Challenge to Integrity Agency Evaluation Report: Judgment Quashed and Case Remanded Due to Procedural Violations

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/22.05.2018.

Prin sentinţa civilă nr. 6798/26.10.2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâtă, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 11.12.2018, sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 26.02.2019, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere adiţională, prin care a completat motivele iniţiale ale contestaţiei, iar în urma analizării tuturor motivelor invocate şi a tuturor dispoziţiilor normative incidente, a solicitat să se dispună admiterea contestaţiei şi anularea Raportului de evaluare nr. x/22.05.2018 emis de pârâta ANI ca fiind nelegal, precum şi obligarea pârâtei ANI la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1980 din 11 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia de tardivitate a invocării excepţiei de tardivitate a cererii adiţionale, ca neîntemeiată.

A fost admisă excepţia de tardivitate a cererii adiţionale şi constatat decăzut reclamantul din dreptul de a invoca noi motive de nelegalitate ale raportului de evaluare.

A fost respinsă acţiunea introductivă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, în urma rejudecării, admiterea contestaţiei şi anularea raportului de evaluare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii denumite "completare a contestaţiei", a arătat recurentul că soluţia instanţei de fond este nelegală, având în vedere că instanţa de fond a respins-o ca tardiv formulată, fără a analiza argumentele invocate. A apreciat recurentul că această soluţie echivalează cu o veritabilă denegare de dreptate.

A susţinut recurentul că modificarea cererii potrivit art. 204 din C. proc. civ. nu se referă la invocarea unor mijloace de apărare noi, cum sunt argumentele invocate prin cererea completatoare, ci la modificarea a ceea ce s-a cerut, respectiv anularea raportului de evaluare.

În conformitate cu art. 22 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de judecată are obligaţia de a aplica legea, soluţionând litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. Prin soluţiile pronunţate în ceea ce priveşte excepţiile, instanţa de fond a încălcat flagrant principiul iura novit curia. Instanţa are obligaţia de a aplica legea chiar şi în situaţia în care niciuna dintre părţi nu ar invoca astfel de motive. Totodată, aplicarea prioritară a dispoziţiilor UE este o chestiune de ordine publică reglementată expres atât de art. 4 din C. proc. civ., cât şi de art. 148 alin. (2) din Constituţie.

A mai apreciat recurentul că modalitatea de soluţionare a speţei reprezintă ingerinţe ale dreptului recurentului de acces la o instanţă, în condiţiile în care nu există un text de lege care să prevadă în mod expres obligaţia impusă de instanţă, respectiv invocarea tuturor dispoziţiilor legale incidente în termenul de 15 zile prevăzut pentru contestaţie sau până la primul termen la care reclamantul a fost legal citat.

Sentinţa recurată este dată cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la prescripţia extinctivă a răspunderii administrative, dat fiind că termenul general de prescripţie de trei ani de la săvârşirea presupuselor fapte s-a împlinit.

Totodată, sentinţa este pronunţată cu încălcarea legii, cu ignorarea împrejurării că în cauză sunt incidente prevederile art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 176/2010, care instituie o cauză de înlăturare a răspunderii disciplinare pentru această incompatibilitate.

A mai arătat recurentul că instanţa de fond a apreciat în mod eronat, prin aplicarea greşită a legii, că actele efectuate de pârâtă în lucrarea x/01.04.2014, inclusiv raportul de evaluare, sunt întocmite în mod legal, deşi acestea sunt lovite de nulitate absolută, în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. Astfel, până la informarea persoanei evaluate şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, inspectorul de integritate desfăşoară două proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice, iar numai după informarea persoanei evaluate şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice. În speţă, intimata a transmis adresa prin care îl invita pe recurent să depună un punct de vedere la 22.01.2018.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise prin care a arătat că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Aşa cum s-a precizat la pct. I.1 din decizie, recurentul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/22.05.2018 prin care s-a reţinut că s-a aflat în stare de incompatibilitate generată de faptul că, în perioada 26.06.2012 - 11.12.2013, în timpul exercitării funcţiei de viceprimar al comunei Vărădia, judeţul Caraş-Severin, a desfăşurat activităţi remunerate, în baza contractului de mandat nr. x/30.08.2011 încheiat cu S.C. B. S.R.L., încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, soluţie care nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate prezentate în cadrul memoriului de recurs, subsumate motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine:

