Challenge to audit court’s enforcement of financial management efficiency principles against a state-owned company’s private law commercial operations

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal Sub nr. x/2017 din 02.08.2017, reclamanta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României anularea în totalitate a încheierii nr. 58 emisă la data de 13.07.2017 de Comisia de soluţionare a contestaţiei din cadrul Departamentului XI al Curţii de Conturi a României, prin care a respins în totalitate contestaţia reclamantei nr. 301/5255/26.05.2017, anularea în totalitate a Deciziei nr. 1/08.05.2017, a abaterilor prevăzute la punctele 1-23 şi a măsurilor I.1-I.23 şi II.1-II.19 din decizie, dispuse de Departamentul XI al Curţii de Conturi a României, precum şi a Raportului de control nr. x/23.12.2016, admiterea contestaţiei nr. 301/5255/26.05.2017 formulată de reclamanta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A., împotriva Deciziei nr. 1/2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1352 din 21 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE x S.A. a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

I. Instanţa de fond, fără a motiva în decizia sa, a ignorat in totalitate apărările reclamantei recurente privind regimul juridic al actelor şi operaţiunilor comerciale efectuate de reclamanta recurentă, care este un regim de drept privat, comercial deşi a reţinut că sunt corecte susţinerile preliminare privind regimul juridic al răspunderii persoanelor fizice din componenţa organelor de conducere ale reclamantei recurente, respectiv al salariaţilor societăţii, care este guvernat de legislaţia de drept comercial (Legea nr. 31/1990 a societăţilor, republicată) şi de C. civ.. Este evident ca daca acesta este regimul juridic al răspunderii persoanelor fizice din componenţa organelor de conducere ale reclamantei recurente, recunoscut de instanţa, nici regimul juridic al actelor şi operaţiunilor comerciale efectuate de recurenta reclamanta nu poate fi altul decât un regim de drept privat.

Prin cererea de chemare in judecata a argumentat că regimul juridic al actelor şi faptelor juridice ale reclamantei recurente este unul de drept comercial privat, aceasta fiind o societate comercială guvernată de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi ale C. civ.. Statul deţine doar calitatea de acţionar al societăţii, nefiind proprietarul niciunui bun din patrimoniul acesteia, patrimoniul societăţii fiind supus regimului de proprietate privată.

Astfel cum este binecunoscut, profitul sau pierderea sunt componente de natură legală ale oricărei operaţiuni sau act de natura comercială, fiind considerate consecinţele normale juridice ale oricărei activităţi comerciale. În consecinţă, simpla inexistenţă a profitului prognozat sau simpla înregistrare de pierderi din activitatea comercială desfăşurată nu poate constitui niciodată dovada vreunei culpe nici a persoanei juridice şi nici a vreunei persoane fizice care face parte din organele de conducere ale unei societăţi comerciale sau a vreunui salariat al acesteia.

II. Instanţa de fond si-a însuşit fără nicio motivare punctul de vedere al paratei intimate si a respins cererea pe baza unor suspiciuni cu privire la nerespectarea principiilor asigurării legalităţii si eficientei în utilizarea fondurilor publice, confundând regimul juridic de persoana de drept privat al reclamantei recurente cu regimul de drept public al instituţiilor publice.

Conform art. 72 şi art. 1441 şi art. 152 din Legea nr. 31/1990, administratorii şi directorii societăţii îşi desfăşoară activitatea pe bază de mandate şi au obligaţii de diligenta şi nu de rezultat. În consecinţa, pentru a se putea constata vinovăţia membrilor organelor de conducere ale societăţii, ar fi trebuit sa existe probe la dosarul cauzei, din care sa rezulte că deciziile acestor persoane au fost în mod voit contrare intereselor societăţii şi nerezonabile în raport de specificul comercial al unei anumite decizii si nu doar simple suspiciuni, coroborat cu existenţa unor presupuse pierderi comerciale/nerealizări de profit invocate de parata intimata.

Instanţa de fond nu a reţinut si nici nu avea cum sa retina din lipsa de probe, că ar fi existat decizii ale organelor de conducere ale reclamantei privind o anumită operaţiune comercială de natura telecomunicaţiilor, in mod nerezonabil neîntemeiate în raport de specificul de telecomunicaţii al acelei operaţiuni comerciale, la momentul luării deciziilor sau ca ar fi fost nerezonabile în raport de informaţiile avute la momentul luării decizilor. De asemenea, membrii organelor de conducere (administratori, directori) ale unei societăţi comerciale sunt răspunzători pentru nerespectarea actelor constitutive ale societăţii şi ale hotărârilor organelor de conducere care le sunt obligatorii, or instanţa de fond nu a reţinut existenta vreunei probe la dosar in acest sens. In ceea ce priveşte salariaţii societăţii, aceştia răspund pentru neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu din fişa postului, întrucât toţi salariaţii societăţii sunt angajaţi cu contract individual de muncă. De asemenea, hotărârea instanţei de fond nu a reţinut în mod concret niciun fel de atribuţie prevăzută în fişa postului a vreunui salariat care să fi fost încălcata.

III. Instanţa de fond a reţinut greşit si in contradicţie cu prevederile O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, ale Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale H.G. nr. 372/1998 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A., precum si cu probele administrate de reclamanta recurenta (situaţiile financiare anuale, bugetele de venituri şi cheltuieli) că prin Decizia nr. 1/2017, Curtea de Conturi a efectuat la reclamanta recurenta un control privind situaţia, evoluţia si modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului, in condiţiile in care societatea nu a primit si nu primeşte fonduri publice sau subvenţii de la bugetul statului sau alte bugete publice prevăzute de lege şi nu are in administrare bunuri din domeniul/patrimoniul public sau privat al statului, întregul patrimoniu al societăţii fiind in exclusivitate proprietatea privata a acesteia, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 372/1998 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A. (SNR).

Potrivit prevederilor art. 2 pct. 27 coroborat cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 a finanţelor publice şi a prevederilor art. 2 lit. k) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999, faţă de definiţiile fondurilor publice, ale entităţilor publice şi ale patrimoniului public şi faţă de Manualul de control financiar preventiv, emis de Ministerul Finanţelor Publice, cheltuielile ce se efectuează din bugete au îa baza doua autorizări: autorizarea legala si autorizarea bugetara. Conform comentariului la acest capitol se menţoneaza faptul ca 'între sectorul public si sistemul de gestiune nu trebuie pus semnul egalităţii. Nu toate entităţile organizate in sectorul public se supun regulilor de finanţe publice. Spre exemplu, societăţile comerciale cu capital de stat au acelaşi regim de gestiune cu cel al societăţilor private."

Cu toate acestea, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reclamanta nu a utilizat eficient fondurile publice şi nu a administrat eficient patrimoniul public sau privat al statului, deşi în Raportul de control nu este precizat că SNR utilizează sau administrează fonduri publice şi/sau patrimoniu public/privat al statului.

IV. Instanţa de fond a preluat argumentele paratei intimate cu privire la faptul ca pierderea contabila constituie prejudiciu în cazul in care ar fi produsa chiar de deciziile organelor de conducere care nu ar fi respectat principiile asigurării legalităţii si eficientei in utilizarea fondurilor publice, confundând regimul juridic de persoana de drept privat al paratei recurente cu regimul de drept public al instituţiilor publice; instanţa nu poate sa-si motiveze hotărârea pe principiile asigurării legalităţii si eficientei in utilizarea fondurilor publice.

V. Instanţa de fond si-a însuşit în mod greşit argumentele paratei intimate si a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile reclamantei recurente privind nelegalitatea si netemeinicia punctelor de la 1 la 23 din încheierea atacată, fără o motivare legala si pertinenta.

1. Referitor la pct. 1 din Încheiere si masurile nr. I.l, I.3 si II.1 din Decizia nr. 1/2017

Instanţa de fond si-a motivat greşit hotărârea pe principiile asigurării legalităţii si eficientei in utilizarea fondărilor publice. Profitabilitatea investiţiei A. nu poate fi apreciata decât la finalul perioadei de derulare si de amortizare a acesteia, orice alta apreciere fiind prematura si lipsita de eficienta. Constatarea instanţei de fond ca întreaga sumă a unui proiect, derulat de recurenta în calitate de societate comerciala, din care s-au obţinut venituri considerabile si care nici nu a fost integral implementat ar constitui un prejudiciu adus societăţii este lipsită de orice temei legal, în condiţiile in care recurenta este o persoana juridica de drept privat. Societatea nu are inregistrata in evidentele contabile o astfel de suma cu titlu de pierdere si oricum in calitatea pe care o are recurenta de persoana juridica de drept privat, pierderea nu poate fi echivalenta cu prejudiciul.

Mai mult decât atât, instanţa de fond apreciază ca acest prejudiciu ar trebui recuperat de la organele de conducere ale societăţii, cu toate ca chiar instanţa de fond a reţinut ca sunt corecte susţinerile reclamantei în ceea ce priveşte considerentele preliminare privind regimul juridic al răspunderii persoanelor fizice din componenţa organelor de conducere ale reclamantei recurente. Recurenta a arătat că este greşita constatarea instanţei de fond, potrivit căreia recurenta nu ar fi trebuit sa ia decizia privind derularea proiectului A. in baza unui studiu de fezabilitate, întrucât in cuprinsul acestuia nu se regăseşte o motivare de natura a crea convingerea unei echipe manageriale diligente ca proiectul va aduce profit societăţii, in condiţiile in care decizia privind derularea proiectului A. in baza unui studiu de fezabilitate este de natura strict manageriala si nu poate fi cenzurata de instanţa întrucât a fost luata cu respectarea art. 72 şi art. 144 indice l şi art. 152 din Legea 31/1990 .

Instanţa de fond, deşi nu precizează care prevederi din legislaţia achiziţiilor publice au fost încălcate de către reclamanta recurenta, si-a însuşit punctul de vedere al paratei intimate si a constatat la modul general ca autoritatea contractanta nu ar fi încălcat prevederile achiziţiilor publice dacă ar fi achiziţionat treptat numărul necesar de echipamente pe măsura dezvoltării proiectului, ignorând faptul ca achiziţiile în cadrul unei investiţii sunt prestabilite prin proiect.

2. Referitor la pct. 2 din Încheiere si măsura nr. II. 2 din Decizie

Instanţa de fond, fără sa precizeze temeiurile de drept, face doar aprecieri de ordin general privind majorarea capitalului social al unei societăţi la care recurenta avea calitatea de asociat si cenzurează decizia manageriala a organului de conducere luata cu respectarea art. 72 şi art. 144 indice 1 şi art. 152 din Legea 31/1990, potrivit cărora administratorii şi directorii societăţii îşi desfăşoară activitatea pe bază de mandate şi au obligaţii de diligentă şi nu de rezultat, iar aceste categorii de persoane nu sunt responsabile pentru deciziile de afaceri, dacă se consideră în mod rezonabil că acestea au fost luate în interesul societăţii la momentul luării deciziei (şi nu ulterior) si în raport de informaţiile avute la momentul luării deciziei (şi nu ulterior). In consecinţa, vinovăţia membrilor organelor de conducere ale societăţii, se poate susţine doar cu probe. Simpla existenţă a unor pretinse pierderi comerciale/nerealizări de profit, care nu sunt înregistrate ca atare in evidentele contabile, coroborat cu afirmaţia că deciziile acestor persoane au fost în mod voit contrare intereselor societăţii şi nerezonabile în raport de specificul comercial al unei anumite decizii, nu are nicio relevanta.

Or, din probele administrate la fondul cauzei nu rezulta că o anumită decizie privind o anumită operaţiune comercială de natura telecomunicaţiilor este în mod nerezonabil neîntemeiata în raport de specificul de telecomunicaţii al acelei operaţiuni comerciale la momentul luării deciziei, este nerezonabila în raport de informaţiile avute la momentul luării deciziei.

Recurenta a arătat că este rămasă fără obiect măsura, întrucât a urmat toate procedurile legale de recuperare, inclusiv procedura insolventei, iar majorarea nu a fost făcuta din fonduri publice şi a fost stabilita printr-o decizie manageriala care nu poate fi cenzurata de instanţa.

Instanţa de fond se contrazice in constatările făcute, pe de o parte si-a insusit toate apărările paratei intimate si a reţinut abateri in sarcina organelor de conducere ale paratei recurente si implicit existenta unui prejudiciu in temeiul aceluiaşi principiu al eficientei in utilizarea fondurilor publice, iar pe de alta parte a constatat ca se impune continuarea demersurilor pentru recuperarea prejudiciului constatat de către parata intimata Curtea de Conturi.

Or. potrivit prevederilor art. 287 din Codul fiscal, sumele nerecuperate de creditor in procedura insolventei de la debitor constituie cheltuieli deductibile si pe cale de consecinţa nu se poate pune problema existentei unor pierderi si cu atât mai puţin a unui prejudiciu asimilat in mod forţat de către instanţa de fond cu pierderea, înainte de soluţionarea definitiva a dosarului in care a cerut deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei.

3. Referitor la pct. 3 din Încheiere si masurile nr. I.4 si II.3 din Decizie

Prin contractul de mandat, Directorul General dispunea de un fond lunar de 2.000 RON pentru cheltuieli de protocol. Directorul Executiv Economic a aprobat Nota de fundamentare a plăţii nr. 301/1543/18.02.2013, deoarece Directorul General se afla în concediu de odihna şi exista aprobarea Consiliului de Administraţie pentru cheltuieli de protocol - în limita a 2.000 RON lunar -conform Contractului de Mandat al Directorului General.

Înregistrarea în evidenţele contabile a acestor deconturi s-a făcut cu respectarea prevederilor legale. Toate achiziţiile la care fac referire auditorii paratei intimate au avut la bază documente justificative. Au fost emise facturi şi chitanţe pentru toate achiziţiile, asa după cum rezulta din probele depuse la fondul cauzei.

La dosarul cauzei nu exista probe din care sa rezulte ca că bunurile au fost însuşite de către salariaţii, exista doar "suspiciunea auditorilor" şi interpretarea abuzivă a acestora cu privire la efectuarea şi înregistrarea cheltuielilor de protocol io contabilitatea societăţii. Efectuarea cheltuielilor de protocol s-a făcut cu aprobarea persoanelor împuternicite, in limita fondurilor aprobate şi cu respectarea Codul fiscal, asa după cum rezulta din probele depuse la fondul cauzei.

4. Referitor la pct. 4 din Încheiere si masurile nr. I.5 si II.4 din Decizie

Din probele depuse la fondul cauzei, respectiv dosarul de achiziţie, rezulta fara putinţa de tăgada, ca recurenta a respectat întocmai prevederile legislaţiei specifice cu ocazia efectuării achiziţiei publice incinta de fumat. Instanţa de fond a mai reţinut greşit si faptul ca reclamanta nu a solicitat efectuarea unei expertize care sa lămurească chestiunea preţului respectivei incinte, iar motivele invocate de aceasta nu sunt de natura a crea convingerea instanţei de judecata ca nu a existat un prejudiciu.

In legislaţia achiziţiilor publice, in cazul achiziţiei prin atribuire directa, nu exista o prevedere care sa oblige autoritatea contractantă sa efectueze o expertiza care sa lămurească chestiunea preţului respectivei incinte. Cu toate acestea, autoritatea contractanta a făcut un studiu de piaţa si a solicitat mai multe oferte de preţ, făcând atribuirea contractului pentru oferta cu preţul cel mai mic.

Instanţa de fond si-a însuşit parţial punctul de vedere al paratei intimate si a stabilit în sarcina reclamantei recurente un prejudiciu imaginar care nu are niciun temei legal, întrucât achiziţia s-a făcut cu respectarea prevederilor legale in materie. Recurenta a arătat că s-a reţinut in mod abuziv in sarcina reclamantei recurente culpa neefectuării unei expertize pentru stabilirea preţului achiziţiei incintei de fumat si implicit existenta unui prejudiciu.

5. Referitor la pct. 5 din Încheiere si masurile nr. I.6 si II.5 din Decizie

Angajarea salariaţilor societăţii nu face obiectul controlului efectuat de parata intimata. Prin urmare, aceasta si-a depăşit atribuţiile de control. Plata salariilor nu se face din fonduri publice şi nu intra sub incidenţa legislaţiei privind salarizarea personalului bugetar. Salarizarea in societate este reglementata prin Contractul colectiv de munca aplicabil si se face din veniturile realizate de angajator conform obiectului sau de activitate ca persoana juridica de drept privat cate s-a înfiinţat si funcţionează in temeiul Legii nr. 31/1990.

De asemenea, s-a reţinut in mod abuziv si producerea unui asa-zis prejudiciu, precum si situaţia de fapt privind angajarea salariatului in cauza. In situaţia in care s-ar fi constatat nereguli in procesul de angajare, auditorii ar fi trebuit sa sesizeze Inspectoratul Teritorial de Munca si nu sa facă unele constatări care exced obiectului de control si pentru care nici nu au nici pregătirea necesara. Angajarea salariatului s-a făcut legal, cu aprobarea conducerii societăţii, Directorul Sucursalei Direcţia Radiocomunicarii Bucureşti - B. a îndeplinit doar formalităţile de angajare. Instanţa de fond a respins cererea de anulare a măsurii in baza suspiciunilor Echipei de control cu privire la necesitatea si legalitatea angajării, a procedurii derulate pentru angajare.

