Ministry must credit judge's military service toward salary-grade seniority; appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.11.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea unui ordin prin care să fie trecut într-o clasă de salarizare corespunzătoare unei vechimi în funcţie între 20-25 ani începând cu data de 01.09.2018; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 49/15.02.2019, Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2018, la data de 01.03.2019.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 288 din 21 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, astfel cum a fost invocată de partea pârâtă, ca neîntemeiată; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei; a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei la emiterea unui ordin de încadrare salarială a reclamantului A., începând cu data de 02.09.2018, corespunzător unei vechimi în funcţie de peste 20 de ani şi a respins cererea părţii reclamante de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată privind taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 288 din 21 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs recurentul-pârât Ministerul Justiţiei.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea a fost dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a legii, respectiv faptul că a apreciat în mod greşit că reclamantului ar trebui să i se recunoască perioada în care a efectuat stagiul militar ca fiind vechime în funcţia de judecător. Această perioadă i-a fost recunoscută reclamantului ca vechime în magistratură, în sensul prevăzut de dispoziţiile Legii nr. 303/2004, neputând fi valorificată ca vechime în funcţie, în lipsa unei dispoziţii exprese în acest sens.

În prevederile legale indicate în considerentele hotărârii atacate nu se menţionează în mod expres că perioadele în care a fost efectuat stagiul militar obligatoriu ar constitui vechime în funcţie. Textele indicate acordau un spor pentru stabilitatea în funcţia de magistrat, ceea ce presupunea o exercitare continuă a acesteia, după cum a reţinut instanţa de fond însă perioada efectuării stagiului militar obligatoriu nu apare explicat ca constituind vechime în funcţie, ci doar vechime în muncă, aspect care este prevăzut şi recunoscut şi la acest moment.

Hotărârea nr. 541/2009 a CSM, pe care instanţa o citează în considerente, are în vedere situaţia opusă reţinută de instanţă, respectiv dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 303/2004 (în vigoare la data emiterii hotărârii, martie 2009), care arătau că "Judecătorii şi procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru alte motive neimputabile, de o indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii" (alin. (1), iar alin. (3) menţionează că modul de calcul al vechimii se stabileşte prin hotărârea CSM.

Astfel, această hotărâre a stabilit că perioada în care a fost efectuat stagiul militar constituie vechime în muncă şi implicit vechime în magistratură, în vederea acordării celor 7 indemnizaţii prevăzute de art. 81 din Legea nr. 303/2004, nerecunoscând perioada respectivă ca fiind vechime în funcţie.

Potrivit Notei din Cap. I, pct. A din Anexa V la Legea nr. 153/2017, "prin vechime în funcţie, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie".

Având în vedere aceste dispoziţii legale, în calculul vechimii în funcţie necesare pentru încadrarea în clasa de salarizare, respectiv pentru stabilirea drepturilor salariale, nu pot fi luate în considerare alte perioade decât cele prevăzute, în mod expres, de lege.

Perioada cât reclamantul a efectuat stagiul militar nu reprezintă vechime în funcţie şi nu poate fi avută în calcul la stabilirea salarizării, astfel cum a reţinut instanţa de fond.

Deşi perioada în care a fost efectuat stagiul militar este şi va rămâne vechime în magistratură, în sensul art. 86 din Legea nr. 303/2004, vechimea în magistratură nu este unul şi acelaşi lucru cu vechimea în funcţie, prima fiind avută în vedere în alte situaţii, precum stabilirea vechimii în vederea pensionării stabilirea vechimii necesare pentru înscrierea la diferite examene de promovare, însă nu şi pentru stabilirea coeficientului de ierarhizare salarială.

În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, solicită admiterea cererii de recurs, casarea în totalitate a sentinţei atacate şi pe fond, respingerea în totalitate a acţiunii ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În apărare, intimatul-reclamant arată că, Hotărârea nr. 541/2009 a CSM are ca finalitate interpretarea/calificarea perioadei în care o persoană a efectuat stagiul militar obligatoriu, general obligatorie sub toate efectele posibile şi nu doar pentru acordarea indemnizaţiilor prev. de art. 81 din Legea nr. 303/2004. Lectura considerentelor de fapt, reţinute în această hotărâre, susţine concluzia că domnul procuror nu era în situaţia de a avea nevoie, pentru îndeplinirea condiţiilor de pensie, de o astfel de recunoaştere.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea unui ordin prin care să fie trecut într-o clasă de salarizare corespunzătoare unei vechimi în funcţie între 20-25 ani începând cu data de 01.09.2018, cu cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă, că în perioada efectuării stagiului militar (28.10.1998 - 13.04.1999), reclamantul şi-a păstrat calitatea de judecător, întrucât potrivit art. 69 alin. (1) din Legea nr. 46/1996 "Contractele de muncă ale salariaţilor chemaţi pentru îndeplinirea serviciului militar (…) cu termen redus (…) se menţin în condiţiile prevăzute de lege.", îndeplinind în acel interval de timp o obligaţie legală, cu revenirea sa la împlinirea duratei stagiului militar pe postul ocupat anterior la Judecătoria Mediaş, context în care, beneficiul legal obţinut de reclamant ca efect al îndeplinirii obligaţiei legale vizând stagiul militar nu îl constituie doar reţinerea duratei acestuia în calculul vechimii în muncă, ci şi în calculul vechimii în funcţie, acest din urmă beneficiu reieşind dintr-o interpretare coroborată a textelor legale, cu observarea faptului că militarului în termen nu îi înceta calitatea avută anterior încorporării, în cazul de faţă aceea de judecător.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs de faţă, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect se invocă interpretarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 în sensul că, perioada în care intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar nu poate fi recunoscută ca vechime în funcţia de judecător.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, în vigoare în perioada de referinţă (octombrie 1998 - aprilie 1999) menţionează că "Serviciul militar este obligatoriu pentru toţi bărbaţii, cetăţeni români, şi se îndeplineşte în următoarele forme: a) ca militari în termen; b) ca militari cu termen redus;(…) Timpul cât o persoană îndeplineşte serviciul militar constituie vechime în muncă.", iar potrivit art. 26 din acelaşi act normativ "Absolvenţii instituţiilor civile de învăţământ superior, recunoscute de stat, care nu au îndeplinit obligaţiile militare până la începerea studiilor, efectuează serviciul militar cu termen redus cu durata de 6 luni, în primul an după absolvire, dacă nu au împlinit vârsta de 35 de ani.".

