Lawfulness of clawback contribution notification and res judicata limits in O.U.G. 77/2011

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 05 aprilie 2019 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Terapia S.A., Terapia S.A. pentru A., Terapia S.A. pentru B., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat anularea Notificării nr. x/22.10.2018, emisă de CNAS şi înregistrată la registratura generală a companiei Terapia S.A. sub nr. x/06.11.2018 pentru stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale aferente trimestrului 1/2013, anularea Adresei nr. x/17.01.2019, adresă prin care CNAS a răspuns la contestaţia administrativă, adresă înregistrată la registratura generală a companiei Terapia S.A. sub nr. x/07.02.2019 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 201 din 04 octombrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Terapia S.A., în nume propriu şi pentru A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a dispus anularea notificării emisă de către pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate având nr. RV/7324/22.10.2018, înregistrată la registratura generală a reclamantei Terapia S.A. sub nr. x/06.11.2018 pentru stabilirea, calculul si declararea contribuţiei trimestriale aferente trimestrului I/2013 şi a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 9185 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând restul capetelor de cerere.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 201/2019 din 04 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.

Într-un prim set de critici, recurenta-pârâtă a susţinut că, deşi la emiterea notificării contestate în cauză s-a raportat la aspectele avute în vedere de instanţele de judecată la soluţionarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2013 şi a pus în executare în mod corespunzător sentinţa civilă nr. 238/2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 3070/2017, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prima instanţă, cu aplicare greşită a prevederilor art. 430 alin. (1), coroborate cu art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., a respins autoritatea de lucru judecat, invocată prin întâmpinare la fond.

În ceea ce priveşte reţinerile instanţei de fond cu privire la corectitudinea consumului de medicamente comunicat reclamantei prin Notificarea contestată, recurentul-reclamant a învederat faptul că instanţa de fond nu a constatat vreun neajuns al notificării contestată de reclamantă, prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ci un neajuns chiar al mecanismului raportării consumului de medicamente, instituit de prevederii legale prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011.

Consideră eronate reţinerile instanţei de fond din această perspectivă, având în vedere faptul că sistemul de raportare al consumului de medicamente compensate este instituit de legiuitor prin prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 şi în condiţiile în care CNAS a emis noua Notificare, contestată de reclamantă în prezenta cauză, cu respectarea Deciziei nr. 144 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335/2015, prin care Curtea Constituţională a reţinut că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor.

De altfel, datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare pot fi contestate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale datorate. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7), şi vor fi soluţionate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, contestatarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004.

Pe cale de consecinţă, recurenta-pârâtă a apreciat că instanţa de fond şi-a însuşit în mod eronat apărările reclamantei, având în vedere faptul că aceasta contestă chiar sistemul de raportare instituit prin O.U.G. nr. 77/2011 şi prin legislaţia derivată, or, aceste aspecte exced controlului instanţei de contencios administrativ şi nu pot fi valorificate ca motive de nelegalitate a notificărilor atacate prin acţiune, în cadrul procesual fixat chiar de către reclamantă, care nu a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate sau de nelegalitate a dispoziţiilor legale criticate.

Totodată, a învederat că existenţa unui sistem netransparent cu privire la modul de calcul al consumului centralizat de medicamente de către CNAS şi, pe cale de consecinţă, furnizarea mai multor informaţii privind calculul acestui consum creează premisele utilizării în mod discreţionar a acestor informaţii de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor, aspect care ar echivala cu o încălcare a principiului confidenţialităţi informaţiilor furnizate şi totodată ar putea încuraja înţelegerile anticoncurenţiale. Astfel, transparenţa crescută generată de schimbul de informaţii creşte interdependenţa dintre concurenţi şi reduce intensitatea concurenţei în pieţele oligopolistice, în sensul că aceste informaţii extinse despre piaţă oferă participanţilor posibilitatea să monitorizeze strategiile concurenţilor şi să reacţioneze rapid şi eficient la acţiunile altuia.

Sub acest aspect, însăşi Curtea Europeană a arătat că un nivel crescut al transparenţei pe o piaţă deja foarte concentrată nu ar permite concurenţa reziduală (sau efectul surpriză) între participanţii la schimbul de informaţii care ar fi mai puţin expuşi la o eventuală reacţie agresivă a altor concurenţi.

