Access to aquatic resources for commercial fishing in protected natural areas and classification of reservoirs for recreational versus commercial use

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 13 februarie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. - prin preşedinte B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a formulat contestaţie solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea celor două pârâte la acordarea dreptului de a accesa resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale din ariile naturale protejate şi

- includerea în noul ordin privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi cotele de pescuit alocate pentru anul 2019, pe specii şi zone, (Captura totală admisă şi efortul de pescuit pentru lacurile de acumulare solicitate de pe râul Olt -TAC- respectiv Ipoteşti, Slatina, Arceşti), ordin ce se va aproba în prohibiţia anului 2019 (respectiv perioada 11 aprilie - 09 iunie 2019).

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 191 din 06 mai 2019 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate în cauză, dar şi acţiunea formulată de reclamanta A. - prin preşedinte B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, având ca obiect obligaţia de a face.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., prin preşedinte B., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, arătând în esenţă, următoarele:

Recurenta s-a constituit conform legii potrivit încheierii nr. 1271/11.07.2018, pronunţata de Judecătoria Slatina.

După intrarea în legalitate a făcut numeroase cereri şi adrese la A.N.P.A, pentru a putea accesa resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale din ariile naturale protejate şi includerea lacurilor de acumulare Ipotesti, Slatina, Arcesti pentru pescuit comercial în noul ordin privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi cotele de pescuit alocate pentru anul 2019, pe specii şi zone, (Captura totală admisă şi efortul de pescuit pentru lacurile de acumulare solicitate de pe râul Olt-TAC). Iniţial i s-a răspuns că, nu mai poate accesa resursele acvatice pe anul 2018 deoarece, captura totală admisă şi efortul de pescuit, pentru lacurile de acumulare solicitate de pe râul Olt în anul 2018 sunt acceptate doar pentru practicare pescuitului recreativ. ANPA încheiand contractul de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ nr. 01/18.08.2017 cu AJVPS Olt.

Ulterior a revenit cu o nouă solicitare, însă pentru anul 2019, la care i s-a răspuns în acelaşi mod, şi mai mult, solicitarea a fost clasată. După acest răspuns a făcut o nouă solicitare, în care a învederat că, doreşte accesul resurselor acvatice vii pe anul 2019. La această solicitare i-au răspuns că, nu poate accesa resursele, deoarece cumva regulile sunt făcute respectiv contractele sunt încheiate pe 10 ani, şi că, în opinia d-lor nu mai pot fi modificate cotele TAC.

Afirmaţia făcută de ANPA nu este nici corectă şi nici legală deoarece, pe de o parte, pe lacurile de acumulare ale râului Olt, potrivit anexei 4 din ordinul 546/352/2018 se pescuieste pe unul din lacurile solicitate comercial (lacul Ipotesti). Mai mult decât atât potrivit ordinului 1259/813/2018 anexa nr. 4 a fost modificată, iar acel lac de acumulare a fost destinat pentru pescuit recreativ, dar celelalte lacuri respectiv Ionesti, Babeni, Dragasani, Frunzaru, Rusanesti, Izbiceni, Strjesti, au fost modificate, în sensul că, s-a inclus şi pescuitul comercial.

Pe de altă parte, contractul de utilizare încheiat cu AJVPS-ul în baza O.G. nr. 85/2016 este nul de drept deoarece prin decizia nr. 312/09.05.2018 pronunţată de Curtea Constituţionala, O.G. nr. 85/2016 a fost declarată neconstitutională. Prin urmare, afirmaţia potrivit căreia, nu mai pot fi modificate, este eronată atâta timp cât exista antecedente.

Totodată, recurenta întruneşte toate condiţiile ordonanţei O.G. nr. 23/2008 actualizată privind pescuitul şi acvacultura precum condiţiile prevăzute în ordinul 126/807/2017 pentru aprobarea normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial.

Învederează instanţei ca membrii asociaţiei deţin autorizaţii de pescuit comercial, licenţe de pescuit, barei înregistrate la Autoritatea Navală Română, permise de pescuit comercial, atestate de pescar profesionist şi certificate de înregistrare.

