Scope of judicial clarification procedure: limits of Art. 443 C. proc. civ. versus execution objections under Art. 712 for resolving temporal and substantive ambiguities in enforcement titles.

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 70/16.12.2015 pronunţate în dosarul nr. x/2015, dar şi al sentinţei nr. 58/2.03.2016 (de completare a primei sentinţe) pronunţate în acelaşi dosar.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 83 din 16 iulie 2020 Curtea de Apel Cluj, secţia a III - a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 70/2015 din dosarul nr. x/2015 şi al sentinţei nr. 58 din 02 martie 2016 din dosarul x/2015 al Curţii de Apel Cluj.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii de completare a dispozitivului şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, s-a arătat, pe de o parte, că hotărârea primei instanţe cuprinde motive contradictorii, iar pe de altă parte curtea nu a intrat în cercetarea fondului, lipsind astfel motivarea cu privire la fondul cererii de lămurire.

Unul dintre motivele pentru care instanţa a apreciat ca nefondată cererea de lămurire a ţinut de faptul că ea nu este compatibilă cu prevederile art. 443 C. proc. civ., această procedură fiind folosită doar atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului. Cu toate acestea, în considerentele aferente soluţiei de respingere a excepţiei inadmisibilităţii, respectiv în cele aferente soluţiei de respingere pe fond a cererii de lămurire, se reţine că, potrivit aceleiaşi dispoziţii procedurale, cererea de lămurire se introduce atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii.

Din această perspectivă, hotărârea cuprinde motive contradictorii, fiind incident art. 488 pct. 6 C. proc. civ.. Deşi consideră că cererea de lămurire se formulează atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului - "în toate cazurile este folosită atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului"-, instanţa redă integral dispoziţiile art. 443, potrivit cărora o asemenea cerere se formulează fie atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, fie atunci când acesta cuprinde dispoziţii contradictorii.

O altă contradicţie care atrage aplicabilitatea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ţine tot de obiectul cererii de lămurire. Astfel, curtea respinge excepţia inadmisibilităţii, considerând că cele două mecanisme de lămurire a dispozitivului unei sentinţe (care este şi titlu executoriu), cea prevăzută de art. 443 C. proc. civ. şi cea din cuprinsul art. 712 C. proc. civ., nu se exclud, singura interdicţie fiind atunci când deja s-a făcut apel la prevederile art. 443 C. proc. civ.

Cu toate că admite că obiectul este acelaşi- lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, instanţa a reţinut că verificarea legată de întinderea dispozitivului solicitată de reclamantă nu poate fi considerată "un aspect a întinderii sau aplicării titlului executoriu, ci o verificare pe care trebuie să o efectueze instanţa chemată să soluţioneze contestaţia la executare".

Cu alte cuvinte, deşi a reţinut că procedura lămuririi dispozitivului prevăzută de art. 443 C. proc. civ. se poate face după ce procedura executării silite a fost dispusă şi fără a fi nevoie să se recurgă la procedura contestaţiei la titlu, consideră că doar în cadrul contestaţiei la executare se poate lămuri întinderea dispozitivului.

Pe lângă motivarea contradictorie, un alt motiv de nelegalitate al hotărârii ţine de faptul că instanţa nu a intrat în cercetarea fondului, lipsind astfel motivarea cu privire la fondul cererii de lămurire. Astfel, deşi s-a apreciat ca fiind admisibilă cererea de lămurire, în final s-a reţinut că dispozitivul nu necesită lămuriri suplimentare, fiind reluat dispozitivul celor două sentinţe. În măsura în care dispozitivul era, într-adevăr, clar, din motivarea sentinţei recurate trebuia să reiasă care dintre interpretările care s-au realizat în legătură cu momentul până la care putea fi semnat contractul de finanţare (cea a reclamantei, a M.F.E. sau a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti) este cea corectă.

Or, curtea, deşi respinge pe fond cererea de lămurire, nu clarifică acest aspect, considerând că exigibilitatea daunelor interese, respectiv momentul până la care putea fi semnat contractul de finanţare ţin de procedura executării silite, aceste clarificări fiind lăsate în sarcina instanţei de executare. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că M.F.E. nu a formulat o contestaţie la titlu, astfel că lămurirea dispozitivului trebuia făcută în cadrul acestui dosar.

În susţinerea cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a apreciat că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 443 C. proc. civ. din mai multe perspective.