În acest sens, a precizat că a solicitat Consiliului Concurenţei comunicarea unui punct de vedere, în sensul de a se preciza cât de detaliat pot fi comunicate în mod individual datele de vânzări ale medicamentelor proprii privind fiecare plătitor de taxă clawback. Prin adresa nr. x/30.09.2013, înregistrată la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sub nr. x/20.09.2013, Consiliul Concurenţei a comunicat faptul că transmiterea de date privind identitatea furnizorului nu se încadrează în datele esenţiale pentru verificarea modalităţii de calcul al taxei, singurele elemente necesare fiind cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal.

Astfel, CNAS s-a raportat la aspectele avute în vedere de instanţa de fond si de recurs la soluţionarea dosarului nr. x/2013 şi a pus în executare sentinţa civilă nr. 238/2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, rămasă definitivă prin decizia nr. 3070/2017, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în mod corespunzător.

Raportat la reţinerile instanţei de fond referitor la faptul că CNAS a inclus în valorile comunicate reclamantei medicamente ce nu au fost comercializate de către aceasta, recurenta-pârâtă a arătat că sentinţa de fond a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 3 alin. (1), art. 5 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 77/2011, judecătorul fondului neţinând cont nici de Deciziile Curţii Constituţionale nr. 665/2014 şi nr. 789/2015.

Prin urmare, consideră eronate reţinerile instanţei de fond, având în vedere faptul că aceasta s-a raportat în mod greşit la vânzările realizate de către reclamantă şi nu la valoarea de compensare a medicamentelor. Aşa cum rezultă şi din documentaţia depusă la dosarul cauzei, toate medicamentele al căror consum a fost contestat de către reclamantă au fost decontate efectiv din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Nu în ultimul rând, recurenta-pârâtă a criticat şi soluţia instanţei de fond privind obligarea sa la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, apreciind, în esenţă, că au fost aplicate în mod greşit dispoziţiile art. 451 şi art. 452 din C. proc. civ.

Totodată, în raport de prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi art. 208 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 95/2006 şi având în vedere faptul că întreprinderea oricăror măsuri ce presupun influenţe financiare suplimentare negative asupra bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate conduce automat la diminuarea atât a pachetului de servicii medicale, medicamente şi materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât şi a calităţii serviciilor medicale acordate acestora a solicitat să se respingă ca neîntemeiată solicitarea reclamantei de obligare a CNAS la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, diminuarea onorariului avocaţial şi aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 decembrie 2019, intimatele-reclamante au solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică şi legală, reiterând, în esenţă, apărările formulate în faţa instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, în concret, din modul în care au fost formulate criticile de recurenta-pârâtă prin cererea de recurs, acestea se subsumează în realitate doar motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi, în consecinţă, vor fi analizate exclusiv din această perspectivă.

Criticile formulate de recurenta-pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt întemeiate.

Cererea de chemare în judecată formulată în cauză are ca obiect verificarea legalităţii Notificării RV nr-7324 din 22 octombrie 2018, emisă de pârâtă în vederea stabilirii, calcului şi declarării contribuţiei trimestriale aferente trimestrului I/2013, cu referire la consumul de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerul Sănătăţii pentru trimestrul I/2013.

Cu privire la acelaşi interval de timp şi cu privire la aceeaşi problemă de drept şi anume emiterea unei notificări de pârâtă către reclamantă în vederea stabilirii, calcului şi declarării contribuţiei trimestriale aferente trimestrului I/2013 cu referire cu referire la consumul de medicamente suportate din fondul sus menţionat, pârâta a emis o altă notificare respectiv notificarea a cărei legalitae a fost analizată în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Cluj.

Prin sentinţa pronunţată în acest dosar acţiunea a fost admisă în parte, a fost anulată notificarea emisă în întregime, fiind respinse restul pretenţiilor din acţiune. Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost anulat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că soluţia de anulare a primei notificări emise de către pârâta pentru trimestrul I/2013 pe problema stabilirii, calculului şi declarării contribuţiei trimestriale aferente trimestrului I/2013 a rămas definitivă.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a găsit întemeiate criticile de nelegalitate invocate de intimatele-reclamante, reţinând în acest sens efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al considerentelor instanţei din hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Cluj, precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 3, 4 şi 5 din O.U.G. nr. 77/2011.