Membrii fondatori ai asociaţiei îndeplinesc toate condiţiile pentru practicarea pescuitului comercial cât şi membrii afiliaţi, astfel încât, asociaţia întruneşte toate condiţiile prevăzute de lege de a accesa resursele acvatice vii din ariile naturale ale statului, iar lacurile de acumulare să fie incluse în noul ordin al ministrului şi să i se aloce cotele cuvenite pe lacurile de acumulare solicitate, respectiv: Ipotesti, Slatina, Arcesti.

Prin întampinarile depuse, cele două pârâte au invocat mai multe excepţii, excepţii pe care instanţa de fond nu le-a pus în discuţie, aşa cum prevăd normele de procedură, însă cu toate acestea în practicaua hotărârii le-a respins.

Instanţa de fond a respins cererea formulată motivând că, recurenta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii, respectiv nu a depus cererile şi documentele menţionate în P045 şi P046, în vederea emiterii eliberării autorizaţiilor şi licenţelor de pescuit comercial, astfel încât instanţa nu poate reţine refuzul ANPA.

Potrivit textului de lege OG23/2008 procedura este următoarea: mai întâi se depune cerere la ANPA, prin care introducerea lacurilor de acumulare pe care vrei să pescuieşti si totodată le ataşezi întreaga documentaţie a asociaţiei si documentele ce atestă că, membrii asociaţiei sunt profesionişti atestaţi. După ce sunt incluse lacurile de acumulare în ordinul Ministrului, se solicită elibererea autorizaţiei şi licenţei de pescuit.

Prin urmare, instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit normele de drept.

În concluzie solicită admiterea recursului casarea hotărârii atacate, iar pe fond în principal, trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea respectării normelor de procedura, iar în subsidiar reţinerea spre rejudecare şi pe fond admiterea cererii.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. .

4. Apărările formulate de intimaţi

Legal citată, intimata Agenţia Naţionala pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA) a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului promovat împotriva sentinţei civile nr. 191/06.05.2019 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova ca fiind nul, netemeinic si nefondat având ca si consecinţă firească a reţinerii caracterului legal si temeinic al sentinţei mentionate pentru următoarele motive:

Excepţia nulităţii recursului

Prin recurs se evocă aceleaşi considerente deja analizate de către instanţa de fond, cererea de recurs fiind identică cu acţiunea de la fond. În fapt partea recurentă solicită pronunţarea unei hotărâri prin care să i se faciliteze accesul la resursa acvatică vie în vederea practicării pescuitului comercial în cadrul unor lacuri de acumulare ce sunt destinate strict pescuitului recreativ.

Pe fond

ANPA a adus reclamantei recurente la cunoştinţă cadrul legal prin răspuns scris însă aceasta persistă în acţiune fără a aduce argumente reale în susţinerea sa. După cunt a arătat în răspunsul scris din data de 21.01.2019 există doar anumite lacuri de acumulare ce suportă practicarea pescuitului comercial.

Stabilirea destinaţiei resursei acvatice vii din cadrul unui lac de acumulare (în sensul că, resursa dintr-un anume loc delimitat geografic va fi folosită în scopul practicării pescuitului recreativ şi resursa din alt loc delimita geografic va fi folosită în scopul practicării pescuitului comercial) este un aspect ce ţine stric de competenţele intimatei, astfel cum au fost ele reglementate prin O.U.G. nr. 23/2008.

Intimata are dreptul de a stabili destinaţia resursei acvatice vii, iar faţă de acest aspect se impune a se concluziona faptul că, astfel cum a fost formulată, acţiunea reclamantei recurente venea în contradicţie atât cu legislaţia primară cât şi cu cea secundară.

Concret şi la obiect, reclamanta recurentă este libera a practica pescuitul comercial pe baza documentelor ce îi dau acest drept, însă aceasta insistă a practica această îndeletnicire în zone ce nu sunt destinate pescuitului comercial.

Un alt aspect esenţial este faptul că, lacurile de acumulare ce fac obiectul contractului de utilizare a resursei acvatice vii nr. 1/2017 încheiat cu AJVPS Olt au fost repopulate cu puiet de peşte de către această persoană juridică în scopul practicării pescuitului recreativ.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 - 208, 488 şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 23/2008 modif. şi completată, Ord. 807/2016, Ord. 60/2017, Ord. 546/352/2018.