Procedura prevăzută de art. 443 C. proc. civ. nu priveşte exclusiv cazul în care dispozitivul cuprinde dispoziţii contradictorii. Textul prevedere, aşadar, mai multe situaţii în care cererea de lămurire este admisibilă: fie sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, fie acesta cuprinde dispoziţii contradictorii. Or, aşa cum reiese şi din obiectul cererii de lămurire, cererea reclamantei nu reclama o dispoziţie contradictorie din cadrul dispozitivului, ci faptul că dispozitivul necesită lămuriri, având în vedere multiplele interpretări care s-au realizat în privinţa acestuia, cererea fiind admisibilă raportat la art. 443 C. proc. civ.

Cererea de lămurire este admisibilă şi atunci când dispozitivul reia în integralitate petitele cererii de chemare în judecată. Contrar celor reţinute de instanţă, recurenta nu a solicitat modificarea dispozitivului, ci explicitarea acestuia, tocmai pentru că au apărut probleme legate de executare. Aşa cum însăşi instanţa a admis, cauza formulării prezentei cereri a reprezentat-o tocmai dificultatea punerii în executare a singurei obligaţii exigibile (cea a acordării daunelor interese) în etapa executării silite. Declarând admisibilă o astfel de cerere, chiar dacă există pe rol o contestaţie la executare, instanţa trebuia să tranşeze aceleaşi aspecte pe care le-ar tranşa şi instanţa de executare în cadrul contestaţiei la executare, atunci când se formulează contestaţie la titlu.

A mai arătat recurenta că lămurirea dispozitivului trebuie realizată în lumina dispozitivului şi a considerentelor hotărârii. Aşa cum reiese şi din obiectul cererii de lămurire, aspectul interpretabil în ceea ce priveşte dispozitivul celor două sentinţe îl reprezintă momentul până la care putea fi încheiat contractul de finanţare şi, astfel, momentul la care a devenit exigibilă obligaţia de acordare a daunelor interese. Curtea a reţinut că, atâta vreme cât aspectele legate de încheierea exerciţiului financiar din 31.12.2015 nu se regăsesc în capetele de cerere formulate de subscrisă şi nici în considerente, ele nu pot fi considerate un aspect al întinderii sau aplicării titlului executoriu, ci ca o verificare pe care trebuie să o formuleze instanţa de executare.

Contrar celor reţinute de instanţă, încheierea programului operaţional a fost avută în vedere la momentul formulării petitelor, dar şi de către instanţă la momentul pronunţării hotărârilor, chiar dacă nu s-a făcut trimitere expresă la momentul 31.12.2015.

Conceptual, petitul nr. 3 a fost conceput astfel încât primele două petite alternative că nu poată fi admise simultan, fiind posibile două variante: (1) obligarea MFE la semnarea contractului şi la alocarea fondurilor (executarea în natură a obligaţiilor) sau (2) obligarea MFE la acordarea de despăgubiri în măsura în care, deşi s-au identificat resurse pentru proiectele care au obţinut 69 de puncte, aceste fonduri nu au fost alocate (executarea prin echivalent). Aşadar, chiar de la momentul formulării acţiunii, tocmai raportat la regulile aferente programului european cuprinse în ordinul nr. 1056/2014, reclamanta a formulat petitele în acest sens, pentru a fi acoperită şi varianta în care contractul nu se încheie în termenul legal (până în 31.12.2015).

Tocmai din acest motiv, Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa nr. 70/2015, pronunţată în 16.12.2015, anterior încheierii perioadei de implementare a programului operaţional (31.12.2015) a dispus obligarea la semnarea contractului şi la alocarea fondurilor, dacă vor fi identificate resurse financiare pentru proiectele care au obţinut 69 de puncte.

Reclamanta nu a intenţionat semnarea oricărui contract, ci doar a celui ataşat notificării, contract ce se putea încheia doar în condiţiile programului operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice (POS CCE) 2007-2013 cofinanţat din Fondul european de dezvoltare regională Axa prioritară 1 "Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient", Domeniul major de intervenţie D1.1. "Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia de piaţă a întreprinderilor, în special IMM", Operaţiunea "Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile"

Aşadar, prin faptul că în petite s-a făcut trimitere la programul operaţional POS CCE 2007-2013, este evident că încheierea contractului se poate face doar în condiţiile legale aferente acestuia. Or, una dintre acestea, conform art. 16 din Ordinul nr. 1056/2014, a fost ca fondurile să fie alocate până la finalul perioadei de implementare a programului operaţional, 31.12.2015.

