Suspension of execution of administrative construction order: failure to prove well-justified case and imminent harm in summary proceedings.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 decembrie 2020, sub nr. x/2020, prin declinare de competenţă prin sentinţa civilă nr. 98 din 15 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Oraşul Târgu Neamţ a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei, suspendarea executării Ordinului Inspectoratului general la I.S.C. nr. 1015/02.04.2019, a tuturor ordinelor/dispoziţiilor subsecvente, inclusiv a celor emise de Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei, până la soluţionarea cauzei pe fond.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 104 din 3 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul Oraşul Târgu Neamţ, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pentru care prima instanţă a reţinut că argumentele din cererea introductivă nu dovedesc îndeplinirea pagubei iminente, limitându-se la aspecte de ordin teoretic.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză, respectiv dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, în mod greşit instanţa de fond a considerat că susţinerile reclamantului presupun o analiză aprofundată asupra legalităţii actului administrativ. În opinia sa, condiţia cazului bine justificat este îndeplinită în cauză. A reiterat principalele argumente care demonstrează existenţa cazului bine justificat, susţinând că în mod nelegal au fost acestea respinse de instanţa de fond.

În privinţa cerinţei referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurentul-reclamant susţine că prima instanţă nu a luat în considerare argumentele sale în acest sens, realizând o interpretare greşită a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii de fond ca fiind legală şi corectă, sub aspectul constatării neîndeplinirii condiţiilor cererii de suspendare formulate în cauză.

4.2. Legal citat, intimatul-pârât Inspectoratul de Stat în Construcţii nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente şi faţă de criticile recurentului-reclamant, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Acest motiv se referă la cazul în care hotărârea nu nu ciprinde motivele pe care se întemeiază sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele stabilite de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Judecătorul fondului s-a limitat la verificarea acelor împrejurări vădite care au avut capacitatea să producă îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ. Nu se poate reţine că ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pentru simplul fapt că prima instanţă nu a adoptat perspectiva propusă de recurentul-reclamant.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat.

Recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului Inspectorului General al ISC nr. 1015/02.04.2019, până la pronunţarea acţiunii de fond.

Susţinerile recurentului potrivit cărora, în cauză, sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Leega nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi reţinute.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În motivarea cererii de suspendare, sub aspectul existenţei cazului bine justificat, argumentele recurentului-reclamant se cirsumscriu, în esenţă, criticii că procedura aprobată prin ordinul contestat nu este prevăzută în actul normativ cu forţă superioară.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că argumentele expuse de recurentul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat şi să justifice suspendarea provizorie a exeutării acestuia.

Contrar susţinerii recurentului, argumentele expuse în motivarea cererii de suspendare necesită o analiză specifică unei acţiuni în anulare, întrucât aspectul de nelegalitate invocat, respectiv că procedura aprobată prin ordin nu este prevăzută în actul normativ cu forţă superioară, este o chestiune litigioasă care poate fi tranşată exclusiv în cadrul acţiunii în anulare.

Jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi a fost în sensul că îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Oraşul Târgu Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 104 din 3 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2021.