6. Referitor la pct. 6 din Încheiere si masurile nr. I.7 si II.6 din Decizie

Pentru a se putea constata vinovăţia membrilor organelor de conducere ale societăţii, ar fi trebuit sa existe probe la dosarul cauzei din care sa rezulte că deciziile acestor persoane au fost în mod voit contrare intereselor societăţii şi nerezonabile în raport de specficul comercial al unui anumite decizii si nu doar simple suspiciuni coroborat cu existenţa a unor presupuse pierderi comerciale, nerealizări de profit invocate de parata intimata.

La dosarul cauzei nu exista probe din care sa rezulte că ar fi fost decizii ale organelor de conducere ale reclamantei privind o anumită operaţiune comercială legata de mutarea pilonului care sa fi fost luate în mod nerezonabil neîntemeiat în raport de specificul de telecomunicaţii al acelei operaţiuni comerciale la momentul luării deciziilor sau ca ar fi fost nerezonabile în raport de informaţiile avute la momentul luării deciziilor.

De asemenea, membrii organelor de conducere (administratori, directori) ai societăţii sunt răspunzători pentru nerespectarea actelor constitutive ale societăţii şi ale hotărârilor organelor de conducere care le sunt obligatorii or, instanţa de fond nu a reţinut existenta vreunei probe Ia dosar in acest sens.

In ceea ce priveşte salariaţii societăţii, aceştia răspund pentru neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu din fişa postului, întrucât toţi salariaţii societăţii sunt angajaţi cu contract individual de muncă.

De asemenea, instanţa de fond nu a reţinut în mod concret nici un fel de atribuţie prevăzută în fişa postului a vreunui salariat care să fie încălcată.

Prezumptiva pierdere reţinuta de instanţa de fond in sarcina reclamantei recurente nu există, întrucât nu este înregistrata in evidentele contabile ale societăţii. Pilonul metalic situat în spaţiul din Constanta, Bd. x nr. 79-81 a fost in proprietatea S.N. Radiocomunicatii S.A., fiind situat pe clădirea care este in proprietatea C. S.A (fost D. S.A..). Din punct de vedere constructiv, pilonul metalic este încastrat in fundaţia clădirii. Rezulta astfel premisele eronate - pilonul nu este închiriat si nici nu putea fi demontat in momentul mutării echipamentelor proprii, iar reclamanta recurenta nu a plătit nicio chirie pentru un pilon care îi aparţinea. Chiria a fost plătită pentru spaţiul ocupat de pilon pe clădire (nu pentru pilon) care aparţinea proprietarului C. S.A. (fost D. S.A.). Nu a existat nici o decizie de menţinere in vigoare a contractului de închiriere cu D. S.A.. pentru pilonul proprietate S.N. Radiocomunicatii S.A, pentru că nu a existat un contract de închiriere care sa aibă ca obiect doar acel pilon.

Nu se se putea renunţa la închirierea spaţiului prin notificarea proprietarului clădirii, pentru motivul că un bun proprietatea chiriaşului (pilonul) se află încastrat în structura clădirii. Recurenta a fost obligata sa menţină pilonul in funcţiune prin contractele de închiriere de spatii tehnice pe acest pilon pe care le avea încheiate cu proprii sai clienţii care, la rândul lor, aveau deja echipamente instalate pe pilonul respectiv. Reclamnata recurenta a fost obligata sa menţină pilonul in funcţiune pana la găsirea unor soluţii tehnice adecvate de mutare a acestora pe alţi piloni ai societăţii, asa încât sa se asigure respectarea contractelor de furnizare servicii încheiate cu aceştia, continuitatea furnizării serviciilor de comunicaţii electronice, precum si menţinerea veniturilor generate de clienţii respective, altfel ar fi trebuit sa plătească despăgubiri si penalităţi pentru încetarea acestor contracte înainte de termen.

Pentru echipamentele de pe pilon care au aparţinut clientilor societăţii, a achitat suma de 47.294,10 Euro fara TVA către proprietarul clădirii. Ulterior, aceasta suma a fost diminuata cu 18704,63 Euro fara TVA prin trei facturi storno. Rezulta o suma finala achitata pentru antenele terţilor in valoare de 28.589,47 Euro fara TVA. Deşi s-a comunicat in doua rânduri situaţia valorilor plătite si cele trei facturi de storno, parata a reţinut doar suma de 47294,10 Euro, si nu suma de 28.589,47 Euro fara TVA, ceea ce nu reflecta realitatea cheltuielilor efectuate.

Veniturile obţinute in urma contractelor cu tertii care au avut echipamente pe pilon, in perioada analizata de Curtea de Conturi, asa după cum rezulta din înscrisurile din dosarul cauzei au fost de 53.800,23 Euro fara TVA, duble fata de cheltuiala aferenta, ceea ce probează ca nu se pune problema existentei vreunei pierderi.

Eficienţa activităţilor desfăşurate de societate inclusiv cazul particular privind pilonul situat in Constanta, a fost analizata de către auditori cu rea-credinţa, pe baza unor indicatori economici din situaţiile financiare, ajungând la concluzia falsa ca diferentele dintre veniturile si cheltuielile acestui pilon pentru o anumita perioada de timp ar reprezenta prejudiciu si nu pierdere contabila.

In acest sens, auditorii Curţii au scos din contextul contractului de închiriere cu D. doar veniturile si cheltuielile acestuia, fara sa tina cont de veniturile si cheltuielile aferente contractului de închiriere spatii dintre SNR si D. in ansamblu, din care reclamanta obţine profit si nu pierdere si nicidecum vreun prejudiciu.

De asemenea, in stabilirea prezumtivei pierderi, Curtea de Conturi a calculat suma totala a chiriei plătită către D. S.A.. pentru existenta pilonului, incluzând TVA in acest calcul. Deci, in mod eronat au fost comparate cheltuielile calculate cu TVA (mărite aşadar cu 24 %) cu venituri exprimate fara TVA.

Mai mult, asa după cum rezulta din probele depuse la dosarul cauzei, reclamanta recurenta a făcut toate diligentele necesare pentru demolarea acelui pilon încă din anul 2012, în acest sens fiind adresata Primăriei Constanţa solicitarea de emitere a autorizaţiei de demolare pentru acest pilon.

In mod evident că până la emiterea autorizaţiei de demolare, S.N. RADIOCOMUNICAŢII S.A. nu putea să înceteze abuziv contractele încheiate cu terţii privind prestarea de servicii prin antenele instalate pe acest pilon, întrucât şi-ar fi încălcat obligaţiile contractuale faţă de aceştia, ceea ce ar fi atras răspunderea patrimoniala a societăţii fata de aceştia. Mai mult decât atât, nu ar mai fi obţinut nici venituri din închirierea spatiilor tehnice de pe pilon.

7. Referitor la pct. 7 din Încheiere si masurile nr. I.8. si II.7 din decizie

Pentru a se putea constata vinovăţia Directorului general, care isi desfăşoară activitatea în baza unui contract de management si a membrilor organelor de conducere ale societăţii, ar fi trebuit sa existe probe la dosarul cauzei, din care sa rezulte că deciziile acestor persoane an fost în mod voit contrare intereselor societăţii şi nerezonabile în raport de specificul comercial al urnei anumite decizii si nu doar simple suspiciuni coroborat cu existenţa a unor presupuse pierderi comerciale/nerealizări de profit invocate de parata intimata.

Decizia instanţei de fond nu a reţinut în mod concret nici un fel de atribuţie prevăzută în fişa postului a vreunui salariat care să fie încălcată. Din descrierea faptelor se poate constata că acestea nu îndeplinesc cerinţele de obiectivitate şi legalitate pentru a fi defime ca abatere, ceea ce înseamnă că abaterea nu exista. Abaterea descrisă la punctul 7 nu a afectat bugetul şi bunul mers al societăţii şi pe cale de consecinţă jiu se poate dispune nicio măsură in acest sens. Faptele prevăzute la punctul 7 din decizie au fost încadrate ca abatere, prin interpretarea şi aplicarea greşită de către membrii echipei de control a prevederilor legale.

Primele aprobate de conducerea societăţii sunt adaosuri la salariu, intra sub incidenţa art. 160 din Codul muncii, a CCM aplicabil, au fost fiscalizate şi acordate cu încadrarea în fondul de salarii şi în BVC-ul societăţii, ceea ce înseamnă că nu pot fi înregistrate ca pierderi contabile şi nici ca prejudiciu în patrimoniul societăţii. Constatarea auditorilor privind producerea unui prejudiciu în valoare de 833.465 RON, ca urmare a îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu de către organele de conducere ale societăţii, cu ocazia acordării acestor prime, este excesivă şi lipsită de obiectivitate întrucât încalcă prevederile legale şi reglementările interne ale recurentei şi se bazează pe interpretarea abuzivă a acestora.

Prevederile din actele normative invocate de auditori în motivarea prejudiciului şi a abaterii sunt de ordin general şi nu au legătură cu situaţia de fapt, iar auditorii nu precizează textele de lege la care pot fi încadrate in mod concret acţiunile sau inacţiunile managementului societăţii. Mai mult decât atât. faptele prevăzute de legislaţia invocată de auditori nu au fost prevăzute de legiuitor ca abateri, nefiind sancţionate administrativ, contravenţional sau penal.

8. Referitor la pct. 8 din Încheiere si masurile nr. I.9. si II.8. din decizie

Au fost reiterate aceleaşi critici cu privire la constatările instanţei de fund, care sunt similare cu cele de la pct. 7.

Întregul patrimoniu al societăţii este in exclusivitate proprietatea privata a acesteia. Abaterea descrisă la punctul 8 din decizia nr. 1/2017 nu a afectat bufetul şi bunul mers al societăţii şi pe cale de consecinţă nu se poate dispune nicio măsură în acest sens.

Bonusurile sunt recompense băneşti, care se acorda in baza procedurii interne de bonusare, exclusive salariaţilor din compartimentele de vânzări. Toate bonusurile acordate angajaţilor cu atribuţii de vânzări au fost şi sunt acordate conform Contractului Colectiv de Munca şi Procedurii de bonusare aprobate de Consiliul de Administraţie al S.N- Radiocomunicaţii S.A. prim Decizia Nr. 6 din 04.05.2010, numai după ce veniturile aferente bonusării au fost facturate şi încasate. Considera recurenta ca este abuziva constatarea instanţei de fond, potrivit căreia societatea nu are dreptul sa acorde din veniturile obţinute aceste adaosuri sub formă de premieri, angajaţilor sai, atât timp cat nu s-a afectat bugetul şi bunul mers al societăţii.

9. Referitor la pct. 9 din Încheiere si masurile nr. I.10 si II.9 din Decizie

Instanţa a reţinut greşit ca specificul E. ar fi unul in care programul de lucru se desfăşoară normat preluând apărările intimatei parate care, cu rea credinţa, a refuzat sa înţeleagă in mod obiectiv organizarea timpului de munca la aceasta locaţie.

La aceasta staţie, programul de lucrul se desfăşoară in ture pentru asigurarea prestării serviciilor permanente, inclusiv in zilele libere. In situaţia in care, din motive obiective (concedii medicale sau de odihna, zile libere etc.) lipsesc de la program unul sau mai mulţi salariaţi, pentru asigurarea turei se programează salariaţii staţiei apţi de munca in regim de ore suplimentare, efectuate in afara programului de munca ai acestora, ceea ce creează costuri suplimentare, dar care sunt inerente. Programul de tura trebuie asigurat chiar si in zilele de sâmbăta si duminica, dar orele suplimentare nu pot fî efectuate fara acordul salariaţilor, conform prevederilor legale, ceea ce înseamnă ca pot completa tura doar acei salariaţi care accepta sa efectueze ore suplimentare, motiv pentru care unii dintre salariaţi sunt programaţi mai des decât alţii in tura in perioadele in care sunt alţi salariaţi indisponibili.

10. Referitor la pct. 10 din Încheiere si masurile nr. I.11 si II.10 din Decizie

La dosarul cauzei nu exista probe cu privire la lipsa de diligenta a organelor de conducerea ale societăţii in realizarea unei bune gestiuni financiare. Chiar instanţa de fond a reţinut ca regimul juridic al răspunderii persoanelor fizice din componenţa organelelor de conducere ale reclamantei recurente, respectiv al salarirJor societăţii, este guvernat de legislaţia de drept comercial (Legea nr. 31/1990 a societăţilor, republicată şi C. civ.), ceea ce inseamna ca nu le este aplicabila Legea privind organizarea si funcţionarea Curţii de Conturi a României, respectiv normele de aplicare a acesteia in ceea ce priveşte respectarea principiilor asigurării legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii si eficientei in utilizarea fondurilor publice.

Decontarea cheltuielilor de transport la şi de la locul de de muncă efectuate cu autoturismul propriu în anul 2014, de către salariatul B., s-a făcut cu aprobarea conducerii Sucursalei Bucureşti, în baza documentelor justificative, conform dispoziţiilor art. 173 din Contractul Colectiv de Muncă în vigoare la acea dată, care prevede că transportul într-o astfel de situaţie se asigura gratuit de către societate, asa după cum rezulta din prevederile CCM şi în baza documentelor justificative; decontarea transportului se face din fondul de cheltuieli sociale conform art. 173 din CCM şi art. 25 alin. (3) din Codul fiscal.

11. Referitor la pct. 11 din Încheiere si masurile nr. I.12 si II.12 din Decizie

Masurile atacate au rămas fără obiect. Ajutorul social acordat de conducerea sucursalei a fost recuperat de la salariatul F. conform Angajamentului de plata nr. x/10.11.2016, depus la dosar, prin care acesta s-a obligat şi a restituit suma încasata în mod necuvenit. Deşi Angajamentul a fost depus la echipa de control a Curţii de Conturi care a luat cunoştinţă de acesta, stingând astfel deficienţa constatata, cu toate acestea abaterea a fost reţinuta în decizie.

12. Referitor la pct. 12 din Încheiere si masurile nr. I.13 si II.12 din Decizie

Având în vedere neaplicarea O.U.G. nr. 34/2006 în ceea ce priveşte achiziţiile directe, recurenta a aplicat PL-ACH-002, depusa la dosarul cauzei, procedură internă pentru derularea achiziţiilor, procedură respectată întocmai.

13. Referitor la pct. 13 din Încheiere si masurile nr. I.14 si II.13 din Decizie

Instamta de fond a reţinut greşit ca nu exista o justificare din punct de vedere economic pentru care reclamanta recurenta nu a solicitat stabilirea preţului de reparaţie al echipamentelor in funcţie de numărul reparaţiilor necesare, deşi in oferta obţinută de la aceeaşi societate comerciala cu care a încheiat ulterior contractul de achiziţie se propunea un astfel de preţ diferenţiat, iar reclamanta cunoştea ca numărul echipamentelor ce urmau a fi reparate era mai mare de 10 bucati (pentru care preţul ofertat era mai mare).

O simplă cerere de oferta comercială având ca obiect exclusiv reparaţia unor echipamente, ce nu a constituit parte a vreunei documentaţii de atribuire dintr-o procedură de achiziţie publică nu se poate confunda cu caietul de sarcini al unei achiziţii publice, prin care au fost solicitate şi alte operaţiuni tehnice aferente aceloraşi echipamente.

Reclamanta recurenta a prospectat piaţa pentru estimarea costurilor necesare unei achiziţii publice de produse şi servicii având obiect reparaţiea şi înlocuirea unor echipamente de telecomunicaţii. In acest sens, firma G. a prezentat oferta comercială invocată de Curtea de Conturi. Acesta oferta nu a făcut parte din nicio procedura de achiziţie publică şi avea ca obiect doar repararea de echipamente C., fără niciun fel de alte operaţiuni tehnice suplimentare şi era destinată doar estimării valorii unor contracte de achiziţie publică mult mai complexe decât simpla reparaţie a unor echipamente defecte.

Pe baza acestei simple oferte comerciale, recurenta a estimat şi a efectuat o achiziţie publică mai complexă, care a avut ca obiect nu doar simpla reparare a unor echipamente ci şi multe alte operaţiuni accesorii, respectiv upgradarea soft-urilor din echipamente, înlocuirea de echipamente care nu pot fi reparate, asigurarea unui stoc permanent de produse suplimentare care să fie livrate in caz de urgenţă etc. Această achiziţie publică, inclusiv caietul de sarcini care prevedea toate aceste cerinţe, a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale in materia achiziţiilor publice, inclusiv publicarea in SEAP, fapt necontestat de către Curtea de Conturi.