Legal citat, intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în conformitate cu dispoziţiile art. 205-208 şi următoarele C. proc. civ. a formulat întâmpinare împotriva recursului formulat de către reclamanta B., declarat împotriva sentinţei civile nr. 191/06.05.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, solicitând ca prin decizia ce se va pronunţa, să se dispună respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală, arătând în esenţă următoarele:

În fapt, reclamanta prin cererea de chemare în judecată solicită instanţei de judecată în contradictoriu cu ANPA şi MADR să dispună: obligarea celor două pârâte a-i acorda dreptul de a accesa resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale din ariile naturale protejate şi includerea în noul ordin privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi coteţe de pescuit alocate pentru anul 2019, ordin ce se va aproba în prohibiţia anului 2019 (respectiv perioada 11 aprilie-09 iunie 2019).

Astfel, instanţa de fond prin sentinţa civilă nr. 191/06.05.2019 a respins excepţiile şi acţiunea.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, reclamanta B. a declarat prezentul recurs prin care critică cele reţinute de Curtea de Apel Craiova, reiterând toate aspectele prezentate instanţei de fond fără a depune înscrisuri în susţinere.

Cu privire la susţinerile recurentei MADR invocă excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare (în temeiul art. 486 noul C. proc. civ. şi art. 496 noul C. proc. civ.), excepţie pe care solicităm a fi admisă pentru următoarele aspecte:

Astfel potrivit deciziei ÎCCJ (SC I) nr. 384/2016:

"Potrivit dispoziţiilor C. proc. civ. [art. 486 noul C. proc. civ..] cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de netegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, cu raportare strictă şi limitativă de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 [art. 488 noul C. proc. civ..] din acelaşi Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. [art. 489 noul C. proc. civ..] indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. [art. 488 noul C. proc. civ..] "Per a contrario", dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unui din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ. [art. 488 noul C. proc. civ..], sancţiunea care intervine este nulitatea recursului. (. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .)

În speţă recurenta a indicat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 328 alin. (8) C. proc. civ. [art. 513 noul C. proc. civ..], care reglementează căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor date în revizuire."

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinţei recurate.

În cuprinsul actului procedural nu este indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate, pe care se întemeiază recursul, arătate la art. 488 alin. (1) din Legea nr. 134/2010.

Recurenta prin recursul declarat, prin care critică hotărârea instanţei de fond învederează instanţei aceleaşi motive expuse în faţa instanţei de fond.

Faţă de aspectele arătate, solicită admiterea excepţiei nulităţii recursului declarat de către recurentă şi, pe cale de consecinţă, respingerea căii de atac.

Pe fondul cererii, intimatul a arătat că, sentinţa pronunţată este temeinică şi legală.

Atât procedura de emitere şi eliberare a autorizaţiei de pescuit comercial cât şi procedura privind emiterea şi eliberarea licenţei de pescuit comercial prevăd necesitarea depunerii de către solicitaţi, la serviciile regionale/puncte de lucru/Direcţia politici şi inspecţii maritime ANPA, a actelor prevăzute la pct. 7.2.1. din P045 şi P046, în vederea verificării de către organele abilitate şi eliberarea actelor solicitate.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada parcurgerii acestor proceduri, respectiv depunerea cererilor şi documentelor menţionate în cuprinsul P045 şi P046, în vederea emiterii şi eliberării autorizaţiilor şi licenţelor de pescuit comercial, instanţa nu poate retine refuzul nejustificat al pârâtei ANPA de a da curs unor asemenea solicitări formulate de membrii asociaţiei.

Pentru aceste motive, instanţa, în mod temeinic şi legal a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanţa, în mod temeinic şi lega a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 23/2008:

"(1') Accesul la resursele acvatice vii din ariile naturale protejate este reglementat pe baza normelor aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi ministrului apelor şi pădurilor."

