Detention order revoked after suit: claimant awarded litigation costs on reversal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, reversed the lower court's judgment, and, upon retrial, granted the claimant's motion to complete the original judgment's operative part by ordering the defendants to pay the claimant 2,118 RON in litigation costs. The underlying dispute involved an administrative action challenging a detention extension order, which was dismissed as moot after the defendant revoked the order during litigation; the claimant then sought supplementation of the judgment to include costs. The court held that, under Article 453(1) of the Civil Procedure Code, the basis for awarding costs is procedural fault, and dismissal as moot does not preclude such an award when the defendant's conduct, revoking the order only after suit was filed, caused the litigation and its expenses; Article 454 did not apply because the defendant had not acknowledged the claim before the first hearing.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 454 din C. proc. civ, art. 453 alin. (1) din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ; Detention order revoked after suit: claimant awarded litigation costs on reversal: În ceea ce priveşte instituţia recunoaşterii pretenţiilor prevăzută de art. 454 din C. proc. civ., a arătat recurenta că ar fi fost necesar ca prin întâmpinare ori cel mai târziu până la primul termen, intimatul să adopte o poziţie de recunoaştere şi să-şi manifeste acordul cu privire la admiterea acţiunii formulate. Astfel, în speţă nu este incidentă norma prevăzută de art. 454 din C. proc. civ., întrucât pârâţii au fost puşi în întârziere prealabil pornirii procesului prin comunicarea procedurii prealabile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 la Curtea de Apel Bacău, reclamanta A. a solicitat completarea dispozitivului hotărârii nr. 17/2021 pronunţate de aceeaşi instanţă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că acţiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect prin sentinţa nr. 17/25.02.2021, fără însă ca în cuprinsul dispozitivului să se regăsească soluţia referitoare la capătul de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, deşi o astfel de cerere a fost formulată şi dovedită în termen.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 49/2021 din 13 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului hotărârii nr. 17 din 25.02.2021, formulată de reclamanta A., în cauza privind acţiunea promovată de aceasta în contradictoriu cu pârâţii Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi Ministerul Afacerilor Interne, ca nefondată.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, iar în urma rejudecării să se dispună obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, a arătat că motivul pentru care cererea de chemare în judecată a fost respinsă nu s-a datorat culpei sale procesuale. A apreciat că fundamentul suportării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală şi despăgubirea integrală a părţii câştigătoare, iar în cazul unei soluţii de respingere a cererii ca rămasă fără obiect trebuie analizată conduita culpabilă a pârâtului.
În speţă, motivul admiterii excepţiei lipsei de obiect s-a datorat intimatului care a revocat ordinul de prelungire a detaşării abia după comunicarea plângerii prealabile şi a cererii de chemare în judecată. Recurenta a arătat că, până la momentul revocării ordinului, a achitat taxa de timbru aferentă acţiunii şi onorariul avocaţial.
În ceea ce priveşte instituţia recunoaşterii pretenţiilor prevăzută de art. 454 din C. proc. civ., a arătat recurenta că ar fi fost necesar ca prin întâmpinare ori cel mai târziu până la primul termen, intimatul să adopte o poziţie de recunoaştere şi să-şi manifeste acordul cu privire la admiterea acţiunii formulate. Astfel, în speţă nu este incidentă norma prevăzută de art. 454 din C. proc. civ., întrucât pârâţii au fost puşi în întârziere prealabil pornirii procesului prin comunicarea procedurii prealabile.
4. Apărările intimaţilor
Intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat completarea dispozitivului hotărârii nr. 17/2021 în ceea ce priveşte soluţia referitoare la capătul de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanţa de fond a respins cererea de completare a dispozitivului, reţinând că, faţă de respingerea cererii formulate de reclamantă în totalitate, completarea hotărârii cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată este nefondată. A apreciat că tot nefondat este şi argumentul reclamantei prin care aceasta a considerat că pârâţii au fost puşi în întârziere anterior formulării acţiunii, respectiv 4.11.2020.