Întrucât erau incluse servicii suplimentare, împărţirea preţului total al achiziţiei publice la numărul de echipamente implicate nu putea duce la acelaşi rezultat cu cel care avea ca obiect doar reparaţia de echipamente. De asemenea, nu se poate pune problema existentei unui prejudiciu aşa cum a reţinut Curtea de Conturi, deoarece aceste servicii au fost prestate efectiv. Astfel, au fost înlocuite în cadrul contractului 29 echipamente de tip unitate radio şi 20 echipamente de interior, ca urmare a fost prestat acest serviciu care apare suplimentar în Caietul de sarcini. In aceste condiţii, pe langa faptul că nu a fost creat niciun prejudiciu, au fost realizate economii de peste 49000 Euro; această economie este completata de faptul că echipamentele au beneficiat de ultimele versiuni de soft şi 12 luni garanţie.

14. Referitor la pct. 14 din Încheiere si masura nr. II.14 din Decizie

Constatarea instanţei de fond este greşita întrucât societatea nu utilizează fonduri publice si nu a primit, nu primeşte subvenţii de la bugetul statului si nu are in administrare bunuri din patrimoniul/domeniul public sau privat al statului.

Instanţa de fond confunda un studiu de prefezabilitate, al cărui scop unic este doar determinarea oportunităţii efectuării ulterioare a unui eventual proiect şi a unor eventuale achiziţii publice cu un studiu de fezabilitate, ce implică deja luarea anterioara a unei decizii privind realizarea unui anumit proiect tehnic şi a unei viitoare achiziţii publice de realizarea efectivă a acelui proiect.

Deşi au recunosc că realizarea unui asemenea proiect (energie electrică alternativă) impune efectuarea unor analize anterioare totuşi cu rea credinţa, auditorii au tras concluzia ca nu s-ar justifica efectuarea unor cheltuieli suplimentare cu un studiu de prefezabilitate. În urma studiului de prefezabilitate, a ajuns la concluzia că nu este rezonabilă realizarea acestui proiect (energie electrică alternativă) în raport de concluziile acestui raport.

In consecinţa, afirmaţiile reprezentanţilor Curţii de conturi conform cărora că "indiferent de concluziile care ar fi rezultat din acesta, proiectul nu putea fi pus în practică, din considerente de sustenabilitate financiară" sunt false, aceştia antepronunţându-se fără nici o analiză serioasă de specialitate. Dacă rezultatele studiului ar fi arătat un necesar investiţional cu cea 30% mai mic şi o perioada de recuperare a investiţiei de 3-5 ani, studiul ar fi avut mari şanse să fie valorificat prin implementarea proiectului care urma să fie executat. In acest sens şi faţă de cele reţinute de instanţa de fond cu privire la resursele financiare, în anul 2015 societatea a contractat un credit de 23 mil RON pentru implementarea unui proiect de televiziune digitală.

Valorificarea studiului nu consta doar în partea formală. Valorificarea efectivă a studiului s-a făcut prin neimplementare, concluziile studiului neimpunând implementarea fizică a acestuia.

15. Referitor la pct. 15 din Încheiere şi măsurile nr. I.15 si II.15 din Decizie

Instanţa de fond a făcut aceeaşi constatare greşita, ca si la celelalte masuri, reţinând ca reclamanta recurenta nu si-a respectat obligaţia de a realiza o buna gestiune financiara prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii si eficientei in utilizarea fondurilor publice si in administrarea patrimoniului public prev. de art. 5 alîn. l din O.G. nr. 119/1999.

16. Referitor la pct. 16 din Încheiere si masurile nr. I.2, I.16 si II.16 din Decizie

Măsurile nr. II.17 si II.16 din Decizie sunt fără obiect, întrucât activităţile desfăşurate de salariaţii in cauza au fost în interesul societăţii, fiind delegaţi la Ministerul Comunicaţiilor, sub a cărei autoritate îşi desfăşoară activitatea recurenta, pentru derularea unor proiecte ce implicau diferite avizări aferente activităţii societăţii, iar salariaţii nu au fost scoşi din activitatea societăţii.

Salariaţii menţionaţi în Raportul Curţii de Conturi, care au desfăşurat activităţi de conducător auto, sunt angajaţi ai societăţii cu normă întreagă, pe baza Contractului Individual de Muncă, având funcţia de încadrare şoferi şi au desfăşurat activităţi specifice postului lor prin delegare la minister. Salariaţii in cauza au întocmit Foi de Parcurs, au parcurs kilometri menţionaţi în foile de parcurs (în interesul angajatorului SNR), au justificat carburantul consumat aferent autoturismelor societăţii pe care le aveau în primire, si si-au îndeplinit sarcinile din fisa postului pe timpul delegării la minister.

17. Referitor la pct. 17 din Încheiere si măsura nr. I.17 din Decizie

Măsura nr. 1.17 este fără obiect, constituie un amestec in managementul societăţii si nu se justifica, întrucât nu s-a reţinut producerea unui prejudiciu, ci doar lipsa de celeritate cu privire la soluţionarea aspectelor sesizate. Instanţa de fond a preluat argumentele paratei intimate si a reţinut ca nu s-au luat masuri urgente cu privire la aspectele sesizate si ca deşi au fost sesizate organele de urmărire penala se poate trage concluzia ea masurile nu au fost luate cu celeritate.

Instanţa de fond si-a motivat decizia pe prevederile art. 10 alin. (1)-(3) din Anexa la H.G. nr. 1151/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de organizare si exercitare a controlului financiar de gestiune. In opinia sa, decizia instanţei constituie un abuz in managementul societăţii, in condiţiile in care în prevederile invocate nu se regăsesc sintagmele masuri urgente si celeritate, atât timp cat au fost sesizate organele de urmărire penala îninteriorul termenului de prescripţie prevăzut de lege si după verificarea raportului CFG de către corpul de control al ministrului.

18. Referitor la pct. 18 din Încheiere si masurile nr. I.18 si II.17 din Decizie

Masurile sunt fără obiect, întrucât eroarea materiala privind înregistrarea contabila a sumei de 25.954,74 iei a fost îndreptata pe timpul controlului, iar cu privire la cealaltă suma s-au luat masurile legale de recuperare, aşa după cum rezulta din probele depuse la dosarul de fond, fapt care trebuia reţinut de instanţa.

19. Referitor la pct. 19 din Încheiere si Măsura nr. I.19 din Decizie

Măsura este rămasă fara obiect, întrucat asigurările de răspundere profesională a administratorilor au fost constituite, asa după cum rezulta din poliţele de asigurare.

20. Referitor la pct. 20 din Încheiere si măsura nr. I.20 din Decizie

Măsura este fara obiect intrucat societatea a fost verificata de ANAF -DGAMC prin Raportul de Inspecţie economico-financiara nr. 5123/10.12.2015 pentru perioada 2013- 2015, iar pentru necorelarea cheltuielilor efectuate cu veniturile realizate in anul 2014 a plătit amenda pe care a recuperat-o de la persoanele responsabile; pentru perioada 2015 - 2016 prin Raportul de Inspecţie economico-financiara nr. 114752/19.05.2017, de asemenea, s-a plătit amenda; este nelegal ca aceleaşi aspecte sa fie verificate si sancţionate ca abatere atât de către Curtea de Conturi, cat şi de către ANAP.

21. Referitor la pct. 21 din Încheiere si măsura nr. I.21 din Decizie

Este neîntemeiată aprecierea instanţei de fond în ceea ce priveşte efectuarea inventarierii, operaţiune care conform instanţei nu a putut fi efectuată conform art. 12 din Anexa la OMFP nr. 2861/2009 în ceea ce priveşte inventarierea terenurilor.

Curtea de Apel Bucureşti nu a analizat apărările sale în ceea ce priveşte procedura de obţinere a titlurilor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor; conform H.G. nr. 834/1991 şi Criteriilor nr. 2665/1992, procedura care se afla în derulare la SNR pentru terenurile aflate în patrimoniu şi pentru care nu a fost definitivata documentaţia de eliberare a titlului care certifică dreptul de proprietate şi în baza căruia se face înscrierea acestuia în cartea funciară.

Este neîntemeiată soluţia instanţei prin care apreciază că inventarierea terenurilor nu s-a putut face conform reglementărilor contabile şi că este corectă încadrarea abaterii făcută de Curtea de Conturi.

Aşa cum a susţinut în faţa intanţei de fond, potrivit art. 12 din Anexa la Ordinul nr. 2861 din 9 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, "inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care atesta dreptul de proprietate al acestora şi a aftor documente, potrivit legii".

Faţă de dispoziţia legală anterior menţionată, societatea a procedat corect când a inventariat terenurile pe care le are în patrimoniu. Masura este contradictorie si rămasa fara obiect, întrucât instanţa nu a avut vedere ca in derularea contractului in discuţie, au fost efectuate lucrări de specialitate conform obiectului contractului, unele dintre acestea fiind finalizate si predate de Sucursala Direcţia Radiocomunicatii Timişoara la S.N. Radiocomunicatii S.A. pentru înaintare la Ministerul de resort in scopul emiterii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate.

22. Referitor la pct. 22 din Încheiere si masurile nr. I.22 si II.18 din Decizie

Susţinerile pârâtei sunt vădit nefondate şi nu au ţinut cont de explicaţiile si documentele puse la dispoziţie cu privire la modul de folosire a celor două autoturisme, de către Directorul sucursalei.

În mod neîntemeiat instanţa a preluat din susţinerile Curţii de Conturi, în sensul că foile de parcurs pentru cele două autoturisme, nu au fost completate, fără să ţină cont de probele şi susţinerile reclamantei prin care a arătat că cele două autorisme, ca de altfel toate autoturismele din parcul auto al societăţii, sunt folosite exclusiv pentru desfăşurarea activităţii societăţii, în conformitate cu procedurile interne cu privire la exploatarea parcului auto al societăţii şi cu prevederile legale specifice.

Directorii societăţii, în conformitate cu prevederile Regulamentului de exploatare a autoturismelor din parcul auto al societăţii, beneficiază de mijloace auto pentru deplasări programate sau neprogramate, la toate punctele de lucru ale societăţii sau pentru alte deplasări în interesul serviciului, evident cu respectarea reglementările interne şi a celor legale.

Constatările Curţii de Conturi sunt neîntemeiate şi pentru faptul că cele două autoturisme ale societăţii, verificate de echipa de control, nu au fost utilizate exclusiv de către directorul sucursalei, aceste fiind utilizate şi de alţi salariaţi, pentru diferite activităţi al societăţii. Deşi aceste aspecte au fost aduse la cunoştinţa echipei de contrai, fiind prezentate inclusiv documente în acest sens, auditorii Curţii de Conturi în mod neîntemeiat au reţinut că cele două autoturisme au fost folosite doar de directorul sucursalei, iar, în ceea ce priveşte kilometrajul, constatările sunt neîntemeiate, având în vedere că toate deplasările s-au efectuat pe bază de documente justificative, respectiv foi de parcurs si ordine de deplasare, însă echipa de control nu a coroborat aceste documente şi nu a ţinut cont de ele.

23. Referitor la pct. 23 din Încheiere si masurile nr. I.23 si II.19 din Decizie

Instanţa a reţinut greşit, pe de o parte, că facturile prin care au fost calculate penalităţile nu erau încasate integral la data finalizării controlului, iar pe de altă parte că masurile dispuse vizează verificarea tuturor contractelor de închiriere în perioada 2014-2016. Instanţa a preluat greşit apărările pârâtei cu privire la măsurile dispuse, fără să prezinte o analiză proprie a situaţiei vizate, asupra faptului că există o procedură de urmărire a derulării contractelor specifice de închiriere a spaţiilor tehnice şi în special cu privire la clauza contractuală art. 4.4, care prevede posibilitatea şi nu obligativitatea SNR de a aplica penalităţi. Decizia de a aplica penalităţi aparţine managementului societăţii şi tine de gestionarea şi derularea fiecărei relaţie contractuală per ansamblu, în funcţie de complexitatea acesteia. În speţă, între SNR şi H. şi între SNR şi C. există relaţii contractuale reciproce cu privire la spaţiile tehnice, respectiv cei doi parteneri de afaceri închiriază de la SNR spaţii tehnice, iar pe de altă parte SNR închiriază la rândul ei spatii de la cei doi contractanţi, astfel că posibilitatea de aplicare a penalităţilor este operabilă în funcţie de îndeplinirea reciprocă a obligaţiilor contractuale.

In drept, au fost invocate prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cadrul întâmpinării, intimata-pârâtă a reluat aspectele de fapt din cuprinsul actelor atacate şi apărările de la fondul cauzei.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

A.Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia nr. 1/2017 emisă de la 08.05.2017 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul XI în urma controlului efectuat la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi legalitatea realizării veniturilor şi a efectuării cheltuielilor, s-au constatat o serie de neregularităţi descrise la pct. 1- 23 şi s-au aplicat măsurile prev. la pct. I.1 -23 şi II.1 - 19.

Împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr. 1/2017, reclamanta Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. a formulat contestaţie administrativă înregistrată sub nr. x/29.05.2017, contestaţie ce a fost respinsă prin încheierea nr. 58/13.07.2017 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul XI.

B.Analiza criticilor aduse măsurilor

1. Referitor la pct. 1 din Încheiere si masurile nr. I.1, I.3 si II.1 din Decizia nr. 1/2017

1.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Măsurile au fost dispuse în urma constatării că factorii decizionali din cadrul Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A. (conducerea executivă şi membrii Consiliului de Administraţie), au propus şi au aprobat implementarea şi derularea Proiectului A. în baza unei fundamentări defectuoase şi fără a se desfăşura activităţile necesare adaptate la specificul şi la dimensiunea Proiectului A.. Aceasta a creat premisele producerii în perioada 2012 - 2015 a unei pagube patrimoniului SNR estimată de echipa de control la nivelul pierderilor înregistrate din derularea proiectului, de 196.663.421 RON, echivalentul a 44.295.210,1 euro.

Echipa de control a apreciat că studiul de fezabilitate aprobat prin Decizia CA al SNR nr. 8/20.08.2009 nu a avut la bază un studiu de piaţă prin care să se constate categoriile de utilizatori, serviciile dorite de către aceştia, nivelul de dezvoltare al pieţei pe care urma să se implementeze proiectul, calitatea serviciilor oferite prin proiect raportat la concurenţă, cota de piaţă deţinută de concurentă, etc. S-a mai arătat că nu au fost purtate discuţii cu privire la analiza cost-beneficiu, iar decizia de derulare a proiectului a fost luată în lipsa unei fundamentări a capitolului de venituri, în lipsa unor elemente care să fi dat acestora o asigurare rezonabilă cu privire la rezultatul financiar pozitiv estimat din derularea proiectului. S-a mai avut în vedere şi faptul că studiul de fezabilitate a fost fundamentat pentru 309 staţii, deşi licenţa acordată de ANC impunea doar 150 de staţii, nefiind astfel respectat principiul achiziţiilor treptate pe măsura dezvoltării proiectului.

S-a reţinut că au fost încălcate prevederile art. 3, art. 4 alin. (2) lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv şi prevederile art. 2 alin. (1), Anexa nr. 1 pct. l din OMFP nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, abrogat de Ordinul nr. 808/08.07.2015 pentru aplicarea Ordinului nr. 400/2015.

În baza acestor constatări, prin Decizia contestată s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura I.1 - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 1, conducerea SNR va efectua o analiză critică din punct de vedere al eficienţei economice ţinând cont şi de evoluţia pieţei, asupra contractelor de închiriere în baza cărora au fost instalate echipamentele proiectului A. şi va dispune măsuri de suspendare sau menţinere a acestora, după caz, în vederea diminuării pierderilor şi eficientizării Proiectului A..

Măsura I.3. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 1, conducerea SNR va efectua o analiză critică asupra modului de implementare şi derulare a Proiectului A., respectiv va realiza o analiză cost-beneficiu pe fiecare punct de prezenţă dar şi pe total proiect şi va întocmi şi implementa un plan de acţiune cu măsuri concrete şi termene de realizare pentru eficientizarea Proiectului A., precum şi cu stabilirea şi monitorizarea unor indicatori de performanţă.

Măsura nr. II.1. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 1, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului produs prin fundamentarea, implementarea şi derularea defectuoasă a proiectului A. şi va dispune măsuri, după caz, pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

1.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Un prim argument al recurentei-reclamante este acela că instanţa de fond si-a motivat greşit hotărârea pe principiile asigurării legalităţii si eficientei in utilizarea fondurilor publice, deoarece evaluarea profitabilităţii investiţiei înainte de finalizarea perioadei de derulare şi de amortizare a acesteia este prematură.

Înalta Curte susţine argumentaţia primei instanţe, în sensul că analiza s-a făcut după o perioadă rezonabilă şi relevantă în sine ca durată de la momentul la care a început derularea proiectului, iar recurenta nu a prezentat dovezi pe baza cărora să se poată estima că în perioada ulterioară situaţia proiectului A. se va schimba radical şi va începe să aducă profit societăţii.

