Obligation of administrative commission to decide property retrocession request under O.U.G. 94/2000 and apportionment of judicial costs based on procedural fault

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 ianuarie 2019, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, ulterior completată la data de 20 martie 2019, reclamanta Parohia Reformată nr. 3 a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase şi Municipiul Cluj-Napoca:

- în principal, obligarea pârâtei de rândul 1 la emiterea deciziei pentru retrocedarea în natură a imobilului din Cluj-Napoca, str. x înscris iniţial în CF x Cluj, nr. topo x de sub A+13 transcris în CF x Cluj nr. topo x de sub A+2 compus din casa din cărămidă acoperită cu ţiglă cu 8 camere, 1 bucătărie, curte şi grădină în suprafaţă de 510 stjp (1836 mp), ulterior dezmembrat şi înscris în următoarele cărţi funciare în favoarea Statului Român şi administrarea Consiliului Local al mun. Cluj-Napoca: CF x provenit din CF vechi x nr. top x compus din 1 cameră, bucătărie, cămară de alimente cu suprafaţa utilă de 29,63 mp, p.i.c. în cotă de 14/100 parte; CF x provenit din CF x nr. top x - ap. nr. 2 grădiniţă cu suprafaţa utilă de 185,37 mp, cu p.i.c. în cotă de 86/100 parte; CF x provenit din CF vechi x nr. top x - ap. nr. 1 spălătorie grădiniţă cu suprafaţă utilă de 25,50 mp, cu p.i.c. 20/100 parte; CF x provenit din CF vechi x nr. top x - apt. nr. 2 compus din cameră, bucătărie, baie, hol, antreu, cămară cu suprafaţa utilă de 34 mp, p.i.c. în cotă de 26/100 parte înscrise în cf col. x; CF x provenit din CF vechi x nr. top x - ap. nr. 3 compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, hol cu suprafaţă utilă de 69,5 mp şi p.i.c. în cotă de 54/100 parte;

- în subsidiar, obligarea pârâtei de rândul 1 la emiterea deciziei în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate, având în vedere că cererea de retrocedare nr. x a fost înregistrată din data de 22.02.2003 şi până în prezent nu a fost soluţionată.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei de rândul 1 la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 98 din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Cluj:

(i) a admis excepţia prematurităţii;

(ii) a respins excepţia inadmisibilităţii;

(iii) a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Parohia Reformată nr. 3, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase şi Municipiul Cluj-Napoca;

(iv) a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase, la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de retrocedare pentru imobilul din Cluj-Napoca str. x, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii;

(v) a respins în rest acţiunea formulată;

(vi) a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase, la plata sumei de 3.987,70 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate la pct. I.2 a formulat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte sentinţei atacate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii reclamantei de obligarea a sa la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărării, precum şi obligarea sa la platasumei de 3.987,70 RON cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a admis parţial acţiunea, cu ignorarea art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede următoarele:

"Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deţinătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială".

Aşa cum a precizat şi prin întâmpinările formulate, dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 nu a fost încă soluţionat de către Comisia specială de retrocedare, întrucât informaţiile şi documentele aflate în dosar sunt insuficiente pentru stabilirea unei soluţii.

Instanţa de fond nu a luat în considerare că actele din dosarul aferent cererii de retrocedare sunt insuficiente pentru soluţionarea acestuia şi nu pot fundamenta o decizie în conformitate cu O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De altfel, dosarul aferent cererii de retrocedare nu este nici în acest moment complet, astfel încât să poată fi soluţionat prin emiterea unei decizii motivate.

Prin adresa nr. x/09.04.2019, Comisia a solicitat Parohiei Reformate nr. 3 Cluj-Napoca documente necesare soluţionării dosarului aferent cererii de retrocedare, printre care şi acte din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra construcţiei situate pe terenul identificat cu nr. top. x şi două rapoarte de expertiză. Însă, până în prezent, aceasta nu a transmis niciunul din documentele solicitate prin adresa nr. x/09.04.2019.

În condiţiile în care Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a întreprins toate diligenţele pentru soluţionarea, în procedură administrativă, a dosarului aferent cererii de retrocedare, recurenta-pârâtă consideră că nu i se poate imputa nicio culpă procesuală.

Totodată, având în vedere că situaţia juridică a imobilului identificat cu nr. top. x, 9850/2, 9850/3 nu este clară, consideră că, în ipoteza respingerii recursului formulat, va fi în imposibilitatea emiterii unei decizii în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 98/11.04.2019.