Cu alte cuvinte, chiar dacă prin sentinţa civilă nr. 70/2015, nu s-a indicat expres că semnarea contractului se putea face doar până la finalul exerciţiului financiar, aceasta condiţie este subînţeleasă prin faptul că se face trimitere la semnarea unui contract aferent programului operaţional POS CCE 2007-2013. De altfel, chiar în contractul de finanţare ataşat notificării, contract care a fost menţionat în petitele cererii de chemare în judecată, se face trimitere expresă la data de 31.12.2015. Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din contract "perioada de implementare a proiectului este de 6 luni, până cel mai târziu la 31 decembrie 2015."

Faptul că limita temporală de semnare a contractului şi de alocare a fondurilor a fost 31.12.2015 reiese şi din timpul trecut folosit în sentinţa nr. 78/2016 pronunţată în 02.03.2016, după finalizarea perioadei de implementare a programului operaţional. Curtea de Apel Cluj, la momentul pronunţării asupra cererii de completare, a avut în vedere faptul că deja perioada de implementare s-a încheiat, dispozitivul fiind în sensul următor:

"În subsidiar, în măsura în care s-au identificat resurse financiare pentru finanţarea inclusiv a proiectelor care au obţinut 69 de puncte, iar pârâtul nu a alocat fonduri pentru reclamantă, obligă Ministerul Fondurilor Europene la plata unor daune interese egale cu valoarea totală eligibilă a proiectului 7.416.666,67 RON." Cu alte cuvinte, dacă instanţa considera că, la momentul 02.03.2016, semnarea contractului mai era posibilă ar fi admis cererea în felul următor:

"În subsidiar, în măsura în care nu se vor identifica resurse financiare pentru finanţarea inclusiv a proiectelor care au obţinut 69 de puncte, iar pârâtul nu va aloca fonduri pentru reclamantă, obligă Ministerul Fondurilor Europene la plata unor daune interese egale cu valoarea totală eligibilă a proiectului 7.416.666,67 RON."

Este evident astfel, că instanţa a avut în vedere, chiar dacă nu a făcut trimitere în dispozitiv la data de 31.12.2015, că semnarea contractului numai era posibilă după acest moment, singura obligaţie exigibilă fiind cea a acordării daunelor interese.

4. Apărările formulate de intimat

Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Fondurilor Europene, luând în considerare, atât neîndeplinirea exigenţelor prevăzute de C. proc. civ. care conferă validitate cererii de recurs cât şi caracterul nefondat al argumentelor expuse de societate în cuprinsul căii sale de atac, şi ţinând cont de temeinicia şi legalitatea Sentinţei la ale cărei considerente se achiesează, a solicitat să se constatate nulitatea cererii de recurs, iar în situaţia în care se apreciază că nu ar fi îndeplinite cerinţele art. 486 alin. (3) şi/sau ale art. 489 din C. proc. civ., să se respingă ca nefondată, cererea de recurs.

Prin întâmpinarea formulată, Agenţia de Dezvoltare Regionala Nord-Vest, cu privire la cadrul procesual, a arătat faptul ca, prin sentinţa civila nr. 70/16.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, rămasa definitiva prin decizia civila nr. 4412/10.12.2018 pronunţată de ÎCCJ, instanţa s-a pronunţat in sensul respingerii acţiunii formulate de către intimatul-reclamant S.C. A. S.R.L. împotriva ADR Nord-Vest, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În acest sens, în evaluarea situaţiei de fapt, instanţa corect a reţinut faptul că "raportat la competenţele instituţionale consacrate in procedura de încheiere a contractului, puterea de decizie aparţinând doar organului central (AM), organul regional fiind legat de decizia acestuia din urma, calitatea procesuală pasivă a autorităţii regionale în litigiu este nejustificată motiv pentru care se impune respingerea acţiunii formulate de reclamantă împotriva pârâtei ADR Nord- Vest - Organism Intermediar pentru POSCCE".

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 70/2015 din dosarul nr. x/2015, instanţa a admis acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L., a constatat că reclamanta are dreptul subiectiv de a încheia contractul pentru acordarea finanţării nerambursabile în baza cererii de finanţare nr. x din cadrul programului operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice POS CCE 2007-2013 cofinanţată din Fondul european de dezvoltare regională Axa prioritară 1 "Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient", Domeniul major de intervenţie D1.1 "Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia de piaţă a întreprinderilor, în special IMM", Operaţiunea "Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile" sub condiţie suspensivă, de la data trecerii pe lista de rezervă 06.03.2015, a obligat pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT A PROGRAMULUI OPERAŢIONAL SECTORIAL CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII ECONOMICE, la semnarea contractului de finanţare, urmând ca acesta să fie considerat încheiat la data înscrisă pe contract, a obligat pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT A PROGRAMULUI OPERAŢIONAL SECTORIAL CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII ECONOMICE, la alocarea fondurilor pentru proiectul reclamantei în condiţiile în care se identifică resurse financiare astfel încât să poate fi finanţate şi proiectele care au obţinut 69 de puncte şi a respins acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei AGENŢIA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ NORD VEST - ORGANISM INTERMEDIAR pentru POS CCE.