Astfel, evaluarea intimatei-pârâte a privit perioada 2012-2015, perioadă suficientă de la momentul declanşării proiectului şi totodată relevantă ca întindere în sine pentru a putea fi anticipate şi rezultatele financiare viitoare; activitatea economică, profitabilitatea unei investiţii, rezultatele financiare sunt aspecte previzibile din punct de vedere al regulilor financiare, recurenta fiind cea care avea sarcina de a dovedi că există posibilitatea apariţiei unor elemente imprevizibile care să schimbe soarta investiţiei în sensul creşterii majore a profiturilor; reclamanta nu a depus vreun calcul bazat pe rezultatele de până acum ale proiectului şi din care să rezulte că proiectul urmează a deveni profitabil; prejudiciul foarte mare produs deja de acest proiect nu putea fi recuperat dintr-un eventual profit pe care l-ar fi putut avea în viitor proiectul şi care nu putea să fie decât unul nesemnificativ în raport cu costurile pe care le-a presupus implementarea acestui proiect.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei, în sensul că societatea nu are înregistrată in evidentele contabile o astfel de suma cu titlu de pierdere si oricum in calitatea pe care o are recurenta de persoana juridica de drept privat, pierderea nu poate fi echivalenta cu prejudiciul, Înalta Curte reţine că nu este obligatorie existenţa identităţii dintre cele două noţiuni, pentru ca intimata să poată obliga recurenta la luarea unor măsuri pentru recuperarea pierderii suferite. Cu alte cuvinte, în măsura în care a fost identificată o pierdere financiară, fie că este înregistrată contabil, fie că nu există o asemenea înregistrare, intimata are competenţe legale pentru a obliga la luarea de măsuri în vederea recuperării acesteia.

Cum în mod corect a subliniat prima instanţă, pierderea contabilă este reprezentată de diferenţa nefavorabilă dintre venituri şi cheltuieli, în timp ce prejudiciul este reprezentat de o pagubă sau pierdere materială produsă societăţii, astfel că, în cazul în care pierderea contabilă este produsă chiar de deciziile organelor de conducere, care nu au respectat principiile asigurării legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice, pierderea contabilă reprezintă în acelaşi timp şi un prejudiciu produs societăţii.

În ceea ce priveşte regimul juridic al răspunderii persoanelor fizice din componenţa organelor de conducere ale reclamantei recurente, Înalta Curte constată că intimata Curtea de Conturi a analizat deciziile reclamantei în raport de datele avute la dispoziţie în momentul luării deciziilor şi a avut în vedere şi alte aspecte decât pierderile produse ulterior luării deciziilor.

În ceea ce priveşte imposibilitatea cenzurării unei decizii strict manageriale de către intimata şi, implicit, de către instanţă, se constată că nu există o imposibilitate de plano, iar simplul fapt ca este vorba despre o decizie managerială nu o exclude automat de la controlul de eficienţă la care este îndreptăţită intimata prin lege; or, echipa de control a Curţii de Conturi a analizat documentele şi informaţiile ce au stat la baza adoptării deciziilor de afaceri de către conducerea entităţii verificate şi a reţinut că asigurarea respectării principiilor economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice presupunea ca deciziile luate de conducerea societăţii reclamante să aibă o motivare corespunzătoare complexităţii, dimensiunii şi resurselor financiare pe care le presupunea aceste decizii.

În cazul de faţă, decizia privind derularea proiectului A. a fost luată în baza unui studiu de fezabilitate în cuprinsul căruia nu se regăseşte o motivare de natură a crea convingerea unei echipe manageriale diligente că proiectul va aduce profit societăţii. De asemenea, nu sunt identificate riscurile şi măsurile ce ar trebui luate pentru limitarea riscurilor. Astfel, nu se precizează în cuprinsul studiului şi nici în anexele acestuia care au fost motivele pentru care s-a ajuns la estimarea unei cote de piaţă de 4% şi, astfel cum corect invocă echipa de control, nu a existat un studiu de piaţă prin care să se constate categoriile de utilizatori, serviciile dorite de către aceştia, nivelul de dezvoltare al pieţei pe care urma să se implementeze proiectul, calitatea serviciilor oferite prin proiect raportat la concurenţă, cota de piaţă deţinută de concurentă, etc.

Înalta Curte mai reţine că, nici prin acţiune şi nici prin cererea de recurs, recurenta nu a adus argumente concrete sau aspecte ce ţin de specificul pieţei de telecomunicaţii şi din care să rezulte că managementul reclamantei avea elemente pe baza cărora să considere că proiectul se va desfăşura în bune condiţii.

În ceea ce priveşte argumentul în sensul că prima instanţă nu a precizat care prevederi din legislaţia achiziţiilor publice au fost încălcate prin achiziţionarea integrală şi nu treptată a numărului necesar de echipamente pe măsura dezvoltării proiectului, ignorându-se faptul ca achiziţiile în cadrul unei investiţii sunt prestabilite prin proiect, Înalta Curte reţine că prima instanţă nu a avut în vedere o asemenea încălcare, ci a făcut referire la argumentul reclamantei (care s-a apărat în sensul că nu putea achiziţiona pe loturi decât cu încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice), statuând în sensul că autoritatea contractantă nu ar fi încălcat prevederile achiziţiilor publice dacă ar fi achiziţionat treptat numărul necesar de echipamente pe măsura dezvoltării proiectului şi că din condiţiile în care se poate realiza o achiziţie publică pe loturi nu rezultă obligaţia pentru autorităţile contractante de a achiziţiona mai multe produse decât îi sunt necesare. Astfel, se constată caracterul nefondat al acestor critici.

2. Referitor la pct. 2 din Încheiere si măsura nr. II. 2 din Decizie

2.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Ca urmare a hotărârii factorilor decizionali din cadrul Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A. de participare şi de majorare a capitalului social al S.C. I. (societate la care SNR deţine participaţie de 20%), respectiv ca urmare a faptului că majorarea de capital social nu s-a realizat, deşi SNR a virat suma corespunzătoare participaţiei sale (2.120.880 RON), echipa de control a constatat că SNR a fost prejudiciată cu suma de 1.508.060,85 RON reprezentând parte din suma virată cu titlu de majorare capital social şi nerecuperată.

Astfel, s-a constatat utilizarea fără drept de către reprezentanţii S.C. I. a sumei virate de SNR cu titlu de majorare capital social, fără a exista o hotărâre AGA de majorare, respectiv fără a exista documente înregistrate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în acest sens, cu consecinţa creării unui prejudiciu pentru SNR prin nerestituirea în întregime a acestei sume destinate majorării capitalului social.

Echipa de control a constatat că pe data de 17.10.2007 a fost emisă Decizia CA nr. 12/17.10.2007, înregistrată sub nr. x/17.10.2007 prin care s-a modificat organigrama SNR având drept rezultat, printre altele, înfiinţarea Compartimentului Servicii IPTV.

Pe postul de Coordonator Compartiment Servicii IPTV a fost angajat domnul J., care a fost numit începând cu data angajării (01.11.2007) în funcţia de Manager de Proiect K., în condiţiile în care CA al SNR nu aprobase la acea dată demararea proiectului TV.

Consiliul de Administrare al SNR a aprobat prin Decizia nr. 14/28.11.2007, "demararea Proiectului privind înfiinţarea canalului TV K., conform Studiului de fezabilitate nr. 301/10463/27.11.2007".

Însă, în data de 13.03.2008 Consiliul Naţional al Audiovizualului a aprobat acordarea unei licenţe audiovizuale prin satelit pentru postul TV - K., societăţii comerciale I. şi nu SNR. Licenţa acordată a avut nr. 215 S-TV/13.03.2008.

Echipa de control a constatat astfel că Proiectul K., fundamentat şi aprobat de CA al SNR şi proiectul postului TV al S.C. I. (pentru care a solicitat şi obţinut licenţa de la CNA), purtau aceeaşi denumire -K. şi aveau aceleaşi caracteristici.

In data de 25.04.2008, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, în numele acţionarului unic constituit în Adunarea Generală a Acţionarilor, a emis Hotărârea Acţionarului Unic nr. 9/25.04.2008 prin care s-a aprobat achiziţionarea de către SNR a 4 părţi sociale la valoarea nominală de 10 RON, de la societatea I.. La momentul actual, SNR deţine 4 părţi sociale cu o valoare de 40 RON, reprezentând 20 % din capitalul social al S.C. I..

Domnul J. a supus aprobării CA al SNR Nota de prezentare privind aprobarea participării SNR la majorarea capitalului social al I. (2.499.000 RON, aprox. 690.000 euro) înregistrată sub nr. x/21.05.2008, faţă de care Directorul General a fost de acord.

Echipa de control a constatat că în mod total nejustificat, această notă a fost întocmită şi aprobată în data de 21.05.2008, dată la care SNR nu deţinea o participare la capitalul S.C. I. şi mai mult, în mod nereal s-a menţionat că "SNR a semnat Contractul de cesiune părţi sociale prin care a dobândit 20 % din S.C. I. SRL" (Contractul de Cesiune a părţilor sociale al I. a fost încheiat la data de 26.05.2008, dată de la care SNR a deţinut 20 % din capitalul social al societăţii comerciale).

Administrator şi Director General al S.C. I., în perioada 23.06.2008 - 22.06.2010, a fost domnul J., numirea acestuia fiind decisă la pct. 8 din Hotărârea AGA a S.C. I. nr. 1/23.06.2008 privind intenţia de majorare a capitalului social al societăţii cu 3.000.000 euro. Aceasta, în condiţiile în care domnul J. a deţinut calitatea de angajat al SNR pe perioada 01.11.2007 - 04.07.2012.

Domnul J., în exercitarea atribuţiilor sale de angajat - Manager de Proiect K. în cadrul SNR, a participat la semnarea Referatului de oportunitate a plăţii nr. 3014/5133/30.07.2008, urmare căruia S.C. I., societate la care deţinea funcţia de administrator, a beneficiat de o sumă de bani care nu i se cuvenea, constatat ulterior de instanţa de judecată prin sentinţa civilă nr. 22389/24.11.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2010, respectiv întrucât pârâta (SC I. SRL) avea cunoştinţă la data introducerii prezentei acţiuni că plata nu i se datorează, nefiind justificată în vreun fel, aceasta este considerată ca fiind accipiens de rea-credinţă, astfel încât va fi obligată să restituie suma...obligând societatea I. la restituirea sumei de 2.553.432 RON, reprezentând suma virată cu titlu de aport la majorarea capitalului social 2.120.880 RON, diferenţe de curs valutar 399.120 RON şi suma de 33.432 RON cheltuieli de judecată.

Astfel, s-a constatat că majorarea capitalului social al S.C. I. nu s-a mai realizat. Cu toate acestea, S.C. I. nu a restituit suma de 600.000 EURO către SNR.

Conform Hotărârii AGA nr. 1/23.06.2008 a S.C. I., la pct. 2 au fost stabilite următoarele:

"Vărsămăntul capitalului social se va face într-un cont bancar înfiinţat/deschis special în acest scop de către I.. In acest sens se împuterniceşte administratorul societăţii pentru a deschide un cont curent la L..."

Echipa de control a verificat documentul reprezentând Ordin de plată nr. x/01.08.2008 emis de către SNR în favoarea S.C. I. prin care s-a virat aportul la capitalul social în sumă de 2.120.880 RON, constatându-se că contul în care a fost virată suma nu reprezintă un cont special de capital social care avea drept rezultat blocarea accesului la acest cont până la momentul la care societatea I. prezenta documentele de majorare capital social înregistrate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, respectiv Certificatul constatator emis de ONRC privind majorarea capitalului social.

Utilizarea fără drept de către reprezentanţii S.C. I. a sumei virate de SNR cu titlu de majorare capital social, fără a exista o hotărâre AGA de majorare, respectiv fără a exista documente înregistrate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în acest sens, a produs SN Radiocomunicaţii S.A. un prejudiciu de 1.508.060,85 RON, prin nerestituirea în întregime a sumei cuvenite SNR, stabilită de instanţa de judecată.

Un alt aspect constatat de echipa de control priveşte modul în care SNR a angajat cheltuieli în sumă de 62.911,26 RON cu realizarea proiectului K., înainte de obţinerea unei asigurări rezonabile că acest proiect este posibil a fi realizat în cadrul societăţii, reprezentând o cheltuială păguboasă pentru societate, cu consecinţa prejudicierii bugetului SNR".

În baza acestor constatări s-a dispus măsura II.2 din Decizia nr. 1/2017 potrivit căreia "Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 2, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului produs prin virarea aportului la capitalul social în sumă de 2.120.880 RON într-un cont bancar care nu reprezintă un cont special de capital social (care avea drept rezultat blocarea accesului la acest cont până la momentul la care societatea I. prezenta documentele de majorare capital social înregistrate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, respectiv Certificatul constatator emis de ONRC privind majorarea capitalului social) şi utilizarea fără drept de către reprezentanţii S.C. I. a sumei virate de SNR cu titlu de majorare capital social şi va dispune măsuri, după caz, pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate".

2.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Recurenta aduce un singur argument, cel legat de nedovedirea caracterului evident nerezonabil al deciziei luate de organele de conducere ale societăţii; or, Înalta Curte a răspuns acestui argument şi în cadrul punctului 1.b, în sensul că pentru producerea acestui prejudiciu este responsabilă şi conducerea societăţii care nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţia privind controlul intern şi care presupunea identificarea activităţilor desfăşurate de societate în mod neeconomic, ineficace sau ineficient, luarea de măsuri prompte pentru înlăturarea acestora, precum şi realizarea unei bune gestiuni financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice, astfel cum rezultă din prevederile art. 3, art. 4 alin. (2) lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 şi art. 2 alin. (1), Anexa nr. 1 pct. l din OMFP nr. 946/2005.

Recurenta a susţinut că din probele administrate la fondul cauzei nu rezulta că o anumită decizie privind o anumită operaţiune comercială de natura telecomunicaţiilor este în mod nerezonabil neîntemeiata în raport de specificul de telecomunicaţii al acelei operaţiuni comerciale la momentul luării deciziei, este nerezonabila în raport de informaţiile avute la momentul luării deciziei.

Or, faţă de situaţia de fapt astfel cum a fost prezentată anterior, echipa de control a constatat că în mod total nejustificat, la data de 21.05.2008, dată la care SNR nu deţinea o participare la capitalul S.C. I., s-a aprobat participărea SNR la majorarea capitalului social al I. (2.499.000 RON, aprox. 690.000 euro), sumă care nu a mai fost restituită de S.C. I., deşi majorarea capitalului social al S.C. I. nu s-a mai realizat. Administrator şi Director General al S.C. I., în perioada 23.06.2008 - 22.06.2010, a fost domnul J., numirea acestuia fiind decisă la pct. 8 din Hotărârea AGA a S.C. I. nr. 1/23.06.2008 privind intenţia de majorare a capitalului social al societăţii cu 3.000.000 euro. Aceasta, în condiţiile în care domnul J. a deţinut calitatea de angajat al SNR pe perioada 01.11.2007 - 04.07.2012.

Astfel, din modul de desfăşurare a relaţiilor comerciale mai sus prezentate, rezultă cu evidenţă caracterul nerezonabil al deciziilor de afaceri supuse controlului eficienţei.

Faptul că sumele nerecuperate de creditor in procedura insolventei de la debitor constituie cheltuieli deductibile si că înainte de soluţionarea definitiva a dosarului in care s-a cerut deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei nu se poate reţine existenţa unei pierderi nu este relevant; atâta timp cât s-a constatat, otrivit atribuţiilor legale ale intimatei, existenţa unei încălcări a principiului bunei gestiuni financiare, măsura dispusă este legală.

3. Referitor la pct. 3 din Încheiere si masurile nr. I.4 şi II.3 din Decizie

3.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Pârâta Curtea de Conturi a reţinut că Societatea Naţională de Radiocomunicaţii a decontat cheltuieli în sumă de 28.954,20 RON pentru achiziţia de bunuri reprezentând ceas, stilou, parfumuri, coşuri cadou, respectiv aranjamente florale, faţă de care echipa de control are suspiciuni cu privire la realitatea achiziţiilor decontate, respectiv a necesităţii şi destinaţiei acestora.

Echipa de control a avut suspiciunea că în perioada 2013 - 2014, angajaţi din cadrul SNR şi-au însuşit valoarea deconturilor, respectiv au angajat societatea în cheltuieli în cuantum total de 28.954,20 RON, fără a exista documente cu privire la intrarea acestora în gestiunea SNR, fără o fundamentare a necesităţii şi oportunităţii acestor cheltuieli, respectiv fără a se putea face dovada utilizării lor ulterioare, cu consecinţa efectuării de plăţi din bugetul SNR nemotivate, fără a exista documente care pot certifica utilizarea bunurilor în interesul societăţii.

Aceste cheltuieli nu au reprezentat cheltuieli de protocol, constatându-se în fapt că în contabilitatea SNR au fost înregistrate în contul 628 "Cheltuieli cu terti şi nu în contul 623 "Cheltuieli de protocol" neexistând o decizie a managementului SNR de angajare a patrimoniului societăţii în acţiuni de protocol.

