Entitlement to refugee benefits for the Hertza region under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the pension authority, upholding the lower court’s judgment that ordered the annulment of the administrative decision and the recognition of the plaintiff’s entitlement to specific legal benefits for the period of January–July 1941. The dispute arose from a challenge to an administrative decision denying status under Law No. 189/2000, Article 1, paragraph 1, letter (c), which targets individuals from the former Hertza region who fled to Romania during that period. The decisive legal basis was the court’s determination, supported by witness testimony, that the plaintiff validly resided in Romania from January to July 1941 as a refugee from the Hertza region, thereby satisfying the statutory requirements for beneficiary status under the cited provision.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Entitlement to refugee benefits for the Hertza region under Law No. 189/2000: The dispute arose from a challenge to an administrative decision denying status under Law No. 189/2000, Article 1, paragraph 1, letter (c), which targets individuals from the former Hertza region who fled to Romania during that period. The decisive legal basis was the court’s determination, supported by witness testimony, that the plaintiff validly resided in Romania from January to July 1941 as a refugee from the Hertza region, thereby satisfying the statutory requirements for beneficiary status under the cited provision.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1158 din 29 aprilie 2004, reclamanta V.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 10781/10575 din 27 februarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada ianuarie - iulie 1941, emițând o nouă hotărâre în acest sens.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1482 din 16 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantei V.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr. 10781/10575 din 27 februarie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada ianuarie - iulie 1941 și să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare.
În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat în luna ianuarie 1941, din localitatea de domiciliu, Lunca din ținutul Herței, în România, comuna Smârdan din județul Dorohoi, până în luna iulie 1941, când s-a întors în localitatea de domiciliu, Lunca din ținutul Herței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că există contradicție între declarațiile martorilor, reclamanta nefăcând dovada calității sale de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamanta s-a născut la 17 iulie 1928, în satul Frunza, comuna Lunca, ținutul Herța.
Din declarația martorilor R.C. și R.E. rezultă că reclamanta s-a refugiat în luna ianuarie 1941, din localitatea de domiciliu, Lunca, ținutul Herța, în România, comuna Smârdan, Dorohoi, până în iulie 1941, când a revenit în localitatea de domiciliu, beneficiind, deci, de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada ianuarie - iulie 1941, așa cum corect a reținut instanța de fond.
Ca atare, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1482 din 16 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.