Prin sentinţa nr. 58/2016 din dosarul x/2015 a Curţii de Apel Cluj, instanţa a admis cererile formulate de S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT A PROGRAMULUI OPERAŢIONAL SECTORIAL CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII ECONOMICE şi AGENŢIA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ NORD VEST - ORGANISM INTERMEDIAR pentru POS CCE., a lămurit sentinţa civilă nr. 70 din 16.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2015 în sensul indicării datei de 2.06.2015 ca fiind data la care contractul de finanţare este considerat încheiat, a completat sentinţa civilă nr. 70 din 16.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2015 astfel: în subsidiar, în măsura în care s-au identificat resurse financiare pentru finanţarea inclusiv a proiectelor care au obţinut 69 puncte iar pârâtul nu a alocat fonduri pentru reclamantă, a obligat pârâtul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE la plata unor daune interese egale cu valoarea totală eligibilă a proiectului - 7.416.666,67 RON.

Prin cererea ce face obiectul dosarului de faţă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 70/16.12.2015 pronunţate în dosarul nr. x/2015, dar şi al sentinţei nr. 58/2.03.2016 (de completare a primei sentinţe) pronunţate în acelaşi dosar.

Prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii precum şi cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 70/2015 din dosarul nr. x/2015 şi al sentinţei nr. 58 din 02 martie 2016 din dosarul x/2015 al Curţii de Apel Cluj.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

Or, în cauza de faţă, recurenta nu formulează critici privind încălcarea unor reguli de procedură de către prima instanţă a căror nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii, ci doar este nemulţumită de soluţia pronunţată de instanţă cu privire la soluţia dată de prima instanţă pe fondul cererii de lămurire, astfel încât motivul de casare invocat apare ca nefondat.

Cel de al doilea motiv de recurs invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. şi se referă la faptul că hotărârea poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Prima susţinere a recurentei, subsumată acestui motiv de recurs se referă la faptul că deşi prima instanţă consideră că cererea de lămurire se formulează doar atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului - "în toate cazurile este folosită atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului" -, redă integral dispoziţiile art. 443, prevederi potrivit cărora o asemenea cerere se formulează fie atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, fie atunci când acesta cuprinde dispoziţii contradictorii.

Potrivit dispoziţiilor art. 443 din C. proc. civ.:

"(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.

(2) Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.

(3) Încheierea se va ataşa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei."

Din dispoziţiile legale menţionate mai sus rezultă că în această procedură sunt permise doar lămurirea înţelesului dispozitivului şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii, nu şi lămurirea considerentelor deciziei sau modificarea soluţiei pronunţate de instanţă, prin adăugarea unor dispoziţii suplimentare care nu au constituit obiect al cererii deduse judecăţii sau care au legătură cu o etapă ulterioară soluţionării cauzei.

Văzând dispoziţiile menţionate mai sus nu se poate reţine o contradicţie între considerentele sentinţei primei instanţe, dat fiind că în ambele ipoteze ale textului se are în vedere dispozitivul hotărârii.

A mai susţinut recurenta că, deşi prima instanţă a reţinut că procedura lămuririi dispozitivului prevăzută de art. 443 C. proc. civ. se poate face după ce procedura executării silite a fost dispusă şi fără a fi nevoită să se recurgă la procedura contestaţiei la titlu, consideră că doar în cadrul contestaţiei la executare se poate lămuri întinderea dispozitivului.

Potrivit dispoziţiilor art. 712 din C. proc. civ.:

"(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

(4) Împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare."

Din redactarea art. 712 din C. proc. civ. rezultă că pot forma obiect al contestaţiei la executare: executarea silită însăşi, încheierile date de executorul judecătoresc, orice act de executare, refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită, încheierea prin care instanţa a admis cererea de încuviinţare a executării silite, precum şi titlul executoriu, atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea acestuia, iar partea nu a uzat de procedura dispusă în cuprinsul art. 443 C. proc. civ. referitoare la lămurirea hotărârii.