Pentru remedierea acestor abateri s-au dispus următoarele măsuri:

"Măsura nr. I.4. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 3, conducerea SNR va efectua o analiză pe perioada 2013 - 2016, în vederea identificării cauzelor care au permis efectuarea de astfel de cheltuieli, fără o fundamentare a necesităţii şi oportunităţii, chiar fără a se putea face ulterior dovada utilizării bunurilor achiziţionate în interesul societăţii şi va dispune măsuri pentru eliminarea acestora, precum şi pentru îmbunătăţirea controlului intern aferent activităţilor incidente".

"Măsura nr. II.3. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 3, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului produs prin efectuarea de cheltuieli, pe perioada 2013-2016, fără o fundamentare a necesităţii şi oportunităţii achiziţiilor de bunuri, chiar fără a se putea face ulterior dovada utilizării bunurilor achiziţionate în interesul societăţii şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate".

3.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

În esenţă, recurenta a invocat faptul că la dosarul cauzei nu exista probe din care sa rezulte ca că bunurile au fost însuşite de către salariaţii, exista doar "suspiciunea auditorilor" şi interpretarea abuzivă a acestora cu privire la efectuarea şi înregistrarea cheltuielilor de protocol in contabilitatea societăţii. Efectuarea cheltuielilor de protocol s-a făcut cu aprobarea persoanelor împuternicite, in limita fondurilor aprobate şi cu respectarea Codul fiscal.

Ca o primă precizare, se constată că deşi recurenta a susţinut în faţa primei instanţe şi susţine şi prin cererea de recurs că înregistrarea deconturilor în evidenţele contabile s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, nu aduce niciun argument suplimentar prin care să explice de ce înregistrarea unor cheltuieli de protocol s-a realizat în contul 628 "cheltuieli cu terţii", iar nu în contul 623 "Cheltuieli de protocol".

Cum în mod corect a reţinut prima instanţă, din simplul fapt că Directorul Economic dispunea de un fond lunar de 2.000 RON pentru cheltuieli de protocol, nu rezultă că acesta sau alte persoane din subordinea sa puteau dispune cum doresc de acest fond, ci din contră erau obligaţi să deţină documente justificative din care să rezulte bunurile achiziţionate, scopul achiziţiei şi utilizarea acestora în interesul activităţii societăţii.

Or, aceste aspecte nu rezultă doar din facturile şi chitanţele prezentate de reclamantă, în lipsa unor note de fundamentare a necesităţii şi oportunităţii cheltuielilor şi a unor alte documente care să certifice utilizarea bunurilor în interesul societăţii. Sarcina probei revenea recurentei, faţă de lipsa documentelor justificative cerute de lege şi faţă de greşita înregistrare în contabilitate a sumelor cheltuite.

Prin urmare, sunt legale susţinerile sentinţei raportat la actele contestate în ceea ce priveşte pct. 3 din încheierea nr. 58/13.07.2017 şi măsurile nr. I.4 şi II.3 din Decizia nr. 1/08.05.2017.

4. Referitor la pct. 4 din Încheiere si masurile nr. I.5 si II.4 din Decizie

4.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Abaterea reţinută de Curtea de Conturi a constat în aceea că SNR a derulat o procedură de achiziţie directă a unei incinte pentru fumat (tip construcţie uşoară din termopan) şi de amenajare a acestui spaţiu, procedură faţă de care echipa de control a constatat supraevaluarea valorii achiziţiei. Echipa de control a mai arătat că pentru această construcţie uşoară, având destinaţia de incintă exterioară de fumat, a fost achitată suma de 77.751,72 RON reprezentând echivalentul a 8.677,6 RON/mp (aproximativ 1.963,7 euro/mp), în condiţiile în care preţul pe mp al unui imobil cu destinaţia de locuit nu depăşea la acea dată 500 euro/mp.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 3, art. 4 alin. (2) lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 şi art. 2 alin. (1), Anexa nr. 1 pct. l alin. (1) din OMFP nr. 946/2005.

În baza acestei constatări s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.5. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 4, conducerea SNR va efectua o analiză în vederea identificării cauzelor care au permis achiziţia directă a unei incinte pentru fumat (tip construcţie uşoară din termopan) şi amenajarea locului pentru fumat, pentru care s-a constatat supraevaluarea acesteia şi va dispune măsuri pentru eliminarea acestora precum şi pentru îmbunătăţirea controlului intern aferent domeniului achiziţiilor publice.

Măsura nr. II.4. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 4, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului produs prin supraevaluarea incintei pentru fumat şi amenajarea acesteia şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

4.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Înalta Curte este de acord cu prima instanţă, reţinând că nu este suficient ca reclamanta să respecte formal prevederile legale privind achiziţiile publice sau cele adoptate la nivel intern pentru realizarea achiziţiilor directe, deoarece efectuarea de achiziţii la preţuri supraevaluate inclusiv prin respectarea formală a regulilor privind achiziţiile publice reprezintă în sine o deficienţă majoră.

Caracterul supraevaluat al preţului rezultă cu prisosinţă pentru un observator diligent, suma achitată de 1.963,7 euro/mp fiind mai mare chiar şi decât preţul metrului pătrat pentru construcţii de locuit, deşi raportul de preţ ar fi trebuit să fie în favoarea incintei pentru fumat, dat fiind materialele din care a fost realizată aceasta.

De asemenea, este corectă şi observaţia primei instanţe, în sensul că nu toată suma achitată pentru achiziţia incintei pentru fumat constituie prejudiciu, ci doar diferenţa dintre preţul plătit şi valoarea de piaţă a achiziţiei, însă această chestiune nu este de natură a duce la constatarea nelegalităţii măsurii dispuse în condiţiile în care prejudiciul reţinut de Curtea de Conturi este doar unul estimat şi care urmează a fi reevaluat în urma punerii în executare a măsurii de la pct. II.4. şi în condiţiile neadministrării de probatoriu în faţa primei instanţe sub aspectul stabilirii în concret a preţului real al incintei. Nu rezultă de aici că prima instanţă a stabilit un prejudiciu imaginar, cum susţine recurenta prin cererea de recurs, ci acesta este unul determinabil în faza de executare a deciziei atacate.

Recurenta a mai arătat că s-a reţinut in mod abuziv in sarcina reclamantei recurente culpa neefectuării unei expertize pentru stabilirea preţului achiziţiei incintei de fumat si implicit existenta unui prejudiciu. Susţinerea recurentei este nefondată, întrucât conducerea societăţii trebuia să asigure respectarea principiilor economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice, ceea ce presupunea utilizarea standardele de control intern/managerial, astfel încât achiziţiile realizate de societate să se realizeze la preţurile de piaţă, ci nu la preţuri supraevaluate. În consecinţă, şi aceste motive de critică sunt nefondate.

5. Referitor la pct. 5 din Încheiere si masurile nr. I.6 si II.5 din Decizie

5.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Directorul Sucursalei Direcţia Radiocomunicaţii Bucureşti - B. a aprobat angajarea unei persoane faţă de care avea o legătură de rudenie de gradul I (tată - fiu), care nu îndeplinea condiţiile legale pentru a fi angajat (studiile necesare). De asemenea, s-a constatat că procedura de angajare a fost derulată fără respectarea cadrului legal şi a reglementărilor aplicabile în vigoare la momentul derulării acesteia.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 41 alin. (1), (2), (3) şi anexa nr. 9 din Contractul Colectiv de Muncă al SNR aplicabil 2013 - 2014.

În baza acestor constatări s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.6. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 5, conducerea SNR va efectua o analiză în vederea stabilirii realităţii în ceea ce priveşte necesitatea creării postului nou la Staţia AM şi US Herăstrău, post pe care a fost angajat domnul B., a modului în care a fost ocupat acest post, precum şi a cauzelor pentru care postul a fost ocupat de către o persoană care nu avea pregătirea corespunzătoare cerinţelor postului ocupat şi va dispune măsuri, după caz, pentru eliminarea pe viitor a cauzelor identificate şi de îmbunătăţire a controlului intern în domeniul recrutării personalului.

Măsura nr. II.5. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 5, conducerea SNR va efectua o analiză a calităţii muncii prestate de domnul B. de la data angajării, prin raportarea cerinţelor postului ocupat de acesta la pregătirea profesională a angajatului, iar în măsura în care SNR a înregistrat o pierdere prin plata drepturilor salariale raportat la calitatea muncii prestate, după caz, va stabili întinderea prejudiciului şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia inclusiv a foloaselor nerealizate.

5.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

În ceea ce priveşte argumentul legat de necompetenţa pârâtei de verificare a legalităţii angajării pe post, faţă de aspectul că plata salariilor nu se face din fonduri publice şi nu intra sub incidenţa legislaţiei privind salarizarea personalului bugetar, Înalta Curte constată că reclamanta este o persoană juridică română organizată ca o societate pe acţiuni, deţinute în totalitate de statul român, iar drepturile şi obligaţiile ce decurg din dreptul de proprietate asupra acestora sunt exercitate de către acţionarul unic prin Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională. Deşi aceasta este o societate comercială pe acţuni, care funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, neavând în administrare bunuri proprietate publică, este o societate de interes şi de utilitate publică, a cărei activitate se desfăşoară continuu, asigurând transportul şi difuzarea cu mijloace radio a programelor naţionale de radio şi de televiziune, precum şi alte servicii în diferite benzi de frecvenţă alocate în acest scop.

Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 94/1992 din 8 septembrie 1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi:

"(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public."

Conform prevederilor art. 2 lit. j) din acelaşi act normativ, prin entitate audiată se înţelege "autoritatea publică, compania/societatea naţională, regia autonomă, societatea reglementată de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine, singur sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social."

Astfel, chiar dacă plata salariului aferent funcţiei ce face obiectul acestei măsuri se face din veniturile realizate de angajator conform obiectului sau de activitate ca persoana juridica de drept privat cate s-a înfiinţat si funcţionează in temeiul Legii nr. 31/1990, controlul Curţii de Conturi este expres prevăzut de lege.

Pe fondul măsurii, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că argumentele reclamantei sunt doar aprecieri nedovedite şi care nu explică constatările echipei de control a Curţii de Conturi privind implicarea unui director al unei sucursale a societăţii în crearea unui post pentru care la un interval foarte scurt de timp a fost angajat fiul acestuia, privind realizarea în mod netransparent şi cu încălcarea art. 41 alin. (1), (2) şi 3 din Contractul colectiv de muncă al SNR pentru anii 2013 - 2014 a concursului pentru acest post, concursul nefiind realizat de către o comisie şi fiind angajată o persoană care avea studii într-o altă specializare, decât cea pentru care a fost angajat.

De asemenea, în Anexa 9 la Contractul colectiv de muncă se prevede că pentru funcţia de inginer sunt necesare studii superioare de specialitate, iar din actele dosarului rezultă că nu au fost respectate prevederile de mai sus, întrucât fiul directorului Sucursalei Direcţia Radiocomunicaţii Bucureşti şi care a fost angajat pe postul nou creat de Inginer la Staţia Radio AM şi US Herăstrău - funcţia de inginer electronist, transporturi, telecomunicaţii - nu îndeplinea cerinţa studiilor superioare de specialitate. Astfel, acesta avea diploma cu titlu de inginer diplomat, specializare inginerie economică în agricultură, fără nicio legătură cu specializarea postului, şi anume telecomunicaţii. De asemenea, concursul de angajare s-a realizat de către o singură persoană, ci nu de către o comisie astfel cum se prevedea în Contractul colectiv de muncă.

De asemenea, sunt lipsite de relevanţă cu privire la legalitatea angajării (care se apreciază în funcţie de momentul angajării), aspectele invocate de reclamantă şi care sunt ulterioare angajării şi se referă la pregătirea şi activitatea domnul B. în exercitarea funcţiei. Prin urmare, nu se poate reţine nici absenţa unui prejudiciu, cât timp plata salariului aferent unei funcţii ocupate cu nerespectarea legii reprezintă în sine o cheltuire ineficientă a fondurilor; astfel, sunt nefondate criticile aduse de recurentă cu privire la această măsură.

6. Referitor la pct. 6 din Încheiere si masurile nr. I.7 si II.6 din Decizie

6.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Menţinerea în vigoare, de către factorii decizionali din cadrul SNR, în perioada martie 2013 - octombrie 2016, a contractului de închiriere nr. x/19.06.2007 încheiat cu S.C. D. S.A. pentru un pilon situat în spaţiul din Constanţa, Bd. x, fără a mai deţine pe acest pilon echipamente şi antene care să deservească activitatea proprie, a produs Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A. o pierdere de 63.769,89 euro, estimată ca diferenţă între valoarea chiriei achitate către S.C. D. S.A. şi valoarea beneficiilor realizate de la clienţii care au utilizat pilonul din această locaţie.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 3, art. 4 alin. (2), lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 şi art. 2 alin. (1) Anexa nr. 1 pct. l alin. (1) din OMFP nr. 946/2005.

În baza acestor constatări s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.7. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 6, conducerea SNR va efectua o analiză în vederea identificării cauzelor care au condus la înregistrarea de pierderi din derularea contractului de închiriere încheiat cu S.C. D. S.A. şi va dispune măsuri, după caz, pentru eliminarea pe viitor a cauzelor identificate şi de îmbunătăţire a controlului intern în domeniul închirierii de spaţii de la terţi.

Măsura nr. II.6. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 6, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului produs prin menţinerea şi derularea contractului de închiriere nr. x/19.06.2007 încheiat cu S.C. D. S.A., pentru un pilon situat în spaţiul din Constanţa, Bd. x, în condiţiile în care SNR nu mai avea instalate pe acesta echipamente proprii, iar din derularea contractului rezultau pierderi şi/sau venituri nerealizate şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia inclusiv a foloaselor nerealizate.

6.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Recurenta reiterează o serie de argumente deja analizate de instanţa de recurs în cadrul motivelor de recurs anterioare.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei, în sensul că societatea nu are înregistrată in evidentele contabile o astfel de suma cu titlu de pierdere si oricum in calitatea pe care o are recurenta de persoana juridica de drept privat, pierderea nu poate fi echivalenta cu prejudiciul, Înalta Curte reţine că nu este obligatorie existenţa identităţii dintre cele două noţiuni, pentru ca intimata să poată obliga recurenta la luarea unor măsuri pentru recuperarea pierderii suferite. Cu alte cuvinte, în măsura în care a fost identificată o pierdere financiară, fie că este înregistrată contabil, fie că nu există o asemenea înregistrare, intimata are competenţe legale pentru a obliga la luarea de măsuri în vederea recuperării acesteia. Cum în mod corect a subliniat prima instanţă, pierderea contabilă este reprezentată de diferenţa nefavorabilă dintre venituri şi cheltuieli, în timp ce prejudiciu este reprezentat de o pagubă sau pierdere materială produsă societăţii, astfel că, în cazul în care pierderea contabilă este produsă de chiar deciziile organelor de conducere, care nu au respectat principiile asigurării legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice, pierderea contabilă reprezintă în acelaşi timp şi un prejudiciu produs societăţii.

În ceea ce priveşte regimul juridic al răspunderii persoanelor fizice din componenţa organelor de conducere ale reclamantei recurente, Înalta Curte constată că intimata Curtea de Conturi a analizat deciziile reclamantei în raport de datele avute la dispoziţie în momentul luării deciziilor şi a avut în vedere şi alte aspecte decât pierderile produse ulterior luării deciziilor.

În ceea ce priveşte imposibilitatea cenzurării unei decizii strict manageriale de către intimata şi, implicit, de către instanţă, se constată că nu există o imposibilitate de plano, simplul fapt ca este vorba despre o decizie managerială nu o exclude automat de la controlul de eficienţă la care este îndreptăţită intimata prin lege; or, echipa de control a Curţii de Conturi a analizat documentele şi informaţiile ce au stat la baza adoptării deciziilor de afaceri de către conducerea entităţii verificate şi a reţinut că asigurarea respectării principiilor economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice presupunea ca deciziile luate de conducerea societăţii reclamante să aibă o motivare corespunzătoare complexităţii, dimensiunii şi resurselor financiare pe care le presupunea aceste decizii.

Recurenta a reiterat susţinerea din faţa primei instanţe, în sensul că echipa de control ar fi plecat de la premise eronate şi anume faptul că chiria ar fi fost plătită pentru pilon, în timp ce pilonul era proprietatea reclamantei şi era încastrat în fundaţia clădirii D., astfel că reclamanta a achitat chirie pentru partea din clădire ocupată de pilon.