Pe cursul râului Olt se regăsesc mai multe lacuri de acumulare care, în funcţie de biomasa constantă care reiese în momentul practicării pescuitului ştiinţific sau de control şi în funcţie de numerele statistice de specii de peşte, sunt clasificate ca: lacuri de acumulare unde se practică doar pescuitul recreativ (PR), şi zone de pescuit recreativ şi comercial (PR+PC). Această clasificare se face strict din punct de vedere ştiinţific, pentru a asigura posibilitatea exploatării durabile a resursei acvatice vii şi pentru prevenirea fenomenului de pescuit excesiv sau pescuit care periclitează existenţa anumitor specii.

Stabilirea zonelor care permit practicarea pescuitului comercial presupune implementarea politicii comune europene în vederea practicării pescuitului comercial, iar în acest sens, fiecare lac de acumulare este analizat din punct de vedere al ecologiei piscicole şi al geografiei locale.

Întrucât ordinul comun privind capturile totale admise şi efortul de pescuit pe cote şi zone ce se emite anual stabileşte anumite limite în funcţie de rezultatul analizei realizate pe baza studiilor şi criteriilor specifice de clasificare la momentul emiterii acestuia, solicitarea reclamantei de a fi incluse lacurile Arceşti, Slobozia şi Ipăneşti în categoria celor acceptate pentru practicarea pescuitului recreativ (PR), nu putea fi soluţionată favorabil.

Instanţa în mod temeinic a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.

Referitor la o eventuală cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată solicită respingerea cererii, sau cel puţin cenzurarea cuantumului acestora.

Faţă de cele arătate, solicită în principal admiterea excepţiei nulităţii recursului cu consecinţa anulării acestuia, iar în subsidiar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat cu menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronuţată de instanţa de fond.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 205 C. proc. civ. şi toate celelalte dispoziţii legale arătate în prezenta întâmpinare.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenta reclamantă şi-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la faptul că, prima instanţă ar fi încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, astfel cum este reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Curtea reţine că, acestea sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, având în vedere următoarele considerente:

Recurenta a susţinut că, instanţa de fond ar fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii, ca urmare a faptului că, cele două pârâte au invocat mai multe excepţii, excepţii pe care instanţa de fond nu le-a pus în discuţie, aşa cum prevăd normele de procedură, însă cu toate acestea în practicaua hotărârii le-a respins.

Înalta Curte reţine că, aceste susţineri ale recurentei sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, avându-se în vedere faptul că, nepunerea în discuţie a excepţiilor ar fi putut fi evocată doar de către partea ce a invocat aceste excepţii, şi nu de partea împotriva cărora au fost invocate.

Altfel spus, doar intimaţii pârâţi puteau evoca aceste argumente în susţinerea recursului, interesul reclamantului nefiind acela de a se pune în discuţie excepţia, ci de a i se admite acţiunea.

Totodată, în susţinerea unui asemenea argument ar fi fost necesară dovedirea vătămării prin nepunerea în discuţie a acestor excepţii, existenţa acesteia neputând fi prezumată, însă recurenta reclamantă nu făcut nicio dovadă în sensul celor arătate prin cererea de recurs.

Referitor la criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de control constată că, sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, avându-se în vedere următoarele considerente:

Contrar susţinerilor recurentei reclamante, Înalta Curte reţine că, instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente în speţă, respectiv cele ale art. 9 din O.U.G. nr. 23/2008.

Potrivit art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008 cu modificările şi completările ulterioare:

"(2) Accesul la resursele acvatice vii din ariile naturale protejate, în vederea practicării pescuitului în scop comercial, se atribuie în mod direct pescarilor profesionişti persoane fizice sau celor organizaţi în asociaţii profesionale de profil din unitatea administrativ-teritorială, pe baza permiselor, licenţelor şi autorizaţiilor de pescuit comercial."

Totodată, potrivit art. 1 pct. 28 şi 29 din O.U.G. nr. 23/2008:

"licenţa de pescuit - documentul care, conferă titularului dreptul, astfel cum este determinat de normele naţionale, de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul capturării resurselor acvatice vii. Aceasta conţine cerinţele minime privind identificarea, caracteristicile tehnice şi echiparea unei nave/ambarcaţiuni de pescuit comercial; 29. autorizaţia de pescuit - actul administrativ prin care se autorizează o persoană fizică sau juridică să exercite activitatea de pescuit."