Prin cererea introductivă de instanţă, recurentul a invocat următoarele motive de nelegalitate ale raportului de evaluare dedus judecăţii:

- încălcarea prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, întrucât procedura administrativă de evaluare s-a realizat fără informarea persoanei vizate şi invitarea acesteia să-şi expună punctul de vedere, fapt ce atrage sancţiunea nulităţii absolute a raportului de evaluare;

- raportul de evaluare a fost întocmit deşi intervenise prescripţia extinctivă a răspunderii administrative a recurentului, precum şi cauza de înlăturare a răspunderii disciplinare, prevăzută de dispoziţiile art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 176/2010.

În mod indiscutabil, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, care are, în mod necesar, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi al argumentelor invocate de părţi.

Or, judecătorul fondului nu a lămurit în mod corespunzător situaţia de fapt şi de drept existentă în speţa dedusă judecăţii.

În concret, prima instanţă nu a analizat respectarea prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, în care se menţionează următoarele:

"(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice."

Este de observat faptul că art. 20 coroborat cu art. 13 din legea în discuţie reglementează procedura de desfăşurare a evaluărilor efectuate de instituţia intimată în privinţa conflictelor de interese şi împarte această procedură în două etape: înainte şi după informarea persoanei evaluate.

Recurentul a susţinut faptul că a fost informat de către intimată cu privire la faptul că aceasta a identificat elemente privind existenţa stării de incompatibilitate şi l-a invitat să depună un punct de vedere abia la data de 22.01.2018, prin emiterea adresei nr. x/22.01.2018. Însă, anterior acestei date, intimata a solicitat şi recepţionat o serie de informaţii şi date care nu sunt publice, date care au stat la baza emiterii ulterioare a raportului de evaluare contestat în cauză. În concret, partea a făcut referire la următoarele solicitări trimise către:

- Primăria Vărădia, judeţul Caraş-Severin, la care aceasta a răspuns prin adresele nr. x/28.04.2014 şi nr. y/09.07.2014;

- Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la care acesta a răspuns prin adresa nr. x/30.06.2014;

- Serviciul fiscal orăşenesc Oraviţa, judeţul Caraş-Severin, la care acesta a răspuns prin adresa nr. x/07.10.2014;

- S.C. Ecologica Oraviţa S.R.L., la care aceasta a răspuns prin adresa nr. x/21.07.2014;

- Depozitarul Central, la care acesta a răspuns prin adresa nr. x/09.10.2014;

- Bursa de Valori Bucureşti, la care aceasta a răspuns prin adresa nr. x/24.09.2014;

- Direcţia Generală Trezorerie şi Contabilitate Publică, la care aceasta a răspuns prin adresa nr. x/13.10.2014;

- S.C. C. S.R.L., la care aceasta a răspuns prin adresa nr. x/05.11.2014;

- S.C. B. S.R.L., la care aceasta a răspuns prin adresele nr. x/21.10.2014 şi nr. y/21.11.2017.

Prima instanţă nu a analizat conţinutul acestor informaţii pentru a stabili dacă sunt/nu sunt informaţii cu caracter public. În plus de aceasta, instanţa nu a verificat susţinerea recurentului în sensul că, într-adevăr, prima informare a sa cu privire la declanşarea procedurii de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităţilor pe perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice a avut loc la data de 08.04.2014, însă nu a fost invitat să prezinte un punct de vedere, după cum impun prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 176/2010. Procedând astfel, instanţa nu a analizat această critică de nelegalitate a actului administrativ dedus judecăţii.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sunt fondate motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

În concluzie, nemotivarea hotărârii sub aspectele de esenţă echivalează cu necercetarea fondului cauzei, situaţie în raport cu care, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie, se impune admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1980 din 11 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1980 din 11 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 decembrie 2021.