Soluţia pronunţată de către judecătorul fondului nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Potrivit art. 430 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Conform art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Înalta Curte, în dezacord cu opinia instanţei de fond, constată că, în prezenta speţă nu poate fi reţinut efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârii pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Cluj, întrucât, chiar dacă vizează acelaşi interval de timp şi aceeaşi problemă de drept, cele două dosare au ca obiect verificarea legalităţii unor notificări distincte, notificarea contestată în cauză fiind emisă de recurenta-pârâtă tocmai în vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. 238/2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 3070/2017, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că prin sentinţa civilă nr. 238/2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 3070/2017, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus, în concret, refacerea de către recurenta-pârâtă a notificării aferente trimestrului I/2013, în condiţiile în care nu au putut fi verificate elementele de calcul ce trebuie avute în vedere cu prilejul determinării valorii taxei clawback.

Or, tocmai în vederea punerii în executare a acestei hotărâri recurenta-pârâtă a procedat la emiterea unei noi notificări, care, aşa cum chiar instanţa de fond a reţinut, ca urmare a expertizei efectuată în cauză, prezintă două diferenţe majore faţă de notificarea emisă în anul 2013, respectiv este indicată valoarea consumului total de medicamente pentru trimestrul I/2013, iar anexa cuprinde lista de medicamente, valoarea acestora fiind în notificarea din speţă fără TVA, elemente care sunt de natură să complinească lipsurile constatate cu privire la notificarea iniţială şi care sunt expresia inclusiv a evoluţiei legislative în materie.

În consecinţă, în cauză trebuia să fie verificată legalitatea Notificării RV nr-7324 din 22 octombrie 2018 din perspectiva respectării dispoziţiilor legale în baza cărora a fost emisă, respectiv O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.

În acest sens, Înalta Curte reţine că actul normativ care reglementează contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii (contribuţia clawback) este O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările ulterioare. Prin art. 3 şi art. 5 din ordonanţă sunt specificate: modalitatea de calcul a contribuţiei, datele care se comunică contribuabililor de către C.N.A.S. în vederea stabilirii, calculului şi declarării contribuţiei şi modalitatea de comunicare a acestor date.

Potrivit acestor prevederi, C.N.A.S. transmite în format electronic persoanelor obligate la plata contribuţiei consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, pe baza acestor informaţii efectuându-se de către persoana obligată la plată stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei.

Cu alte cuvinte, potrivit dispoziţiilor exprese ale O.U.G. nr. 77/2011 care instituie contribuţia şi stabileşte procedura de calcul şi declarare a acesteia, obligaţia C.N.A.S. este de a transmite consumul centralizat înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări, iar nu de a comunica explicaţii cu privire la valoarea înregistrată a acestui consum.

De altfel, Curtea Constituţională a fost sesizată repetat cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, şi, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 şi art. 6 din ordonanţă, astfel cum a fost modificată şi completată de O.G. nr. 17/2012, cu motivarea că ar contraveni prevederilor constituţionale ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie, deoarece sistemul creat de O.U.G. nr. 77/2011 nu conferă contribuabilului posibilitatea de a solicita şi de a obţine informaţiile direct de la farmacii şi spitale, în ceea ce priveşte consumul total de medicamente pe baza căruia se stabileşte valoarea taxei datorate.

Curtea Constituţională a statuat, atât prin Decizia nr. 144/2015, cât şi prin Decizia nr. 789/2015, că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor.

De altfel, atâta timp cât marja de apreciere a autorităţii în ce priveşte conţinutul notificării este inexistentă, nefiind vorba despre o veritabilă decizie administrativă, ci, mai degrabă, despre o operaţiune material-tehnică, nu sunt aplicabile exigenţele în materie de motivare specifice actului administrativ, fiind suficient doar ca notificarea să aibă conţinutul prescris de lege, aspect care nu este contestat.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte corectitudinea consumului de medicamente comunicat intimatelor-reclamante prin Notificarea contestată în cauză, instanţa de fond şi-a însuşit în mod eronat criticile intimatelor-reclamante, având în vedere faptul că acestea contestă în fapt chiar sistemul de raportare instituit prin O.U.G. nr. 77/2011 şi prin legislaţia derivată, or, aceste aspecte exced controlului instanţei de contencios administrativ şi nu pot fi valorificate ca motive de nelegalitate a notificărilor atacate prin acţiune, în cadrul procesual fixat chiar de către reclamante, care nu au înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate sau de nelegalitate a dispoziţiilor legale criticate.