Faţă de textele de lege sus enunţate, reiese că, obţinerea autorizaţiei şi a Licenţei de pescuit comercial presupune parcurgerea unor proceduri administrative ce fac obiectul procedurilor operaţionale PO 46 şi PO 45, publicate pe site-ui ANPA, astfel cum se menţionează şi în adresa de răspuns a ANPA emisă reclamantei.

Potrivit pct. 7. 1 din P045:

"licenţa de pescuit comercial - reprezintă un document oficial care conferă titularului său dreptul, astfel cum este conferit de normele naţionale, de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul exploatării comerciale a resurselor acvatice vii şi conţine cerinţe minime privind identificarea, caracteristicile tehnice şi echiparea unei nave de pescuit din Uniunea Europeană. Licenţa de pescuit comercial se eliberează la solicitarea proprietarului, pentru navele/ambarcaţiunile de pescuit înscrise în Fişierul navelor/ambarcaţiuni lor de pescuit. Modelul licenţei de pescuit comercial în ape continentale este prezentat în anexa nr. 2 din Ordinul nr. 807/13.05.2016 pentru aprobarea Normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale cu excepţia ariilor naturale protejate."

Potrivit pct. 7.1 din PO 46:

"1. autorizaţia de pescuit comercial - reprezintă un document oficial eliberat pentru o navă/ambarcaţiune de pescuit comercial, pe lansă licenţa de pescuit comercial, care o autorizează să desfăşoare activităţi specifice de pescuit pentru o perioadă specifică, într-o anumită zonă sau pentru o anumită zonă de pescuit în condiţii specifice.

2. autorizaţia de pescuit comercial se eliberează pentru fiecare ambarcaţiune de pescuit comercial.

3. modelul autorizaţiei de pescuit comercial este prevăzută în anexa nr. 5 a Ordinului nr. 807/13.05.2016 pentru aprobarea Normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale cu excepţia ariilor naturale protejate."

Înalta Curte reţine că, atât procedura de emitere şi eliberare a autorizaţiei de pescuit comercial, cât şi procedura privind emiterea şi eliberarea licenţei de pescuit comercial prevăd necesitarea depunerii de către solicitaţi, la serviciile regionale/puncte de lucru/Direcţia politici şi inspecţii maritime ANPA, a actelor prevăzute la pct. 7.2.1. din P045 şi P046, în vederea verificării de către organele abilitate şi eliberarea actelor solicitate.

Cum, în cauză nu s-a făcut dovada parcurgerii acestor proceduri, respectiv depunerea cererilor şi documentelor menţionate în cuprinsul P045 şi P046, în vederea emiterii şi eliberării autorizaţiilor şi licenţelor de pescuit comercial, în mod corect, instanţa de fond a constatat că, nu se poate reţine refuzul nejustificat al intimatei pârâte ANPA de a da curs unor asemenea solicitări formulate de membrii asociaţiei, şi în mod temeinic şi legal a respins capătul de cerere ca neîntemeiat.

Înalta Curte reţine că, prima instanţă a făcut, de asemenea o interpretare şi aplicare judicioasă a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 23/2008, care prevăd următoarele:

"(1') Accesul la resursele acvatice vii din ariile naturale protejate este reglementat pe baza normelor aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi ministrului apelor şi pădurilor."

Potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"- (1) Prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al ministrului apelor şi pădurilor se stabilesc măsuri de reglementare a efortului de pescuit şi cota alocată.

În aplicarea acestor dispoziţii, au fost elaborate anual ordine precum: Ordinul MARD/MM nr. 13/142/2017, Ordinul nr. 546/352/2018, Ordinul nr. 243/354/2019 pentru aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi cotele de pescuit alocate anual pe specii şi zone.

Se constată că, în tabelul 1 din anexa nr. 4 la Ordinul nr. 546/352/2018, lacurile Arceşti, Slobozia şi Ipăneşti sunt acceptate doar pentru practicarea pescuitului recreativ (PR), astfel că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că, solicitarea reclamantei de includere a acestor lacuri în categoria celor acceptate pentru pescuitul comercial este nefondată.