Or, în mod corect a reţinut prima instanţă că echipa de control s-a referit la închirierea de la D. a spaţiului pe care este amplasat pilonul şi care a format obiect (alături de multe alte spaţii) al contractului nr. x/5452/19.06.2017 şi că este culpa conducerii societăţii reclamante că nu a întreprins demersuri în timp util pentru a nu mai achita chiria aferentă spaţiului pe care este amplasat pilonul proprietatea sa şi pe care nu au mai fost amplasate echipamente şi antene care să deservească activitatea proprie în perioada martie 2013 - octombrie 2016. Astfel, se putea renunţa la contractul de închiriere a spaţiului pe care era amplasat pilonul în discuţie în condiţiile clauzei contractuale de la pct. 7.18, iar procedurile privind demolarea pilonului au fost demarate târziu de către reclamantă, abia în anul 2016, deşi pilonul nu mai era utilizat în activitate proprie a reclamantei încă din anul 2013.

În ceea ce priveşte reiterarea susţinerii legate de neluarea în considerare de către auditori a diminuării sumelor achitate proprietarului clădirii cu contravaloarea celor 3 facturi stornate, Înalta Curte constată că nici în recurs nu s-a făcut proba acestor stornări, critica neavând în vedere faptul că nici prima instanţă nu a considerat dovedit acest aspect de fapt.

Dincolo de suma concretă a prejudiciului, nu au fost înlăturate în mod eficient prin criticile din recurs faptul că reclamanta a plătit către D. atât chirie, cât şi cota de 50 % conform clauzei 14.4 din contract, aceste cheltuieli fiind mult mai mari decât sumele încasate de reclamantă şi, indiferent de cuantumul plăţilor, prejudiciul există ca atare, fiind neînlăturat.

Referitor la susţinerea că echipa de control a avut în vedere valoarea chiriei cu TVA, în timp ce veniturile au fost calculate fără TVA, în mod corect a reţinut prima instanţă, pe de o parte, că nici în ceea ce priveşte cheltuielile cu cota de 50%, echipa de control nu a avut în vedere TVA-ul, iar, pe de altă parte, chiar luând în considerare şi TVA-ul aferent veniturile realizate de reclamantă, tot rezultă producerea unui prejudiciu acesteia. Astfel, şi în ceea ce priveşte aceste măsuri, criticile din recurs sunt nefondate.

7. Referitor la pct. 7 din Încheiere si masurile nr. I.8. si II.7 din decizie

7.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Conducerea executivă a SNR a aprobat în perioada 2013 - 2015, efectuarea unor cheltuieli reprezentând prime acordate angajaţilor în sumă totală de 833.465 RON, pentru "rezultate deosebite în activitatea desfăşurată", în condiţiile în care aceştia aveau stabilite prin Fişa postului atribuţiile pentru care s-au acordat primele.

Echipa de control a constatat că aprobările conducerii executive a SNR de acordare a primelor au creat patrimoniului SNR un prejudiciu estimat la suma de 833.465 RON.

Reglementările interne ale S.N. Radiocomunicaţii S.A. au prevăzut faptul că angajaţii SNR pot fi premiaţi pentru rezultate deosebite în activitatea desfăşurată, în baza art. 204 din Contractul Colectiv de muncă, prin care se stipulează:

"Ca urmare a unor rezultate deosebite în activitate se pot acorda premieri în limita cotei de 1,5% din fondul salariilor de bază realizate lunar şi cumulat, până la data acordării lor."

Aplicând aceste reglementări, în anul 2014 conducerea SNR a considerat că se impune acordarea de remuneraţii suplimentare unor angajaţi care au prestat activităţi deosebite faţă de cele uzuale. Din analiza activităţilor pentru care au fost acordate premierile şi a atribuţiilor/sarcinilor de serviciu ale angajaţilor implicaţi, în concordanţă cu fişele de post asumate de fiecare salariat, a rezultat că nici unul dintre angajaţii SNR nu au desfăşurat activităţi în afara celor stabilite prin Fişa postului, iar în unele cazuri motivaţia acordării premierilor nu are susţinere din punct de vedere economic raportat la indicatori de rezultat sau la acţiuni cu influenţă directă a rezultatelor.

Mai mult decât atât, angajaţii cu funcţii de Director Executiv, Manager Departamente, Consilier al Directorului General, ş.a. beneficiază lunar de un spor de responsabilitate de 25%/15%/10% şi/sau de un spor de complexitate de 25%/15%/10% din salariul de bază. Prin urmare, aceşti angajaţi, majoritatea cu funcţii de conducere, aveau obligaţia de a depune toate eforturile pentru derularea activităţii SNR în cele mai bune condiţii, asigurându-se de crearea condiţiilor necesare continuării acesteia în condiţii de economicitate, eficienţă şi eficacitate.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile contractul de mandat al Directorului General al SNR pct. 6.2.3 lit. a) şi art. 4 alin. (2), lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

Măsurile dispuse în sarcina conducerii SNR au fost:

Măsura nr. I.8. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 7, conducerea SNR va efectua o analiză pentru identificarea cauzelor care au condus la acordarea de prime angajaţilor, în condiţiile în care aceştia nu au desfăşurat activităţi în afara celor stabilite prin Fişa postului, în lipsa unei evaluări a gradului de realizare a acestora, a calităţii activităţilor desfăşurate care să fie prevăzute în fişa postului sau a unor indicatori de performanţă, iar angajaţii cu funcţii de Director Executiv, Manager Departamente, Consilier al Directorului General, ş.a. beneficiază lunar de un spor de responsabilitate şi/sau de un spor de complexitate din salariul de bază.

Ca urmare a acestei analize, conducerea SNR va dispune măsuri pentru eliminarea cauzelor identificate, prin elaborarea şi implementarea unei proceduri operaţionale care va stabili rezultatele deosebite ale angajaţilor în raport cu indicatori de performanţă, cu atribuţii şi sarcini de serviciu suplimentare celor din fisa postului, dar şi cuantumul sporurilor care pot fi acordate în corelare directă cu alte sarcini şi atribuţii decât cele prevăzute prin fişa postului şi cu nivelul indicatorilor de performanţă.

Măsura nr. II.7 - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 7, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului produs prin acordarea, pe perioada 2013-2016, de premii nejustificate din punct de vedere economic şi/sau fără o raportare la indicatori de rezultat, chiar în condiţiile în care anumiţi angajaţi au primit în acelaşi timp un spor de responsabilitate şi/sau un spor de complexitate din salariul de bază şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

7.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Dincolo de reiterarea argumentelor la care Înalta Curte a răspuns deja în cadrul motivelor anterioare de recurs, recurenta a criticat aceste măsuri, susţinând că descrierea faptelor constate de echipa de control nu îndeplineşte cerinţele de legalitate şi obiectivitate, că abaterile sunt stabilite arbitrar şi că nu au fost încălcate prevederi legale sau reglementări interne ale SNR la acordarea primelor în discuţie.

În mod evident, echipa managerială a reclamantei avea nu numai obligaţia de a verifica respectarea formală a prevederilor legale şi reglementărilor interne, ci şi de a realiza o bună gestiune financiară prin asigurarea atât a legalităţii şi regularităţii, cât şi a economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public (art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999).

Or, acceptarea plăţii în favoarea unor angajaţi a unor prime în favoarea unor angajaţi pentru "rezultate deosebite în activitatea desfăşurată" în situaţii în care era vorba de exercitarea în condiţii normale a muncii şi în condiţiile în care unii dintre aceştia beneficiau chiar de sporuri de responsabilitate sau de complexitate reprezintă o încălcare a principiilor asigurării economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice.

De altfel, astfel cum se reţine corect în încheierea nr. 58/2017 de comisia care a soluţionat contestaţia administrativă, chiar prevederile art. 37 din Regulamentului intern invocate de reclamantă sunt în defavoarea acesteia întrucât prevăd că recompensele se pot acorda după caz celor care:

"a) depun o activitate deosebită şi dovedesc iniţiativă pentru preîntâmpinarea evenimentelor, avariilor sau a altor situaţii care ar putea produce pagube ori întreruperea comunicaţiilor;

b) au o contribuţie deosebită în restabilirea comunicaţiilor şi pentru înlăturarea efectelor unor avarii sau calamităţi".

Nici prin cererea de recurs recurenta nu a criticat în concret cele dispuse de intimată prin actele contestate, astfel că soluţia primei instanţe pe acest punct este legală.

8. Referitor la pct. 8 din Încheiere si masurile nr. I.9. si II.8. din decizie

8.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Conducerea executivă a SNR a aprobat efectuarea unor cheltuieli păguboase în cuantum de 23.635 RON reprezentând cheltuială cu bonusurile acordate pentru angajaţii cu atribuţii specifice în vânzări, în condiţiile în care activităţile pentru care au fost premiaţi erau sarcini curente prevăzute în Fişa postului şi nu au fost făcute referiri la Indicatorii Individuali de Performanţă anexă la Contractul individual de muncă.

Echipa de control a constatat că aprobările conducerii executive a SNR de acordare a bonusurilor au creat patrimoniului SNR un prejudiciu estimat la suma de 23.635 RON.

Contractul Colectiv de Muncă al SNR reglementează acordarea unor bonusuri pentru angajaţii cu atribuţii specifice în vânzări. În acest sens, la art. 215 alin. (2) se menţionează:

"Pentru angajaţii cu atribuţii specifice în vânzări, salariaţi ai S.N. Radiocomunicaţii S.A., se acordă un stimulent material definit drept bonus, urmare a realizării contractelor de vânzări servicii către clienţi."

Procedura specifică privind acordarea bonusurilor a fost analizată în Comisia Paritară şi aprobată de Consiliul de Administraţie al SNR.

În baza articolului menţionat, în perioada 2014 - 2015 salariaţi din Departamentul Vânzări şi Marketing au fost remuneraţi suplimentar pentru activitatea prestată.

Din analiza activităţilor desfăşurate de cei trei angajaţi, a rezultat că:

- pentru doi dintre aceştia activităţile fac parte din obligaţiile curente ale salariatului, sarcină care este stipulată în Fişa postului, respectiv îndeplineşte obiectivele individuale stabilite în Indicatorii Individuali de Performanţă anexă la Contractul individual de muncă, iar în referatele prin care se aprobă acordarea bonusurilor nu se face referire la îndeplinirea acestor indicatori şi nu se precizează nici motivele pentru care se acordă remunerarea suplimentară prin bonusare;

- pentru unul dintre aceştia Referatele prin care s-a propus şi s-a aprobat retribuirea suplimentară a activităţii derulate nu au fost corect fundamentate, deoarece activităţile efectuate de angajatul SNR făceau parte din sarcinile uzuale stabilite prin Contractul Individual de Muncă şi detaliate în Fişa postului.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile Contractul de mandat al Directorului General al SNR pct. 6.2.3 lit. a) şi ale) art. 4 alin. (2), lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza constatărilor de mai sus s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.9. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 8, conducerea SNR va efectua o analiză şi va dispune măsurile care se impun, astfel încât procedura de bonusare aplicabilă personalului din vânzări să coreleze efortul real al angajaţilor din acest compartiment, respectiv performanţa activităţii acestora, cu efortul financiar suportat de entitate pentru recompensarea lor.

Se va avea în vedere bonusarea performanţei şi nu a realizării sarcinilor şi atribuţiilor de serviciu, respectiv corelarea clauzelor de salarizare stipulate în Contractul Individual de Muncă cu Procedura de bonusare aplicată, prin stabilirea Indicatorilor Individuali de Performanţă şi a nivelului acestora prevăzuţi în anexa la Contractul individual de muncă şi/sau a unor indicatori de rezultat bine definiţi, urmărindu-se în principal interesul economic al SNR, dincolo de care numai realizările suplimentare să fie supuse procedurilor de bonusare.

Măsura II.8 - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 8, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului produs prin acordarea de bonusuri nejustificate şi nemotivate pentru angajaţii cu atribuţii specifice în vânzări, pe perioada 2014-2016, în condiţiile în care activităţile pentru care au fost stimulaţi erau sarcini curente prevăzute în Fişa postului iar Indicatorii Individuali de Performanţă din anexa la Contractul individual de muncă nu au fost luaţi în considerare la acordarea bonusurilor şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

8.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

În plus faţă de aspectele deja menţionate la punctul 7.b din prezentele considerente, Înalta Curte reţine că prin acordarea acestor bonusuri nu s-a asigurat eficienţa utilizării fondurilor de către reclamantă, în condiţiile în care au fost acordate bonusuri pentru angajaţii cu atribuţii specifice în vânzări doar pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ci nu pentru că ar fi desfăşurat anumite activităţi suplimentare sau ar fi avut performanţe deosebite.

Faptul că nu s-a afectat bugetul şi bunul mers al societăţii prin acrodarea acestor bonusuri nu duce la gestiunea eficientă a fondurilor, deoarece acordarea bonusurilor trebuie să reprezinte un stimulent pentru situaţii deosebite de îndeplinire a sarcinilor de muncă, iar nu o regularitate cauzată de existenţa unor venituri în excedent ale societăţii.

9. Referitor la pct. 9 din Încheiere si masurile nr. I.10 si II.9 din Decizie

9.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Abaterea reţinută de pârâta Curtea de Conturi constă în faptul că conducerea Sucursalei Radiocomunicaţii Bucureşti a aprobat decontarea unor cheltuieli în sumă estimată de 24.085 RON reprezentând ore pontate de angajaţii E., ca fiind prestate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale, precum şi sporul pentru ore de noapte, fără a avea o justificare a necesităţii acestor prestaţii.

Echipa de control are suspiciuni cu privire la necesitatea/prestarea efectivă a activităţilor pontate de angajaţii E. în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale, precum şi acordarea sporului pentru ore de noapte, în condiţiile în care s-a constatat că necesităţile de personal, respectiv necesităţile de ore-muncă (nr. salariaţi x 8h muncă) din restul zilelor săptămânii sunt mult inferioare.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile Contractului de mandat al Directorului General al SNR pct. 6.2.3 lit. a) şi ale) art. 4 alin. (2), lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza acestor constatări s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.10. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 9, conducerea SNR va efectua o analiză asupra modului în care sunt organizate turele la E. şi a cauzelor care au determinat pontarea şi plata de ore-muncă într-un număr mai mare în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale, precum şi pentru timp de noapte, fără a avea o justificare a necesităţii acestor prestaţii şi va dispune, după caz măsuri pentru eliminarea acestor cauze şi de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat.

Măsura nr. II.9. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 9, conducerea SNR va dispune verificarea tuturor pontajelor întocmite pentru punctele de lucru din societate şi a realităţii activităţilor prestate, pe perioada 2014-2016, în vederea identificării şi a altor situaţii similare şi va stabili întinderea prejudiciului produs prin pontarea şi decontarea unor ore-muncă ca fiind prestate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale, precum şi sporul pentru ore de noapte, fără a avea o justificare a necesităţii acestor prestaţii, în condiţiile în care necesităţile de personal (număr ore-muncă) din restul zilelor săptămânii sunt mult inferioare şi va dispune măsurile pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

9.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Dincolo de aspectele generice reiterate în cadrul tuturor criticilor (abaterile nu există, descrierea faptelor constate de echipa de control nu îndeplineşte cerinţele de legalitate şi obiectivitate, abaterile nu au afectat bugetul şi bunul mers al societăţii, au fost respectate prevederile Codului Muncii, Contractului colectiv de muncă, au fost fiscalizate şi acordate cu încadrarea în fondul de salarii, fără a produce vreun prejudiciu societăţii), care au fost înlăturate deja de instanţa de recurs, Înalta Curte constată că în mod corect a subliniat prima isntanţă faptul că utilizarea eficientă a fondurilor presupunea nu numai încadrarea cheltuielilor în fondul de salarii sau obţinerea de profit din activitatea desfăşurată, ci şi să se evite efectuarea unor cheltuieli care nu erau necesare pentru activitatea societăţii.

Astfel, în fapt s-a constatat o repartizare a angajaţilor cu precădere în zilele nelucrătoare şi noaptea, situaţia cu privire la care reclamanta nu a adus nicio explicaţie întemeiată pe specificul activităţii.

De asemenea, în mod just au fost înlăturate de către prima instanţă argumentele legate de dificultatea punerii în executare a măsurilor, acestea neavând legătură cu legalitatea măsurilor dispuse.

10. Referitor la pct. 10 din Încheiere si masurile nr. I.11 si II.10 din Decizie

10.a. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Conducerea Sucursalei Direcţiei Radiocomunicaţii Bucureşti a aprobat unui angajat decontarea unor cheltuieli de transport în sumă de 4.258 RON la şi de la locul de muncă, fără o fundamentare judicioasă a necesităţii suportării acestora de către Sucursala Direcţiei Radiocomunicaţii Bucureşti, cu consecinţa prejudicierii patrimoniului SNR.