Contestaţia la titlu, prevăzută în cuprinsul art. 712 alin. (2) C. proc. civ., reprezintă acel mijloc procesual care are ca obiect lămuriri referitoare la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Contestaţia la titlu este însă inadmisibilă pentru acest motiv ori de câte ori partea a uzat anterior de procedura lămuririi hotărârii judecătoreşti, întrucât hotărârea pronunţată în condiţiile art. 443 C. proc. civ. are autoritate de lucru judecat în cadrul contestaţiei la executare exercitate pentru acest motiv. Deşi prin intermediul contestaţiei la titlu se contestă însuşi titlul executoriu, această contestare nu vizează validitatea sa în fond şi nu repune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, ci doar aspectele legate de înţelesul, întinderea sau aplicarea sa, lămurirea titlului executoriu fiind necesară în vederea executării corecte, părţile nefiind de acord cu modalitatea în care s-ar putea face executarea în temeiul acelui titlu.

Faţă de cele arătate mai sus, nu se poate reţine că hotărârea primei instanţe cuprinde motive contradictorii în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., critica fiind nefondată.

A mai susţinut recurenta că un alt motiv de nelegalitate al hotărârii ţine de faptul că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului, lipsind astfel motivarea cu privire la fondul cererii de lămurire. Cu toate că a apreciat ca fiind admisibilă cererea de lămurire, curtea a reţinut că dispozitivul nu necesită lămuriri suplimentare, reluând dispozitivul celor două sentinţe.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul respingerii cererii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Ultimul motiv de casare invocat este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt reţinută.

Astfel, din dispozitivul sentinţei nr. 70/2015 a Curţii de Apel Cluj, menţionat mai sus, rezultă clar că pârâtul este obligat, în principal, la semnarea contractului de finanţare şi la alocarea fondurilor pentru proiectul reclamantei, în condiţiile în care se identifică resurse, astfel încât să poată fi finanţate şi proiectele care au obţinut 69 de puncte (deci şi proiectul reclamantei), iar prin completarea din sentinţa nr. 58/2016 a fost indicată data de 02.06.2015 ca fiind data la care contractul de finanţare este încheiat, dispozitiv explicat în considerente prin faptul că, această dată este data la care reclamanta a exprimat opţiunea de a încheia contractul sub condiţie suspensivă şi a solicitat pârâtei încheierea contractului ataşând contractul de finanţare, aspect lămurit prin sentinţa 70/2015. Din dispozitivul sentinţei nr. 58/2016 a Curţii de Apel Cluj, menţionat mai sus, rezultă clar obligaţia subsidiară stabilită în sarcina Ministerului şi anume plata unor daune interese în acelaşi cuantum cu valoarea eligibilă a proiectului, în cazul în care deşi au fost identificate resurse, astfel încât să poată fi finanţate şi proiectele care au obţinut 69 de puncte, aceste fonduri nu sunt alocate şi pentru proiectul reclamantei.

Apare evident faptul că măsurile dispuse de către instanţă în cele două sentinţe vizate de această cerere de lămurire, au fost clar exprimate în dispozitiv şi argumentate în considerente.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 443 C. proc. civ., apare evident faptul că prin cererea privind lămurirea dispozitivului hotărârii, nu se poate cere modificarea acestuia, ci doar clarificarea lui, putându-se interpreta doar masurile dispuse de instanţă prin hotărârea a cărei lămurire se doreşte. În toate cazurile, însă, procedura lămuririi întinderii şi cuprinsului dispozitivului hotărârii este folosită numai atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului.

Or, în cauza de faţă nu există contradicţii în cadrul celor două dispozitive, privite singular şi nici între dispozitivele celor două sentinţe privite împreună, fiind stabilite două obligaţii alternative în sarcina Ministerului, acordarea daunelor interese fiind subsidiară.

Pe de altă parte, se impune a aminti că potrivit art. 425 lit. b) şi c) din C. proc. civ., în cuprinsul hotărârii există considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor şi dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.

Aşa fiind, soluţia cuprinsă în dispozitiv trebuie înţeleasă în sensul argumentelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază şi care sunt pe larg arătate în considerentele hotărârii.

Însă, verificarea condiţiilor pentru încheierea contractului de finanţare sau activarea obligaţiei subsidiare nu se poate face în cadrul procedurii de lămurire a dispozitivului reglementată de dispoziţiile art. 443 C. proc. civ.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 83 din 16 iulie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III - a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 83 din 16 iulie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III - a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2021.