a încălcat dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte are în vedere că recurentul-reclamant a formulat critici ce se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi va proceda la analiza recursului din această perspectivă.

În acest context Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a realizat o încadrare juridică adecvată, criticile referitoare la faptul că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, fiind nefondate.

Prin Raportul de evaluare nr. x/17.05.2019, întocmit de intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, s-a reţinut că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a exercitat simultan calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Grădinari, judeţul Olt, şi calitatea de angajat cu contract individual de muncă în cadrul Serviciului public de alimentare cu apă, contrar dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu dispoziţiile art. 132 şi 36 din Legea nr. 215/2001.

Înalta Curte reţine că deşi recurentul-reclamant susţine că raportul de evaluare se fundamentează pe înscrisuri falsificate şi controversate, acesta nu contestă situaţia factuală descrisă în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/17.05.2019, respectiv că în perioada 27 iunie 2012 - 30 noiembrie 2017, simultan cu calitatea de consilier local, a exercitat şi funcţia de muncitor calificat în cadrul Serviciului public de alimentare cu apă, chestiunea în discuţie fiind cea a interpretării sintagmei "aparat propriu de specialitate al consiliului local", prevăzută de dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, "1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu: (...) c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv".

Conform art. 36 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001, consiliul local exercită "atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului", iar, potrivit alin. (3) lit. b) al aceluiaşi articol, în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a), consiliul local "aprobă, în condiţiile legii, la propunerea primarului, înfiinţarea, organizarea şi statul de funcţii ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local...".

Potrivit art. 132 din acelaşi act normativ:

"(. . . . . . . . . .) Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului (. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .)"

Este evident că în virtutea prerogativelor conferite prin art. 36 din Legea nr. 215/2001, recurentul-reclamant, în calitate de consilier local, avea atribuţii referitoare la organizarea şi funcţionarea Serviciului public, putând aproba, la propunerea primarului, inclusiv statul de funcţii al serviciului menţionat în cadrul căruia era angajat în acelaşi timp cu contract individual de muncă, scopul reglementării fiind tocmai de a exclude efectele negative pe care le-ar putea genera o astfel de situaţie în planul transparenţei în exercitarea funcţiilor publice.

Conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001:

"Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, oraşului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale".

Înalta Curte constată că interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) lit. a), ale art. 36 alin. (3) lit. b) şi ale art. 77 din Legea nr. 215/2001, precum şi interpretarea teleologică (scopul urmărit de legiuitor) a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, conduc la concluzia că serviciul public în cadrul căruia recurentul-reclamant a avut calitatea de salariat, face parte din categoria serviciilor din aparatul propriu al Consiliului Local al comunei Grădinari, unde acesta exercită o funcţie de autoritate publică, respectiv pe cea de consilier local.

Atâta vreme cât consiliul local hotărăşte asupra elementelor esenţiale de funcţionare a unui agent economic, se impune să se reţină dependenţa decizională, cu consecinţa apartenenţei la aparatul propriu, având în vedere şi faptul că, în calitate de consilier local, recurentul-reclamant are posibilitatea să participe la adoptarea de hotărâri cu privire la funcţia pe care o ocupă, bugetul de venituri şi cheltuieli al serviciului pe care îl conduce, statul de funcţii şi organigrama acestuia.

În acest context, sunt nerelevante alegaţiile recurentului-reclamant privind conţinutul întâmpinării formulate de pârâtă în faţa instanţei de fond, iar modul în care instanţa de fond a apreciat incidenţa în speţă a Adresei nr. x/24.09.2012, emisă de Prefectul judeţului Olt, constituie un element de temeinicie a hotărârii pronunţate, iar nu de legalitate a acesteia, iar în cadrul procesual al recursului, instanţa de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu şi motivele de netemeinicie, sens în care astfel de critici nu pot fi avute în vedere.

De altfel, în mod judicios judecătorul fondului a reţinut că buna-credinţă a reclamantului în raport de conţinutul Adresei nr. x/24.09.2012, emisă de Prefectul judeţului Olt, nu are relevanţă sub aspectul reţinerii unei situaţii de incompatibilitate care nu poate fi circumstanţiată sub aspect gradual în funcţie de starea de vinovăţie a persoanei în cauză şi care emană de la lege.

În consecinţă, criticile aduse sentinţei recurate sunt neîntemeiate, fiind reţinută corect existenţa stării de incompatibilitate reglementată de prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 şi constatată prin Raportul de evaluare nr. x/17.05.2019.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 332 din 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 februarie 2022.