Timeliness of administrative litigation for nullity of property certification including state public land

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Administraţia Naţională de Meteorologie a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Turismului, constatarea nulităţii absolute parţiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x, emis de Ministerul Turismului la data de 10.07.2002, pentru o suprafaţă de teren de 28.299,48 mp, în care este inclusă şi suprafaţa de 650,70 mp teren pe care se află platforma Staţiei Meteorologice Obârşia Lotrului, bun public inventariat conform H.G. nr. 1705/2006 - Anexa 12, compus din: construcţie şi teren aferent, intabulate încă din anul 2003 - prin încheierea OCPI Vâlcea nr. 850/2003 şi terenul în suprafaţă de 650,70 mp, situat în localitatea Voineasa pe care se află platforma Staţiei Meteorologice, cu regim de proprietate publică a statului, aflată în administrarea Administraţiei Naţionale de Meteorologie.

La data de 19.07.2018, pârâtul Ministerul Turismului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă şi tardivă, iar în subsidiar ca fiind lipsită de obiect.

La 02.11.2018, A. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie, susţinând că este proprietara terenului în suprafaţă de 15.673,80 mp din care face parte terenul în litigiu în suprafaţă de 650,70 mp, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/20.01.2017, încheiat în urma licitaţiei publice organizate în dosarul de faliment al pârâtei B. S.A. Drăgăşani, astfel că justifică interesul şi calitatea de a interveni în cauză.

La termenul de judecată din 21.01.2019, reclamanta a solicitat introducerea în cauză şi a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul art. 68 C. proc. civ., iar prin încheierea din data de 15.04.2019 a fost admisă în principiu această cerere de chemare în judecată a intervenientului forţat Statul Român.

De asemenea, la şedinţa din data de 18.03.2019, la solicitarea părţilor, în temeiul art. 78 C. proc. civ. a fost introdus în cauză B. S.A. în calitate de intervenient introdus forţat în proces.

La 14.02.2019, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată şi constatarea calităţii Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice ca titular al dreptului de proprietate publică a terenului ce face obiectul cauzei, teren aflat în administrarea reclamantei.

La 12.04.2019, B. S.A., introdusă în cauză prin încheierea din 18.03.2019, a formulat întâmpinare, solicitând să se constate că reclamanta este decăzută din dreptul de a introduce cerere privind anularea actului atacat, având în vedere că terenul în discuţie a fost înscris în cartea funciară la x/2002, şi cum regimul de carte funciară este unul de publicitate, se presupune că reclamanta trebuia să cunoască existenţa acestui act de la data înscrierii.

La şedinţa din data de 27.05.2019 a fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a instituţiei semnatare a întâmpinării formulate în numele Statului Român, invocată la un alt termen de către intervenient B. S.A..

Tot la aceeaşi şedinţă au fost puse în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, excepţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă prin raportare la faptul că reclamanta nu ar fi parcurs procedura prealabilă, excepţia de tardivitate a cererii de chemare în judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 27 mai 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus amânarea pronunţării pentru data de 10 iunie 2019.

Prin sentinţa nr. 87/F-C din 10 iunie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Administraţia Naţională de Meteorologie, ca neîntemeiată, s-a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei Administraţia Naţională de Meteorologie, ca neîntemeiată, s-a respins excepţia de inadmisibilitate cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, s-a admis excepţia de tardivitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Administraţia Naţională de Meteorologie, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administraţia Naţională de Meteorologie, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Turismului, intervenient introdus în cauză societatea B. S.A., în faliment, reprezentată legal prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C., ca tardiv formulată, s-a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenient societate A. S.R.L., în prezenta cauză privind pe reclamanta Administraţia Naţională de Meteorologie, pârâta Ministerul Turismului şi intervenient introdus în cauză societate B. S.A., s-a constatat decăzută reclamanta Administraţia Naţională de Meteorologie, din dreptul de a mai solicita anularea certificatului x/2002 emis de Ministerul Turismului, s-a respins cererea de chemare în judecată a altei persoane formulată de reclamanta Administratia Natională de Meteorologie, în contradictoriu cu intervenient forţat Statul Român prin Ministerul de Finanţe, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, ca neîntemeiată, s-a admis în parte cererea intervenientului B. S.A., privind obligarea reclamantei Administraţia Naţională de Meteorologie la plata cheltuielilor de judecată, a fost obligată reclamanta Administraţia Naţională de Meteorologie la plata către intervenient societatea B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON, reprezentând onorariu apărător redus.

1.3. Cererile de recurs

Reclamanta Administraţia Naţională de Meteorologie împotriva sentinţei nr. 87/F-C din 10 iunie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs invocând formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva sentinţei civile nr. 87/2019 din 10 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, şi încheierii din 27.05.2019 Statul Român prin Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii judecătoreşti atacate şi rejudecând cauza admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Administraţia Naţională de Meteorologie privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate a sentinţei, recurentul precizează că, instanţa de fond în mod greşit a constatat în încheierea din 27.05.2019, că recurentul nu a făcut dovada calităţii de reprezentant al instituţiei semnatare a întâmpinării formulate în numele Statului Român, atât timp cât prin adresa din 07.02.2019 Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Juridică a emis mandat de reprezentare în baza H.G. nr. 34/2009 şi a H.G. nr. 520/24.07.2013 către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.