Conform art. 17 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă, angajaţii SNR pot beneficia de decontarea cheltuielilor suportate pentru transportul la şi de la locul de muncă în anumite condiţii. Astfel, echipa de audit a Curţii de Conturi a analizat la nivelul Sucursalei Bucureşti sumele decontate în lunile din eşantion şi a constatat că în luna mai 2014 s-a decontat un cuantum de 4.258 RON domnului B. în baza documentelor prezentate cu privire la deplasările efectuate în perioada februarie - mai 2014, de la localitatea de domiciliu, respectiv Buzău, la locul de muncă din Bucureşti. Conform cererilor formulate, domnul B. a solicitat decontarea a 50% din valoarea carburantului necesar deplasării la şi de la locul de muncă, motivat de faptul că deplasarea nu poate fi asigurată cu mijloace de transport în comun. Însă nu s-a avut în vedere faptul că CFR Călători oferă un număr suficient de mare de curse de la Buzău la Bucureşti şi retur. Declaraţiile pe proprie răspundere fac menţiunea:

"Există mijloc de transport în comun dar orarul curselor nu corespunde cu programul de tură (nici la venire nici la plecare din tura de serviciu)."

În această situaţie, echipa de audit a Curţii de Conturi a considerat că s-ar fi impus ca factorii decidenţi de la sucursala Bucureşti să analizeze cu mai multă atenţie modul în care s-au efectuat cheltuieli de circa 1.064,5 RON/lună, cheltuieli care nu pot fi considerate absolut necesare activităţii societăţii. Astfel, angajatul sucursalei ar fi trebuit să ofere explicaţii detaliate în legătură cu orarul CFR şi care este motivul pentru care acesta nu a corespuns cerinţelor proprii, prezentând totodată şi celelalte posibilităţi de transport către Bucureşti.

S-a considerat că s-a încălcat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a S.N.R. art. 134 pct. 1 şi prevederile art. 4 alin. (2) lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza constatărilor de mai sus s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.11 - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 10, conducerea SNR va efectua o analiză asupra modului în care se decontează cheltuieli de transport la şi de la locul de muncă pentru angajaţi, fără o fundamentare judicioasă a necesităţii suportării acestora de către Sucursala Direcţiei Radiocomunicaţii Bucureşti, va identifica cauzele care au condus la aceste decontări şi va dispune măsuri, după caz, pentru eliminarea acestor cauze şi de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat.

Măsura nr. II.10. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 10, conducerea SNR va dispune verificarea tuturor cheltuielilor decontate angajaţilor pentru transportul/decontări pentru carburantul consumat pentru deplasarea la şi de la locul de muncă, de către SNR şi sucursalele acesteia, pe perioada 2014-2016, în vederea identificării şi a altor situaţii similare şi va stabili întinderea prejudiciului produs prin decontarea de cheltuieli de transport, la şi de la locul de muncă, rară o fundamentare judicioasă a necesităţii suportării acestora de către SNR şi sucursalele acesteia, după caz şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

10.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Ca şi în faţa primei instanţe, şi în recurs criticile recurentei constau tot în precizarea unor aspecte generale reprezentate de faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele de obiectivitate şi legalitate, că nu a fost afectat bugetul şi bunul mers al societăţii, că au fost interpretate eronat prevederile legale şi reglementările interne.

Criticile sunt neîntemeiate întrucât decontarea unor cheltuieli pentru deplasarea unor angajaţi cu autoturismul personal la şi de la serviciu, fără a verifica dacă exista posibilitatea ca aceştia să se deplaseze cu mijloace în comun, a căror costuri erau mai mici, reprezintă o încălcare a principiului eficienţei utilizării fondurilor şi a obligaţiei de a asigura funcţionarea activităţii în condiţii de performanţă economică.

În ceea ce priveşte argumentul că au fost respectate prevederile art. 173 din Contractul colectiv de muncă, întrucât decontarea cheltuielilor domnului B. s-a făcut cu aprobarea conducerii Sucursalei Bucureşti, în mod corect a reţinut prima instanţă că solicitarea de decontare era însoţită doar de o declaraţie a angajatului potrivit căreia există mijloc de transport în comun dar orarul curselor nu corespunde cu programul de tură, fără a fi probat acest aspect şi fără a fi verificat cu ocazia aprobării cererii, astfel că sunt neîntemeiate şi criticile privind aceste măsuri.

11. Referitor la pct. 11 din Încheiere si masurile nr. I.12 si II.12 din Decizie

11.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Constatarea Curţii de Conturi a constat în faptul că conducerea Sucursalei Direcţia Radiocomunicaţii Bucureşti a aprobat în mod eronat acordarea unui ajutor social în cuantum de 5.082 RON, în condiţiile în care situaţia financiară a familiei solicitantului nu se încadra în prevederile art. 170 lit. e) din Contractul Colectiv de Muncă al SNR, cu consecinţa prejudicierii patrimoniului SNR.

În baza acestor constatări s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.12. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 11, conducerea SNR va efectua o analiză pe perioada 2013 - 2016, în vederea identificării cauzelor pentru care Conducerea Sucursalei Direcţia Radiocomunicaţii Bucureşti a aprobat acordarea de ajutor social unui angajat, în condiţiile în care situaţia financiară a familiei solicitantului nu se încadra în prevederile art. 170 lit. e) din Contractul Colectiv de Muncă al SNR şi va dispune măsuri, după caz, pentru eliminarea acestor cauze şi de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat.

Măsura nr. II.11. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 11, conducerea SNR va dispune şi va coordona verificarea tuturor ajutoarelor sociale acordate angajaţilor în baza prevederilor art. 170 lit. e) din Contractul Colectiv de Muncă al SNR, de către SNR şi sucursalele acesteia, va stabili întinderea prejudiciului creat prin acordarea eronată de astfel de ajutoare sociale în perioada 2013 - 2016, respectiv fără încadrarea în prevederile art. 170 lit. e) din Contractul Colectiv de Muncă al SNR, după caz şi va dispune măsuri de recuperare a acestuia, inclusiv foloasele nerealizate.

11.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Prin motivul de recurs, se invocă rămânerea fără obiect a măsurilor, deoarece ajutorul social acordat de conducerea sucursalei a fost recuperat de la salariatul F. conform Angajamentului de plata nr. x/10.11.2016, depus la dosar, prin care acesta s-a obligat şi a restituit suma încasata în mod necuvenit. Deşi Angajamentul a fost depus la echipa de control a Curţii de Conturi care a luat cunoştinţă de acesta, stingând astfel deficienţa constatata, cu toate acestea abaterea a fost reţinuta în decizie.

Or, în mod corect a respins prima instanţă această apărare, întrucât, deşi a fost prezentat în timpul controlului Angajamentul de plată înregistrat cu nr. x/10.11.2016 prin care domnul F. se obligă să ramburseze suma încasată în mod necuvenit, până la încheierea acţiunii de control suma stabilită nu a fost recuperată, astfel că se constituie în prejudiciu de recuperat; în plus, aşa cum a reţinut prima instanţă, se impune ca reclamanta să verifice şi celelalte situaţii în care au fost acordate astfel de ajutoare şi să recupereze eventuale ajutoare acordate cu nerespectarea prevederilor art. 170 lit. e) din CCM aplicabil potrivit cărora ajutoarele se acordă persoanelor a căror venit mediu net pe membru de familie nu depăşeşte salariul minim pe economie.

12. Referitor la pct. 12 din Încheiere şi măsurile nr. I.13 şi II.12 din Decizie

12.a. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Curtea de Conturi a reţinut că conducerea executivă a SNR a aprobat efectuarea unei cheltuieli cu achiziţionarea unui Raport de consultanţă financiară în sumă de 57.007,36 RON, fără a dispune şi utilizarea lui în activitatea curentă a societăţii, cu consecinţa prejudicierii patrimoniului SNR. Echipa de control a constatat că, deşi în cadrul SNR existau departamente de specialitate în care îşi desfăşura activitatea personal cu atribuţii în domeniul analizei indicatorilor economici precum şi în elaborarea fluxului de numerar, totuşi, pentru a se realiza un astfel de studiu entitatea a optat pentru achiziţionarea raportului de consultanţă de la un prestator.

Mai mult, toate măsurile şi soluţiile prezentate în Raportul de consultanţă financiară pentru reducerea costurilor şi pentru eficientizarea activităţii societăţii au fost descrise extrem de succint, având un caracter general, fără a fi prezentate analize de impact financiar.

S-a reţinut că au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza acestor constatări s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.13. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 12, conducerea SNR va efectua o analiză în vederea identificării cauzelor care au condus la achiziţionarea unui Raport de consultanţă financiară fără a dispune şi utilizarea lui în activitatea curentă a societăţii, în condiţiile în care în cadrul SNR existau departamente de specialitate în care îşi desfăşura activitatea personal cu atribuţii în domeniul analizei indicatorilor economici, precum şi în elaborarea fluxului de numerar şi va dispune măsuri, după caz, pentru eliminarea acestor cauze şi de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat.

Măsura nr. II.12. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 12, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului produs prin achiziţionarea unui Raport de consultanţă financiară fără a dispune şi utilizarea lui în activitatea curentă a societăţii, în condiţiile în care în cadrul SNR existau departamente de specialitate în care îşi desfăşura activitatea personal cu atribuţii în domeniul analizei indicatorilor economici, precum şi în elaborarea fluxului de numerar şi va dispune recuperarea acestuia, inclusiv foloasele nerealizate.

12.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Dincolo de aspectul că criticile reclamantei referitoare la aceste măsuri sunt aceleaşi critici cu caracter general precizate în cazul măsurilor anterioare privind neîndeplinirea cerinţelor de legalitate şi obiectivitate şi interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale, recurenta a invocat doar faptul că nefiind aplicabilă O.U.G. nr. 34/2006 în ceea ce priveşte achiziţiile directe, recurenta a aplicat PL-ACH-002, depusa la dosarul cauzei, procedură internă pentru derularea achiziţiilor, procedură respectată întocmai.

Or, aşa cum s-a statuat de nenumărate ori în prezentele considerente, conducerea societăţii nu avea doar obligaţia respectării acestor reglementări, ci şi a principiilor economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public. Criticile sunt neîntemeiate întrucât nerespectarea obligaţiei de a realiza o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public prev. de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 rezultă atât din faptul achiziţionării raportului de consultanţă financiară de la S.C. Shape @ Colour S.R.L., deşi existau departamente de specialitate în cadrul societăţii reclamante care puteau întocmi raportul, precum şi din faptul că nu au fost luate măsuri pentru punerea în practică a recomandărilor formulate prin raportul de consultanţă achiziţionat.

13. Referitor la pct. 13 din Încheiere şi măsurile nr. I.14 şi II.13 din Decizie

13.a. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Conducerea SNR a aprobat derularea unei proceduri de achiziţie publică, în urma căreia s-a încheiat un acord cadru pentru servicii de reparaţii a echipamentelor M. (unităţi radio de exterior şi unităţi radio de interior), a cărei valoare a fost supraevaluată cu suma estimată de echipa de control de 103.100 RON fără TVA (30.000 USD), cu consecinţa prejudicierii patrimoniului SNR.

Această situaţie a fost generată de stabilirea în Nota de fundamentare a unei valori majorate nejustificat faţă de valoarea unitară pe tranşe cantitative primită de la un ofertant din piaţă. Menţionează că acest ofertant a fost şi singurul participant la licitaţie. De asemenea, SNR nu a procedat la calcularea, înregistrarea, facturarea şi încasarea penalităţilor în sumă estimată de 12.101 RON ca urmare a nerespectării de către prestatorul de servicii a termenelor pentru repararea echipamentelor M..

S-a considerat că au fost încălcate Contractele subsecvente de servicii nr. x/13.11.2013 şi nr. y/18.08.2014, încheiate între SNR şi S.C. N. S.R.L. în baza Acordului-cadru nr. 301/8278/10.10.2013, pct. 8.2, pct. 12.1 şi art. 4 alin. (2) lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza acestor constatări, s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.14. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 13, conducerea SNR va efectua o analiză în vederea identificării cauzelor care au condus la necalcularea, neînregistrarea, nefacturarea şi neîncasarea penalităţilor ca urmare a nerespectării de către prestatorul de servicii a termenelor pentru repararea echipamentelor M. stabilite prin contractele subsecvente încheiate în baza Acordului-cadru nr. 301/8278/10.10.2013 şi va dispune măsuri, după caz, pentru eliminarea acestor cauze şi de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat.

Măsura nr. II.13. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 13, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului produs prin majorarea nejustificată faţă de valoarea unitară pe tranşe cantitative, primită de la un ofertant din piaţă, ofertant care a fost şi singurul participant la licitaţie şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

De asemenea, SNR va stabili şi întinderea prejudiciului produs prin necalcularea, neînregistrarea, nefacturarea şi neîncasarea penalităţilor ca urmare a nerespectării de către prestatorul de servicii a termenelor pentru repararea echipamentelor M. stabilite prin contractele subsecvente încheiate în baza Acordului-cadru nr. 301/8278/10.10.2013 şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia.

13.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Înalta Curte constată că de esenţa măsurilor dispuse este nerespectarea principiului bunei gestiuni financiare, nefiind reproşată recurentei vreo încălcare a prevederilor legale în materie de achiziţii publice.

Pe de altă parte, simpla derulare a unei achiziţii publice nu conduce la ignorarea derulării achiziţiei cu încălcarea principiului bunei gestiuni financiare, cele două reglementări având obiective diferite de protejat.

Or, în mod just a reţinut prima instanţă că nu există o justificare din punct de vedere economic pentru care reclamanta nu a solicitat stabilirea preţului de reparaţie al echipamentelor în funcţie de numărul reparaţiilor necesare, deşi în oferta obţinută de la aceeaşi societate comercială cu care a încheiat ulterior contractul de achiziţie se propunea un astfel de preţ diferenţiat, iar reclamanta cunoştea că numărule echipamentelor ce urmau a fi reparate era mai mare de 10 bucăţi (pentru care preţul ofertat era mai mare). În ceea ce priveşte argumentele invocate de reclamantă în baza cărora ajunge la concluzia că s-au realizat economii de 49.000 euro, s-a reţinut în mod corect că că se referă la alte aspecte ale achiziţiei, ci nu la valoarea de achiziţie a serviciilor de reparaţii a echipamentelor M., doar cu privire la acestea fiind constatată abaterea.

14. Referitor la pct. 14 din Încheiere şi măsura nr. II.14 din Decizie

14.a. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Conducerea Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A. a aprobat efectuarea unor plăţi în valoare de 101.680 RON cu TVA pentru achiziţia de servicii pentru realizarea unui "Studiu de prefezabilitate pentru identificarea unor amplasamente ale S.N. Radiocomunicaţii S.A., în vederea implementării unor sisteme alternative de producere a energiei electrice conform H.G. nr. 28/2008" fără a fi valorificat, în condiţiile în care societatea a înregistrat pierderi, respectiv şi-a asigurat sursele de finanţare din surse externe (credite bancare). Nu a putut fi justificată necesitatea efectuării acestui studiu.

In fapt, după recepţionarea studiului de prefezabilitate menţionat, conducerea executivă a SNR nu a dispus, respectiv nu a urmărit valorificarea acestuia şi nu a emis o decizie cu privire la concluziile desprinse din studiul de prefezabilitate respectiv. Pe cale de consecinţă SNR a fost prejudiciată cu suma estimată de 101.680 RON inclusiv TVA, reprezentând valoarea serviciilor de realizare a studiului de prefezabilitate.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (2) lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

În baza constatărilor de mai sus s-a dispus măsura de la pct. II.14 - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 14, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului produs prin efectuarea de plăţi pentru achiziţia de servicii pentru realizarea unui "Studiu de prefezabilitate pentru identificarea unor amplasamente ale S.N. Radiocomunicaţii S.A., în vederea implementării unor sisteme alternative de producere a energiei electrice conform H.G. nr. 28/2008", prin nedispunerea şi neurmărirea implementării studiului şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

14.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Recurenta a invocat faptul că instanţa de fond confunda un studiu de prefezabilitate, al cărui scop unic este doar determinarea oportunităţii efectuării ulterioare a unui eventual proiect şi a unor eventuale achiziţii publice cu un studiu de fezabilitate, ce implică deja luarea anterioara a unei decizii privind realizarea unui anumit proiect tehnic şi a unei viitoare achiziţii publice de realizarea efectivă a acelui proiect. Evident că un studiu de fezabilitate trebuie valorificat, dar in speţa de fată se află în faţa unui studiu de prefezabilitate şi nu a unuia de fezabilitate.

Or, Înalta Curte reţine că ceea ce a statuat intimata prin abaterea constatată este faptul că nici măcar efectuarea studiului de prefezabilitate nu se justifica economic, faţă de situaţia financiară a societăţii la acel moment, care nu ii permitea lansarea într-un proiect financiar de atare anvergură. În acest sens, prima instanţă a reţinut că, în perioada respectivă, reclamanta înregistra pierderi şi îşi asigura sursele de finanţare din credite bancare, astfel că, indiferent de suma necesară stabilită de studiul de prefezabilitate, reclamanta oricum nu ar fi putut realiza proiectul. Astfel, nu i s-a imputat conducerii reclamantei nevalorificarea rezultatelor studiului de prefezabilitate, ci nerespectarea principiului eficienţei utilizării fondurilor tocmai prin achiziţia acestui studiu de prefezabilitate pentru un proiect care nu avea nici o perspectivă de realizare.