În acest context, recurenta-pârâtă solicită ca, în cazul respingerii recursului formulat, instanţa să fixeze, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, un termen mai lung care să îi permită realizarea unor demersuri suplimentare pentru clarificarea situaţiei juridice a imobilului solicitat, în vederea fundamentării deciziei.

Recurenta-pârâtă critică şi soluţia de obligarea a sa la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.987,70 RON, reprezentând onorariu avocaţial.

Consideră că acestea au fost acordate în mod eronat de instanţa de judecată prin sentinţa recurată şi că nu i se poate imputa nicio culpă procesuală, întrucât a întreprins demersurile necesare pentru completarea dosarului cu toate informaţiile necesare stabilirii unei soluţii.

Onorariul pretins de reclamantă, în cuantum de 3.987,70 RON, este mare raportat la obiectul cauzei şi la munca prestată/complexitatea cauzei, fiind doar două termen de judecată, astfel că instanţa de fond trebuia să reducă cheltuielile de judecată.

În acest context, susţine că, făcând aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa nu intervine în contractul de asistenţă juridică dintre avocat şi client, care se menţine în integralitate.

Mai arată că acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată decât în proporţia în care a fost admisă acţiunea.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, achiesând la poziţia procesuală a acesteia.

4.2. Intimata-reclamantă Parohia Reformată nr. 3 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă Parohia Reformată nr. 3 prin note scrise, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, excepţia lipsei de interes a fost invocată în considerarea faptului că, ulterior depunerii recursului, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a soluţionat cererea reclamantei prin emiterea deciziei de retrocedare. Prin urmare, pârâta nu mai are interes procesual în susţinerea recursului, având în vedere modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actul administrativ emis în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Deşi dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 a fost soluţionat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare prin decizia nr. 9258/03.09.2020, punând, astfel, în aplicare sentinţa recurată, Înalta Curte constată că această parte are interes în reformarea soluţiei pronunţată de instanţa de fond în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, solicitând înlăturarea acestora.

Drept urmare, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare este nefondat.

Intimata-reclamantă Parohia Reformată nr. 3 a formulat cerere de restituire a imobilului ce formează obiectul cauzei, înregistrată la pârâtă sub nr. x/27.02.2003, cu privire la care nu s-a emis nicio decizie în procedura administrativă prevăzută de O.U.G. nr. 94/2000.

Cererea dedusă judecăţii fost formulată de reclamantă, urmare nesoluţionării dosarului aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003.

Instanţa de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pârâta Comisia Specială de Retrocedare la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărării.

Recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că soluţia de admitere a cererii introductive modificate şi de obligare a sa la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de retrocedare este nelegală prin prisma încălcării prevederilor art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 actualizată.

Înalta Curte reţine însă, că, pe parcursul soluţionării cauzei, ulterior înregistrării recursului declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, potrivit înscrisurilor depuse la dosar pentru termenul de judecată din data de 8.12.2021, recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a emis decizia nr. 9258/03.09.2020, prin care a admis cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată de reclamanta Parohia Reformată nr. 3 Cluj-Napoca.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile din recurs formulate de pârâtă împotriva acestei soluţii, de vreme ce obligaţia de soluţionare a cererii de retrocedare formulată de reclamantă, impusă prin sentinţa de fond, a fost îndeplinită de către recurenta-pârâtă ulterior promovării căii de atac, prin emiterea efectivă a deciziei de soluţionare a cererii de retrocedare.

Instanţa de control judiciar va respinge, ca nefondate şi criticile formulate de recurenta-pârâtă vizând aplicarea în mod greşit de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 451 şi urm. din C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile legale menţionate, la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile efectuate, în mod justificat, de către partea care a câştigat procesul.

În speţă, judecătorul fondului a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, constatând întemeiat că, în raport de soluţia dată cererii de chemare în judecată, culpa procesuală aparţine pârâtei.

De altfel, îndeplinirea de către această pârâtă a obligaţiei de soluţionare a cererii de retrocedare, ulterior declarării căii de atac, confirmă soluţia fondului.

Cât priveşte solicitarea de aplicare a art. 451 alin. (2) C. proc. civ., aceasta nu poate fi primită, neintrând în categoria motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aşa cum s-a statuat prin decizia nr. 3/2020 pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, ca nefondată.

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase împotriva sentinţei civile nr. 98 din 11 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.