Nu în ultimul rând, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a validat criticile de nelegalitate ale intimatelor-reclamante privind includerea de către CNAS în valorile comunicate a unor medicamente ce nu ar fi fost comercializate de societăţile reclamante cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 3 şi art. 5 din O.U.G. nr. 70/2011 şi fără să aibă în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Din prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora "Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie", reiese că legiuitorul nu a stabilit că această contribuţie trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă, acest consum fiind cunoscut de furnizorii de servicii medicale şi medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

Totodată, prin Decizia nr. 665/2014, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, Curtea Constituţională a statuat că există două categorii de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, şi anume, unii care sunt obligaţi la plata contribuţiei trimestriale şi alţii cărora nu le incumbă această obligaţie legală.

Diferenţa dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piaţă de prima categorie se realizează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Or, din această perspectivă, contribuţia trimestrială la care sunt obligaţi aceşti deţinători de autorizaţii de punere pe piaţă apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceştia beneficiază de un real avantaj, şi anume, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii medicamentelor având, aşadar o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri.

În acelaşi sens, Curtea Constituţională a reţinut faptul că această contribuţie trimestrială a fost reglementată de legiuitor exclusiv prin prisma faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute, avantaj care nu se acordă şi celorlalţi subiecţi care desfăşoară o astfel de activitate comercială.

Aceştia din urmă vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru vânzarea medicamentelor, aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat chiar cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă (APP), fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de APP.

De asemenea, prin Decizia nr. 789/2015, Curtea Constituţională a reţinut că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice, sens în care organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc prin lege.

În acest sens, prin O.U.G. nr. 77/2011 s-a instituit obligaţia legală pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali, de a plăti o contribuţie trimestrială, în condiţiile stabilite în această ordonanţă de urgenţă, iar în ceea ce îi priveşte pe "ceilalţi actori de pe lanţul de distribuţie", Curtea a reţinut că aceştia au obligaţii contractuale.

Ca atare, Curtea a apreciat că măsurile instituite prin dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conţinutul Legii fundamentale, cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii şi, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 şi 44 din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii. Ca atare, legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat îşi are fundamentul în prevederile constituţionale.

În concluzie, în mod eronat s-a raportat instanţa de fond la vânzările realizate de reclamante şi nu la valoarea de compensare a medicamentelor, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că medicamentele al căror consum a fost contestat de reclamante nu ar fi fost decontate efectiv din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

De altfel, consumul de medicamente pentru trimestrul I 2013 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor reclamantelor în calitate de plătitor de contribuţie pentru care se datorează contribuţia trimestrială comunicat acestora conform art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli din domeniul sănătăţii, se întemeiază pe raportările caselor de asigurări de sănătate judeţene.

Această valoare se obţine prin centralizarea consumului la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente medicamentelor din lista depusă la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă pentru care se datorează contribuţia trimestrială.

Reclamantele aveau obligaţia, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială sau, în cazul unor modificări, să o actualizeze prin includerea sau excluderea unor medicamente, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia.

Includerea unui medicament în lista respectivă, presupune potrivit Normei privind modul de calcul al preţurilor la medicamantele de uz uman aprobată prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 75/2009, existenţa unei autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentului în discuţie, pentru care deţinătorul acesteia sau reprezentantul său legal a solicitat aprobarea preţului medicamentului, solicitare validată prin ordin al Ministrului Sanatăţii.

Plecând de la premisa că reclamantele şi-au îndeplinit obligaţia legală de comunicare a listei, aspect ce rezultă din însăşi notificarea contestată în prezenta cauză, rezultă că susţinerile acestora sunt nefondate. Actul menţionat la consumul de medicamente pentru trimestrul I 2013 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor reclamantelor, are în vedere numai medicamentele din lista depusă, cu posibilitatea de actualizare trimestrială, în care reclamantele au menţionat medicamentele pentru care se datorează contribuţia trimestrială, şi care îndeplineau condiţia punerii pe piaţă, respectiv existenţa unei autorizaţii valabile în acest sens şi care erau în termenul de valabilitate.

În raport de aceste argumente, reţine instanţa de control judiciar că nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat şi operaţiunile premergatoare acestuia, care au făcut obiectul controlului de legalitate, judecătorul fondului pronunţând o soluţie cu aplicarea şi interpretarea incorectă a normelor de drept material aplicabile în cauză.

Pentru toate acestea, în baza art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Terapia S.A., în nume propriu şi pentru A. şi B., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 201/2019 din 04 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Terapia S.A., în nume propriu şi pentru A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 februarie 2022.