Judicial salary calculation under Law 153/2017: whether the 2022 target base salary or the 2018 actual salary serves as the reference for the one-fourth annual increment.

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 19.03.2019 pe rolul Tribunalul Caraş-Severin sub nr. x, reclamantul A. a chemat în judecată pe intimaţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, formulând contestaţie împotriva deciziei nr. 13/15.02.2019 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând instanţei prin hotărârea ce o va da, să dispună obligarea acestora să-i plătească salariul de bază şi celelalte drepturi aferente raportat la o valoare a salariului de bază în cuantum de 4819 RON (valoare prevăzută de Legea nr. 287/2018 la anexa nr. V, capitol II, numărul curent 10), începând cu 01.12.2018, pe deoparte, şi apoi de indexarea de 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018 (adică 6150 RON salariul de bază din anul 2022 minus 4819 RON salariul de bază din decembrie 2018 = 1331 RON*14=332,75 RON, rezultând astfel un salariu de bază în cuantum de 5151,75 RON) ce trebuie avută în vedere în baza art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018 începând cu ianuarie 2019, şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea intimaţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţit şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de la plată şi până la pata plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 924 din data de 11.06.2019 Tribunalul Caraş-Severin, secţia Civilă Complet Specializat - Conflicte De Muncă şi de Asigurări Sociale a admis excepţia privind necompetenţa materială funcţională a instanţei, invocată din oficiu şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu intimaţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11.07.2019.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 535 din 4 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei instanţei de fond şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a respins în mod greşit acţiunea formulată, reţinând că i-au fost stabilite drepturile salariale doar prin aplicarea Legii nr. 153/2017, ignorând dispoziţiile Legii nr. 287/2018.

Astfel, a apreciat recurentul că au fost nesocotite dispoziţiile art. II din Legea nr. 287/2018, potrivit cărora începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege.

A concluzionat recurentul că din acest text de lege rezultă că drepturile sale salariale ar fi trebuit majorate conform art. I din acelaşi act normativ.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 13/15.02.2019 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, precum şi obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara să-i plătească salariul de bază şi celelalte drepturi aferente raportat la o valoare a salariului de bază în cuantum de 4819 RON (valoare prevăzută de Legea nr. 287/2018 la anexa nr. V, capitol II, numărul curent 10), începând cu 01.12.2018, pe deoparte, şi apoi de indexarea de 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018 (adică 6150 RON salariul de bază din anul 2022 minus 4819 RON salariul de bază din decembrie 2018 = 1331 RON*14=332,75 RON, rezultând astfel un salariu de bază în cuantum de 5151,75 RON) ce trebuie avută în vedere în baza art. 34 din O.U.G. nr. 114/2018 începând cu ianuarie 2019, şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea intimaţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţit şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de la plată şi până la pata plăţii efective.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Criticile recurentului privesc faptul că instanţa de fond ar fi ignorat dispoziţiile art. II din Legea nr. 287/2018 la pronunţarea sentinţei şi că, potrivit acestora, drepturile sale salariale ar fi trebuit majorate astfel cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Analizând sentinţa instanţei de fond, Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Astfel, instanţa de fond a avut în vedere faptul că prin Legea nr. 287/2018 din 29 noiembrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost modificată anexa V capitolul II nr. 10 în sensul majorării salariului de bază pentru personalul auxiliar al instanţelor şi parchetelor (grefier, grefier-statistician, grefier-documentarist, grefier - arhivar, grefier - registrator treapta I), însă a apreciat în mod corect că, astfel cum reiese din cuprinsul Legii 153/2017 şi s-a stabilit prin decizia nr. 82/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziţii prin care se determină în mod specific condiţiile de aplicare în timp a legii.

Astfel, potrivit art. 38 din Legea nr. 153/2017:

"(2) Începând cu data de 1 iulie 2017: a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

(4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

Din analiza dispoziţiilor legale mai sus citate, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte perioada 01-31.12.2018, stabilirea drepturilor salariale este plasată în ipoteza prevăzută de alin. (3), respectiv se acordă o majorare a salariilor existente la nivelul lunii decembrie 2017. Pentru drepturile salariale ale recurentului începând cu 01.01.2019 se aplică alin. (4) al art. 38, respectiv se acordă o creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018.

Făcând aplicarea în cauză a celor expuse mai sus, Înalta Curte constată că în mod corect a statuat prima instanţă că salariul de bază de 4819 RON, aferent unei vechimi în funcţie între 6 luni şi 5 ani stabilit în cuprinsul anexei V capitolul II nr. 10, nu este salariul de încadrare pentru anul 2019, ci pentru anul 2022, iar în aceste condiţii, în cazul reclamantului, ordonatorul de credite a procedat în mod corect calculând diferenţa dintre salariul din anul 2022 stabilit prin grilă şi salariul din decembrie 2018 şi a acordat creşterea de 1/4.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 535 din 4 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 535 din 4 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 decembrie 2021.