Înalta Curte reţine că soluţia instanţei de fond este nelegală, aceasta interpretând în mod eronat dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 463 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 26 august 2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., s-a statuat în sensul că "art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. determină debitorul obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată (partea care pierde procesul) şi creditorul obligaţiei având ca obiect cheltuielile de judecată (partea care câştigă), înlocuind formularea codului anterior din 1865 de "parte căzută în pretenţii". Această diferenţă terminologică nu schimbă însă cu nimic fundamentul suportării cheltuielilor de judecată, care rămâne culpa procesuală şi despăgubirea integrală a părţii câştigătoare. Buna-credinţă a părţii care a pierdut procesul nu justifică exonerarea ei de plata cheltuielilor de judecată. Din acest punct de vedere, între partea care a obţinut câştig de cauză, dreptul ei fiind recunoscut prin hotărâre, şi partea care acceptă judecata şi pierde procesul, riscul acestei situaţii trebuie să fie suportat de această din urmă parte care, prin comportamentul său, chiar dacă nu a fost de rea-credinţă, a obligat pe partea potrivnică câştigătoare să angajeze cheltuielile din proces. Aşa fiind, textul criticat induce o culpă procesuală în sarcina celui care, prin atitudinea sa, a determinat cheltuielile de judecată făcute de partea adversă în timpul şi cu ocazia desfăşurării procesului." Se observă astfel că la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat procesul.
Prin urmare, temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, astfel că respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect nu înlătură obligaţia pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul este în culpă procesuală când cererea reclamantului este admisă în tot sau în parte ori dacă îşi execută obligaţiile pe parcursul procesului şi cererea reclamantului este respinsă ca rămasă fără obiect.
Respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect nu presupune că cererea reclamantei a fost considerată ca neîntemeiată, atât timp cât culpa procesuală în declanşarea procesului de faţă a aparţinut pârâtului.
În speţă, procesul a fost declanşat din culpa pârâtului care a emis la 03.11.2020 ordinul nr. x de prelungire a detaşării reclamantei, cererea de chemare în judecată fiind introdusă pe rolul instanţei la 04.11.2020.
Ulterior, pe parcursul derulării litigiului, pârâtul a emis ordinul nr. x/06.11.2020, în cuprinsul acestuia menţionându-se:
"prin prezentul ordin se anulează Ordinele Şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă nr. x/03.11.2020, nr. x/03.11.2020, nr. x/31.10.2020, începând cu data de 09.11.2020."
Este evident că în speţă subzistă culpa procesuală a pârâtului, atât timp cât acesta a procedat la emiterea ordinului nr. x/06.11.2020 după promovarea acţiunii şi după ce reclamanta a angajat cheltuieli legate de plata anticipată a taxei judiciare de timbru şi de plata onorariului pentru avocat.
Astfel, litigiul a implicat cheltuieli de judecată pentru partea reclamantă, constând în taxa judiciară de timbru în sumă de 50 RON, achitată potrivit chitanţei aflată la dosar fond şi în onorariul avocaţial în sumă de 2068 RON, achitat de reclamantă potrivit dovezilor aflate la dosar fond.
Având în vedere aceste argumente, faptul că reclamanta a formulat plângere prealabilă anterior introducerii cererii de chemare în judecată, deşi aceasta nu era obligatorie, precum şi menţiunile din cuprinsul ordinului nr. x/06.11.2020, respectiv faptul că ordinul şefului DSU nr. x/03.11.2020 se anulează începând cu data de 09.11.2020, Înalta Curte apreciază că poziţia procesuală exprimată de partea pârâtă pe parcursul judecăţii nu este suficientă pentru ca aceasta să nu datoreze cheltuieli de judecată, din perspectiva prevederilor art. 454 din C. proc. civ.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 49/2021 din 13 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite cererea de completare a dispozitivului hotărârii nr. 17 din 25.02.2021 în sensul că va obliga pârâţii la 2118 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 49/2021 din 13 mai 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:
Admite cererea de completare a dispozitivului hotărârii nr. 17 din 25.02.2021 în sensul că obligă pârâţii la 2118 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 9 decembrie 2021.