Consideră că eronat prima instanţă a dispus anularea actului de procedură, încălcându-se astfel prevederile art. 7 din H.G nr. 520/2013 şi art. 205 C. proc. civ.

Un alt motiv de nelegalitate se referă la faptul că instanţa de fond a pronunţat o soluţie contrară dispoziţiilor legale aplicabile, interpretând greşit chiar situaţia de fapt, întrucât dispoziţiile legale incidente reglementează exemplificaţiv, iar nu limitativ, situaţiile în care se poate solicita constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, aşa cum a solicitat reclamanta în acţiune.

Astfel, nelegalitatea hotărârii pronunţate rezultă, din faptul că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia, iar faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

Or, aplicarea rigidă şi formală a textului art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o greşită aplicare a legii.

Cu referire la fondul cauzei, nelegalitatea soluţiei priveşte şi faptul că instanţa de fond nu a efectuat o reală verificarea a bunului în litigiu la tipul de proprietate, implicit prin declararea prin lege a inalienabilităţii, la momentul în care s-a efectuat reconstituirea dreptului de proprietate la acel moment, precum şi ulterior, pentru a se constata că terenul a fost şi este in domeniul public al statului.

Or, existenţa acestui drept este confirmată şi de destinaţia prevăzută pentru terenul în litigiu în cauză, destinaţie ce imprimă bunului respectiv caracterul unui bun ce se poate afla doar în proprietatea publică a statului, acesta din urmă înţelegând să îi confere Administraţiei Naţionale de Meteorologie un drept de administrare a terenului cu această destinaţie.

Aşadar, trebuie observat că dreptul de proprietate publică al statului există, fiind susţinut de înscrisurile depuse la dosar, şi nici o probă administrată nu induce ideea că dreptul de proprietate publică al statului s-ar fi stins în vreuna din modalităţiile prevăzute de lege, sau bunul ce face obiectul cauzei ar fi trecut în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale, sau altei persoane.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanta Administraţia Naţională de Meteorologie.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestor motive de casare.

În cauza de faţă, recurenta-reclamantă practic reia în cea mai mare măsură argumentele prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş este nefondat doar în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat constatarea nulităţii parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x/10.07.2002, emis de pârâtă.

Prin sentinţa nr. 87/F-C din 10 iunie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administraţia Naţională de Meteorologie, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul TurismuluI, intervenient introdus în cauză societatea B. S.A., societate în faliment, reprezentată legal prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă C., ca tardiv formulată.

Criticile de nelegalitate formulate de recurentul Statul prin Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti care vizează încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, sunt neîntemeiate.

Aşa cum reiese din înscrisurile existente la doasarul cauzei, în data de 14.09.2011, recurenta-reclamantă a solicitat Comunei Voineasa eliberarea unui certificat fiscal pentru înscrierea în cartea funciară, iar în urma acestei solicitări unitatea administrativ teritorială i-a comunicat recurentei-reclamante că "terenul aferent platformei situat în pct. Obârşia Lotrului face obiectul dosarului nr. x/2009", fiind făcută menţiunea că la această adresă s-a anexat şi raportul de expertiză efectuat în dosarul indicat.

În raportul de expertiză indicat ca fiind efectuat în dosarul nr. x/2009, se face vorbire despre certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat în prezenta cauză, iar în condiţiile în care atât adresa în discuţie, cât şi raportul de expertiză menţionat în această adresă, au fost depuse la dosar chiar de către recurenta-reclamantă odată cu cererea de chemare în judecată, corect s-a reţinut că recurenta a intrat în posesia adresei şi raportului de expertiză menţionate, de unde instanţa de fond a concluzionat că la momentul purtării corespondenţei dintre recurenta-reclamantă şi unitatea administrativ teritorială, recurenta a luat cunoştinţă despre existenţa certificatului contestat.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004:

(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la (...)

(2) ... dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

(...)

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.

Din economia dispoziţiilor legale anterior menţionate reiese că data luării la cunoştinţă este momentul la care începe să curgă termenul de decădere de un an în cadrul căruia se poate solicita anularea actului administrativ, iar astfel se constată că în măsura în care cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ individual este introdusă peste termenul de un an, calculat de la data la care reclamantul a cunoscut actul administrativ a cărei anulare o solicită, aceasta este tardiv formulată.

În speţa de faţă, corect a reţinut instanţa de fond că, recurenta-reclamantă avea cunoştinţă încă din anul 2011 despre existenţa certificatului contestat, iar în anul 2015 a cunoscut cu certitudine certificatul contestat în prezenta cauză, acest certificat fiind depus în dosarul de fond nr. x/2015, iar cum cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar este formulată la data de 13.06.2018, reiese că în mod corect s-a reţinut că s-a depăşit termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Trebuie precizat faptul că, în raport de soluţia de admitere a excepţiei tardivităţii şi respingerea cererii de chemare în judecată ca tardiv formulată, soluţie menţinută de instanţa de control judiciar, nu se mai impune analizarea criticilor care vizează fondul cauzei.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta Administraţia Naţională de Meteorologie împotriva sentinţei nr. 87/F-C din 10 iunie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva încheierii din 27 mai 2019 şi a sentinţei nr. 87/F-C din 10 iunie 2019 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2021.