Astfel, pe cursul râului Olt se regăsesc mai multe lacuri de acumulare care, în funcţie de biomasa constantă care reiese în momentul practicării pescuitului ştiinţific sau de control şi în funcţie de numerele statistice de specii de peşte, sunt clasificate ca: lacuri de acumulare unde se practică doar pescuitul recreativ (PR), şi zone de pescuit recreativ şi comercial (PR+PC). Această clasificare se face strict din punct de vedere ştiinţific, pentru a asigura posibilitatea exploatării durabile a resursei acvatice vii şi pentru prevenirea fenomenului de pescuit excesiv sau pescuit care periclitează existenţa anumitor specii.

Stabilirea zonelor care permit practicarea pescuitului comercial presupune implementarea politicii comune europene în vederea practicării pescuitului comercial, iar în acest sens, fiecare lac de acumulare este analizat din punct de vedere al ecologiei piscicole şi al geografiei locale.

Potrivit art. 10 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 23/2008:

"(2) Reglementarea efortului de pescuit se face prin: a) limitarea numărului navelor/ambarcaţiuni lor de pescuit în funcţie de caracteristicile acestora în cadrul efortului de pescuit din ansamblul flotei dintr-o pescărie; b) limitarea timpului alocat activităţii pescuitului; c) stabilirea numărului de unelte utilizate la pescuit.

(3) Stabilirea cotei se face prin limitarea volumului capturilor pentru o anumită specie sau grupuri de specii pe zone de pescuit, perioade de timp, metode de pescuit şi nave de pescuit."

În funcţie de speciile de peşte existente, raportul dintre speciile invazive şi speciile autohtone, ponderea sau lipsa habitatelor naturale ce permit reproducerea biomasei piscicole, accesibilitatea zonei şi impactul pe care îl are asupra populaţiei piscicole şi asupra mediului pescuitul recreativ şi pescuitul comercial, fiecare lac de acumulare de pe cursul râului Olt a fost clasificat ca fiind destinat exclusiv practicării pescuitului recreativ sau lac ce suportă atât pescuitul recreativ, cât şi comercial.

Întrucât ordinul comun privind capturile totale admise şi efortul de pescuit pe cote şi zone ce se emite anual stabileşte anumite limite în funcţie de rezultatul analizei realizate pe baza studiilor şi criteriilor specifice de clasificare la momentul emiterii acestuia, solicitarea reclamantei de a fi incluse lacurile Arceşti, Slobozia şi Ipăneşti în categoria celor acceptate pentru practicarea pescuitului recreativ (PR), nu putea fi soluţionată favorabil.

Din interpretarea sistematică şi teleologică a acestor texte de lege reiese că, în mod legal instanţa de fond a constatat că, nu este vorba de un refuz nejustificat al pârâtului MADR de a emite Ordinul privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi cotelor de pescuit alocate pentru anul 2019, pe specii şi zone în sensul solicitat de recurenta reclamantă, respectiv cu includerea lacurilor Arceşti, Slobozia şi Ipăneşti în categoria celor acceptate pentru practicarea pescuitului recreativ (PR).

Neîntemeiate sunt şi criticile recurentei reclamante referitoare la faptul că, este nul de drept contractul de utilizare încheiat cu AJVPS-ul în baza O.G. nr. 85/2016, deoarece prin decizia nr. 312/09.05.2018 pronunţată de Curtea Constituţionala, O.G. nr. 85/2016 a fost declarată neconstitutională, avându-se în vedere următoarele aspecte:

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că, O.U.G. nr. 85/2016, care a modificat O.U.G. nr. 23/2008 nu a fost declarată neconstituţională.

Astfel, Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 312/09.05.2018 a fost declarată neconstituţională, în ansamblul său, legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei adoptate în baza unei legi de abilitare, ci o măsură de ordin constituţional ce permite Guvernului, sub control strict al Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare care se justifică pe necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale extraordinare, impune adoptarea unei soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului pubiic. Ordonanţa de urgenţă este definită de art. 115 din Constituţia României ca fiind o formă prin care puterii executive i se atribuie drept legislativ.