Aşadar, în mod corect a reţinut prima instanţă că efectuarea serviciului militar la nivelul anilor 1998 - 1999 constituia o obligaţie legală pentru fiecare bărbat, cetăţean român, iar unui absolvent de învăţământ superior îi revenea obligaţia să efectueze serviciul militar cu termen redus cu durata de 6 luni, acesta constituind potrivit legii vechime în muncă.

De asemenea, relevante sunt dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti potrivit cărora:

"Salariile de bază ale magistraţilor se stabilesc pe funcţii, grade profesionale şi gradaţii, în raport cu nivelul instanţelor şi al parchetelor şi cu vechimea în magistratură, (…)", iar la art. 5 s-a menţionat că:

"(1) Magistraţii beneficiază de un spor de stabilitate în magistratură în raport cu vechimea efectivă în funcţia de magistrat, calculat la salariul de bază, după cum urmează:- de la 5 la 10 ani - 10%; - de la 10 la 20 de ani - 15%; - peste 20 de ani - 20% . (2) Sporul prevăzut la alin. (1) se plăteşte de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în magistratură.".

Dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească stabileau că:

"Constituie vechime în magistratură perioada în care o persoană a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în Ministerul Justiţiei, în Institutul Naţional al Magistraturii ori în laboratoarele de expertiză criminalistică din subordinea Ministerului Justiţiei, de avocat sau de magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiţie, funcţia de ministru al justiţiei, de secretar de stat ori de secretar general în Ministerul Justiţiei, funcţii de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat. Timpul în care o persoană, licenţiată în drept sau drept economic-administrativ, este senator sau deputat, judecător al Curţii Constituţionale, avocat al poporului, membru al Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, se consideră vechime în magistratură. De asemenea, se consideră vechime în magistratură timpul cât o persoană care a avut calitatea de magistrat sau asimilat al acestuia exercită o funcţie de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, al instituţiei prezidenţiale, al Curţii Constituţionale, al Curţii de Conturi, Consiliului Legislativ, al instituţiei Avocatul Poporului sau al Guvernului.", respectiv art. 45 - "Întreruperile de activitate datorate suspendării din funcţie, pensionării pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi trecerii în alte funcţii decât cele prevăzute la art. 44 alin. (2) nu se iau în calculul vechimii în magistratură, dacă legea nu prevede altfel.".

Aşadar, potrivit Legii nr. 92/1992 în categoria "vechime în magistratură" se includea exerciţiul a multiple profesii juridice, inclusiv perioada în care persoana respectivă a îndeplinit funcţia de judecător, iar ipotezele care nu se luau în considerare erau stabilite limitativ, implicând în esenţă întreruperi de activitate din cauze imputabile sau treceri în alte funcţii decât cele detaliate explicit de lege.

În acest sens sunt şi considerentele Hotărârii nr. 541 din 19.03.2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în care se menţionează în mod expres că "În perioada (...) în care domnul (...) a efectuat stagiul militar, constituie vechime în muncă întrucât magistratul a întrerupt numai activitatea de procuror, dar raportul de muncă în funcţia de procuror nu a încetat, ci a fost doar suspendat.

Vechimea în muncă constituie o specie a vechimii în muncă.

Cu alte cuvinte pentru ca o perioadă de timp să constituie vechime în magistratură, ea trebuie să fie în primul rând recunoscută, potrivit dispoziţiilor legale, ca vechime în muncă. Plenul constată, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, că durata cât magistratul şi-a efectuat serviciul militar în termen constituie vechime în muncă. Or, întrucât raportul de muncă nu a încetat, ci a fost suspendat, iar suspendarea nu a fost o consecinţă a iniţiativei sau culpei magistratului, vechimea în muncă nu poate fi considerată întreruptă şi, implicit vechimea în funcţia de procuror şi vechimea în magistratură nu pot fi considerate a fi fost întrerupte."

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că atât timp cât durata stagiului militar constituie vechime în magistratură, în mod corect a reţinut prima instanţă că aceasta constituie şi vechime în funcţie, iar temeiul reţinerii vechimii în magistratură îl constituie calitatea de magistrat, care conferă totodată şi vechime în funcţie.

Faptul efectuării de către intimatul-reclamant a obligaţie legale de satisfacere a stagiului militar în perioada octombrie 1998 - aprilie 1999 nu a determinat încetarea calităţii sale de judecător, una pe care a deţinut-o în mod continuu de la 01.09.1998 la zi, cu acumularea vechimii corespunzătoare în funcţie în toată această perioadă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefodnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 288 din 21 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2021.