Challenge to pension authority decision denying ethnic persecution status based on domicile continuity under Romanian jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court decisions that rejected the claimant's attempt to annul a pension authority decision and reinstate an earlier favorable ruling. The dispute concerned the claimant's eligibility for the status of an "ethnic persecuted person" to justify a retroactive benefit, with the core factual issue being whether the claimant's relocation from Boju to Campia Turzii was a direct consequence of ethnic persecution; the courts found that the origin locality remained under Romanian jurisdiction both before and after the 1940 Vienna Award, thus negating the requisite causal link. Legally, the final decision rested on Article 318(1) of the Code of Civil Procedure, ruling that the petition for extraordinary appeal failed because no material error existed in the lower court's interpretation of the law regarding the territorial and temporal conditions for recognizing ethnic persecution.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 alin. (1) C. proc. civ; Challenge to pension authority decision denying ethnic persecution status based on domicile continuity under Romanian jurisdiction: Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
P.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 9882 din 17 iunie 2003 și obligarea pârâtei la menținerea hotărârii inițiale cu același număr, din 7 mai 2003.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1070 din 24 septembrie 2003, a respins acțiunea, reținând că, deși tatăl reclamantului lucra în Cluj, reclamantul a fost născut și-și avea domiciliul în localitatea Boju, aflată, atât înainte, cât și după Dictatul de la Viena, sub autoritate românească. Schimbarea domiciliului reclamantului, în Câmpia Turzii, nu a fost consecința persecuției etnice.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 6947 din 15 septembrie 2004, a respins recursul, ca nefondat, reținând din probele dosarului, aceeași situație de fapt, că schimbarea domiciliului reclamantului nu s-a datorat persecuției etnice.
Prin cererea din 24 decembrie 2004, P.I. a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, susținând că instanța a omis să examineze motivul de recurs privind aplicarea greșită a legii.
Contestația în anulare este nefondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Ori, din examinarea actelor dosarului nu rezultă că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Reclamantul nu poate beneficia de statutul de persecutat etnic, deoarece locul de unde și-a schimbat domiciliul, era sub autoritate românească.
În consecință, se va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de P.I. împotriva deciziei nr. 6947 din 15 septembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2005.