În luna mai 2018, Curtea Constituţională a României a decis că e neconstituţională Legea de aprobare a O.U.G. 85/201, pe considerentul că, în Camera decizională, Camera Deputaţilor, s-au adus modificări şi completări, care nu se circumscriu reglementărilor avute în vedere de prima cameră sesizată. Curtea a desfiinţat modificările aduse de Parlament ordonanţei, pe care le-a desfiinţat în integralitate. În schimb. O.U.G. nr. 85/2016 a continuat să producă efecte în varianta emisă de guvern. De altfel, din cuprinsul deciziei Curţii Constituţionale rezultă că, soluţia pronunţată sancţionează exclusiv nerespectarca exigentelor impuse de Constituţie în ceea ce priveşte procedura legislativă de adoptare a legii supuse controlului de constituţionalitate, parlamentul având competenţa de a proceda la adoptarea acesteia în conformitate cu dispoziţiile din legea fundamentală. Prin urmare, Legea privind aprobarea O.U.G. nr. 85/2016, declarată neconstituţională, cuprinde modificări şi completări esenţiale aduse O.U.G. nr. 85/2016, încât forma adoptată este diferită de conţinutul ordonanţei emise de către guvern, faţă de care nu s-a declarat neconstituţionalitatea.

O.U.G. nr. 85/2016 a intrat în vigoare după publicarea ei în Monitorul Oficial al României nr. 957/28.11.2016, publicarea fiind condiţia opozabilităţii ei.

Legea nr. 24/2000 prevede că, ordonanţele de urgenţă intră în vigoare la data publicării în MO, sub condiţia depunerii lor la Camera Competentă, cerinţă îndeplinită în cauză. Din acest considerent de la data publicării şi până la momentul aprobării/respingerii acestei ordonanţe de către Parlament, ea este în vigoare, nefiind abrogată de autoritatea emitentă. Efectele acestei ordonanţe ar fi fost stopate dacă era considerată neconstituţională, ceea ce nu s-a întâmplat.

Prin decizia CCR nr. 312/2018 nu s-a reţinut şi neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 85/2016, ci s-a apreciat, referitor la legea de aprobare a acestei ordonanţe, că forma adoptată de Camera Deputaţilor a modificat substanţial configuraţia iniţiativei legislative şi a formei adoptate de Senat, încălcând astfel dispoziţiile art. 75, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (2) din Constituţie referitoare la principiul bicameralismului.

Faptul că art. 9 alin. (1) si 3 din O.U.G. nr. 23/2008 (alin. (1) al art. 9 a fost modificat de pct. 2 al art. III din Ordonanţa de Urgenţă nr. 127 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 898 din 31 decembrie 2010) se referă la "norme", prin care se aprobă accesul la resursele acvatice vii, în condiţiile în care au fost aprobate printr-un ordin de ministru, nu constituie un motiv de anulare, deoarece noţiunea de norme folosită de ordonanţă nu are în vedere titlul actului normativ sau denumirea proprie a prevederilor adoptate, ci denumirea generică de norme, în sensul de reguli sau proceduri, constituite în articole ale actului normativ.

În acest sens este faptul că, ordonanţa face trimitere la "reglementarea pe baza normelor aprobate prin ordin", de unde reiese că, normele reprezintă de fapt corpul propriu-zis al actului normativ sau, în perspectiva legii privind tehnica legislativă de elaborare a actelor normative, normele se referă la partea dispozitivă a actului normativ, ca parte constitutivă a structurii actului normativ, "reprezentată de conţinutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia" - art. 44 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Totodată, Înalta Curte reţine şi că, Ordinul MADR nr. 60/2017 nu are o legătură cu pretinsa neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 85/2016, deoarece Ord. MADR nr. 60/2017 a fost emis în temeiul art. 9 din O.U.G. nr. 23/2008 articol, ce nu are nicio legătură cu O.U.G. nr. 85/2016.

Concluzionând, Înalta Curte reţine că, sentinţa recurată este legală, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă A., prin preşedinte B., împotriva sentinţei nr. 191 din 06 mai 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2021.