15. Referitor la pct. 15 din Încheiere şi măsurile nr. I.15 şi II.15 din Decizie

15.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Constatarea Curţii de Conturi se referă la aprobarea de către conducerea executivă a SNR a punerii la dispoziţia unor terţi, cu titlu gratuit (contract de comodat) a unor mijloace fixe (autoturisme), în condiţiile în care se impunea să urmărească acoperirea pierderii de valoare a acestor mijloace fixe, pierdere înregistrată în perioada de utilizare de către comodatar urmare uzurii morale şi fizice. Echipa de control a estimat valoarea prejudiciului adus patrimoniului SNR la nivelul pierderii de valoare înregistrată de fiecare autoturism, la cel puţin echivalentul a 1.000 euro/an şi per total la cel puţin suma de 36.000 RON (8.000 euro).

Aprobarea conducerii executive a SNR de a pune la dispoziţia Societăţii Române de Radiodifuziune, cu titlu gratuit, a unui autoturism fără a urmări recuperarea valorii de amortizare a mijlocului fix, reprezintă un prejudiciu adus bugetului SNR, estimat de echipa de control la suma de 22.639,52 RON.

De asemenea s-a constatat că SNR nu a urmărit şi nu a realizat recuperarea de la comodatari a cheltuielilor suportate de societate şi generate de utilizarea de către aceşti terţi a autoturismelor (cheltuieli cu asigurările, impozite etc), aşa cum prevede C. civ., cu consecinţa producerii unui prejudiciu patrimoniului SNR, estimat de echipa de control la suma de 14.090,35 RON.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 3, art. 4 alin. (2) lit. a) art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 şi art. 2 alin. (1) Anexa nr. 1 pct. l alin. (1) din OMFP nr. 946/2005.

În baza constatărilor de mai sus s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.15. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 15, conducerea SNR va efectua o analiză în vederea identificării cauzelor care au condus la neurmărirea acoperirii pierderii de valoare a mijloace fixe (autoturisme) puse la dispoziţia unor terţi cu titlu gratuit (contract de comodat), ca urmare a uzurii morale şi fizice, precum şi la neurmărirea şi nerecuperarea de la comodatari a cheltuielilor suportate de SNR şi generate de utilizarea de către aceşti terţi a autoturismelor (cheltuieli cu asigurările, impozite etc), aşa cum prevede C. civ. şi va dispune măsuri, după caz, pentru eliminarea acestor cauze şi de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat.

Măsura nr. II.15. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 15, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului creat prin punerea la dispoziţia unor terţi, pe perioada 2014-2016, cu titlu gratuit (contract de comodat), a unor mijloace fixe (autoturisme) fără a se urmări acoperirea pierderii de valoare a acestor mijloace fixe ca urmare a uzurii morale şi fizice, şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

De asemenea, pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 15, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului creat prin neurmărirea şi nerecuperarea de la comodatari, pe perioada 2014-2016, a cheltuielilor suportate de SNR şi generate de utilizarea de către aceşti terţi a autoturismelor (cheltuieli cu asigurările, impozite etc), aşa cum prevede C. civ. şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

15.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Recurenta a susţinut că instanţa de fond a făcut aceeaşi constatare greşita, ca si la celelalte masuri, reţinând ca reclamanta recurenta nu si-a respectat obligaţia de a realiza o buna gestiune financiara prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii si eficientei in utilizarea fondurilor publice si in administrarea patrimoniului public prev. de art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

Cum aceste argumente de ordin general au fost deja înlăturate de isntanţa de recurs pe parcursul prezentelor considerente, se va respinge ca nefondată şi critica subsumată acestui punct.

16. Referitor la pct. 16 din Încheiere şi măsurile nr. I.2, I.16 şi II.16 din Decizie

16.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Angajaţi din cadrul SNR au desfăşurat activităţi de conducători auto pentru Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională (MCSI) în afara prevederilor Legii nr. 53/2003 Codul Muncii (delegare/detaşare).

Echipa de control a constatat că au fost întocmite şi semnate foi de parcurs de aceste persoane pentru activitatea desfăşurată la SNR, prin care se justifică utilizarea autoturismelor în programul normal de lucru de 8 ore/zi, dar în acelaşi timp aceste persoane au întocmit şi semnat foi de parcurs şi la MCSI. Echipa de control are suspiciuni cu privire la realitatea documentelor întocmite, respectiv la corectitudinea modului în care persoanele cu atribuţii au calculat drepturile de natură salarială achitate acestora.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 10, 15, 42 (1), 43, 44 (1), 45, 46, 47 (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, art. 4 alin. (2) lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 2 alin. (1), Anexa nr. 1 pct. 1 alin. (1) din OMFP nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, abrogat de Ordinul 808/08.07.2015 pentru aplicarea Ordinului nr. 400/2015.

În baza acestor constatări s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.2. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 16, conducerea SNR va suspenda desfăşurarea de activităţi de muncă de către personalul angajat în cadrul SNR în folosul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale în afara prevederilor legale prevăzute de Codul Muncii (delegare/detaşare).

Măsura nr. I.16.- Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 16, conducerea SNR va efectua o analiză pentru identificarea cauzelor care au condus la desfăşurarea de activităţi de conducători auto/curieri pentru Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională de către angajaţi din cadrul SNR, în afara prevederilor Legii nr. 53/2003 Codul Muncii, respectiv fără a exista documente legal încheiate în acest sens, în condiţiile în care timpul de lucru consemnat la MCSI în foile de parcurs se suprapune cu timpul de lucru consemnat la SNR în foile de parcurs şi va dispune măsuri, după caz, pentru eliminarea acestor cauze şi de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat.

Măsura nr. II.16. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 16, conducerea SNR va efectua o analiză constând în efectuarea unui punctaj cu Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, pentru perioada 2014-2016, în ceea ce priveşte realitatea activităţilor desfăşurate de angajaţii SNR pentru SNR şi pentru MCSI, dată fiind suprapunerea acestora, în vederea stabilirii întinderii prejudiciului produs prin plăţile efectuate către personalul angajat cu titlu de beneficii salariale, în condiţiile în care SNR nu a beneficiat de prestările plătite şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

16.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Deşi recurenta invocă faptul că măsurile sunt fără obiect, motivarea acestei susţineri se referă la fondul abaterilor.

Astfel, recurenta a invocat faptul că activităţile desfăşurate de salariaţii in cauza au fost în interesul societăţii, fiind delegaţi la Ministerul Comunicaţiilor, sub cărei autoritate îşi desfăşoară activitatea recurenta, pentru derularea unor proiecte ce implicau diferite avizări aferente activităţii societăţii, iar salariaţii nu au fost scoşi din activitatea societăţii.

Or, recurenta nu a adresat cele reţinute în considerentele sentinţei, în sensul că nu s-a invocat prevederea legală sau contractuală din care să rezulte obligaţia sa de a asigura pentru MCSI serviciile unor şoferi angajaţi cu contact de muncă de către reclamantă şi plătiţi de aceasta, aceasta fiind esenţa abaterii constatate. De asemenea, prejudiciul există, cât timp recurenta a plătit salariile unor angajaţi pentru prestarea unor activităţi în favoarea unui terţ, faţă de care nu avea vreo obligaţie legală sau contractuală.

Este nefondată şi critica reclamantei întemeiată pe dreptul salariaţilor de a munci la angajatori diferiţi în baza unor contracte individuale de muncă diferite întrucât în situaţiile constatate de Curtea de Conturi, şoferii respectivi aveau contracte încheiate doar cu reclamanta, nu şi cu MCSI. În realitate a fost vorba de o practică păgubitoare pentru bugetul reclamantei de a asigura serviciile unor şoferi în favoarea ministerului de resort în lipsa unor obligaţii legale în acest sens şi fără întocmirea unor forme legale prevăzute de Codul munci, astfel că abaterile constatate şi măsurile dispuse de pârâta Curtea de Conturi sunt temeinice şi legale.

17. Referitor la pct. 17 din Încheiere si măsura nr. I.17 din Decizie

17.a. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Conducerea Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A. a dispus cu întârziere valorificarea constatărilor din actele de control încheiate de Compartimentul Control Financiar de Gestiune în anul 2015, cu consecinţa dispunerii măsurii de sesizare a organelor de cercetare ale Poliţiei după aproximativ 1 (un) an.

Măsurile propuse de controlorii financiari ai SNR nu au putut fi puse în aplicare şi implementate cu celeritate pentru remedierea constatărilor cu impact negativ asupra activităţii instituţiei.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 10 alin. (1), (2), (3) din Anexa la H.G. nr. 1151/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de organizare şi exercitare a controlului financiar de gestiune.

În baza constatărilor de mai sus s-au dispus măsura nr. I.17. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 17, conducerea SNR va efectua o analiză pentru identificarea cauzelor pentru care măsurile propuse de controlorii financiari din cadrul Compartimentului de Control Financiar de Gestiune prin actele încheiate nu au fost implementate cu celeritate, respectiv nu s-au dispus măsurile legale şi va dispune măsuri în consecinţă, după caz, inclusiv de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat, prin completarea procedurii privind organizarea şi funcţionarea CFG, cu un termen clar pentru aprobarea şi valorificarea de către conducerea entităţii a actelor încheiate şi prezentate de CFG.

17.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

În mod similar punctului 16.b., deşi recurenta invocă faptul că măsura este fără obiect, motivarea acestei susţineri se referă la fondul abaterii.

Astfel, recurenta a invocat faptul că Măsura nr. I.17 este fără obiect, deoarece constituie un amestec in managementul societăţii si nu se justifica, întrucât in cazul prin aceasta măsură, nu s-a reţinut producerea unui prejudiciu, ci doar lipsa de celeritate cu privire la soluţionarea aspectelor sesizate.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei, în sensul că în prevederile legale pretins încălcate nu se regăsesc sintagmele masuri urgente si celeritate, atât timp cat au fost sesizate organele de urmărire penala în interiorul termenului de prescripţie prevăzut de lege si după verificarea raportului CFG de către corpul de control al ministrului, Înalta Curte constată că între limita dată de expirarea termenului de prescripţie şi momentul de la care recurenta putea face sesizarea organelor de urmărire penală se află o perioadă de timp în cadrul căreia comportamentul adecvat al societăţii capătă valenţe diferite.

Cu alte cuvinte, din punct de vedere al scopului controlului de gestiune, pentru asigurarea corectei gestiuni financiare, este justificată şi utilă luarea de măsuri legale (inclusiv cele penale) cu celeritate, din perspectiva unui comportament rezonabil, iar nu la limita termenelor de prescripţie, simpla respectare a acestora nefiind un deziderat suficient.

18. Referitor la pct. 18 din Încheiere si masurile nr. I.18 si II.17 din Decizie

18.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Conducerea SNR nu a dispus măsurile legale de urmărire şi încasare a unor debite în sumă estimată de 5.243,64 RON, în cadrul termenului legal de prescripţie, pentru care dreptul entităţii de a solicita recuperarea acestora s-a prescris, iar pentru un debit în sumă de 10.548,67 RON, pentru care există deschis dosar de executare silită, în ultimii cel puţin 5 ani nu s-au dispus măsuri pentru impulsionarea executării silite şi recuperarea acestuia.

Sucursala Direcţia de Radiocomunicaţii Bucureşti a înregistrat şi menţinut în mod eronat în evidenţa contabilă, în contul 461 "Debitori diverşi", suma de 25.954,74 RON aferentă Telecentrului Nemertea - Primăria Gura Teghii jud. Buzău, care în fapt nu reprezintă o creanţă pentru entitate, având drept consecinţă denaturarea situaţiilor financiare.

În baza constatărilor de mai sus, s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.18. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 18, conducerea SNR va efectua o analiză pentru identificarea cauzelor pentru care unele creanţe nu au fost recuperate, respectiv creanţe pentru care dreptul la acţiune în vederea recuperării s-a prescris, precum şi reflectarea eronată în evidenţa contabilă a unor sume şi va dispune măsuri, după caz, pentru eliminarea acestor cauze şi de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat.

Măsura nr. II.17. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 18, conducerea SNR va efectua o analiză, pentru perioada 2013-2016 a tuturor debitorilor diverşi înregistraţi, în vederea identificării tuturor situaţiilor similare de nerecuperare a sumelor datorate de debitori diverşi, în termenul legal de prescripţie, după caz, va stabili întinderea prejudiciului produs prin neluarea măsurilor legale de recuperare a creanţelor în termenul legal de prescripţie şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

18.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Recurenta a reiterat susţinerea din faţa primei instanţe, în sensul că masurile sunt fără obiect, întrucât eroarea materiala privind înregistrarea contabila a sumei de 25.954,74 RON a fost îndreptata pe timpul controlului, iar cu privire la cealaltă suma s-au luat masurile legale de recuperare, aşa după cum rezulta din probele depuse la dosarul de fond, fapt care trebuia reţinut de instanţa.

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că punerea în executare a măsurilor dispuse nu influenţează legalitatea constatărilor şi a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi. Referitor la aspectele cu caracter general invocate de reclamantă şi care sunt similare cu cele invocate şi în cazul celorlalte măsuri, Înalta Curte face trimitere la răspunsul dat acestor argumente în considerentele anterioare.

19. Referitor la pct. 19 din Încheiere si Măsura nr. I.19 din Decizie

19.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Echipa de control a Curţii de Conturi a reţinut că SNR nu a respectat prevederile legale cu privire la constituirea de către administratorii SNR a asigurărilor pentru răspundere profesională conform Actului Constitutiv, cu consecinţa neacoperirii riscurilor cu privire la posibilele pagube cauzate de deciziile administratorilor.

Conform dispoziţiilor art. 153 indice 12 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, cu modificările şi completările ulterioare şi a prevederilor art. 15 al Actului constitutiv al S.N. Radiocomunicaţii, administratorii societăţii, respectiv membrii Consiliului de Administraţie, "trebuie să fie asiguraţi pentru răspundere profesională". Pe parcursul perioadei controlate de Curtea de Conturi, administratorii entităţii nu au avut încheiate asigurări de răspundere profesională.

Până la finalizarea acţiunii derulate de Curtea de Conturi, asigurarea administratorilor societăţii pentru răspundere profesională nu a fost realizată.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 15312, alin. (4) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 15 alin. (6) din Actul Constitutiv al Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A. autentificat cu nr. x/14.12.2012, precum şi actualizările efectuate în perioada următoare.

În baza acestei constatări s-a dispus Măsura nr. I.19. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 19, conducerea SNR va dispune toate măsurile legale şi va urmări implementarea acestora pentru intrarea în legalitate în termenul cel mai scurt, respectiv administratorii societăţii, membrii Consiliului de Administraţie şi Directorul General al Societăţii, să aibă acoperit riscul de răspundere profesională prin poliţe de asigurare corespunzătoare, în conformitate cu prevederile legale.

19.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Şi în cazul acestei măsuri, recurenta a invocat faptul că măsura este rămasă fara obiect, întrucât asigurările de răspundere profesională a administratorilor au fost constituite, asa după cum rezulta din dovada constituirii poliţelor de asigurare.

Cum recurenta nu aduce nici o critică concretă, ci reiterează aspectele generale precizate şi în cazul celorlalte măsuri privind neîndeplinirea cerinţelor de legalitate şi obiectivitate, aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, neafectarea bugetului şi bunului mers al societăţii, Înalta Curte constată că se aplică cele statuate deja în cadrul punctului 18.b din cadrul prezentelor considerente, criticile fiind nefondate.

20. Referitor la pct. 20 din Încheiere si măsura nr. I.20 din Decizie

20.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

În execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli aferent anilor 2014 şi 2015, Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. nu a corelat cheltuielile efectuate cu veniturile realizate.

În anul 2014, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 198/2014 cheltuielile aprobate sunt maximale, depăşirea acestora fiind admisă numai prin rectificarea bugetului, iar în cazul în care în execuţie s-ar fi înregistrat nerealizări ale veniturilor aprobate, SNR era obligată să efectueze cheltuieli proporţional cu gradul de realizare a veniturilor, conform actului normativ menţionat.

In anul 2014 procentul de realizare a veniturilor totale realizate a fost de 89,11 %, iar procentul de realizare a cheltuielilor totale realizate a fost de 89,87%.

În anul 2015 în conformitate cu prevederile H.G. nr. 448/2015 cheltuielile aprobate sunt maximale, iar în cazul în care din execuţia realizată s-ar fi înregistrat nerealizări ale veniturilor aprobate, SNR putea efectua cheltuieli totale proporţional cu gradul de realizare a veniturilor.

In anul 2015 procentul de realizare a veniturilor totale realizate a fost de 92,03%, iar procentul de realizare a cheltuielilor totale realizate a fost de 100,93%.

Din cele prezentate reiese faptul că SNR nu a efectuat cheltuielile proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, gradul de realizare a cheltuielilor totale nefiind ajustat la valoarea gradului de realizare a veniturilor totale.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritar.

În baza acestei constatări s-a dispus măsura nr. I.20. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 20, conducerea SNR va efectua o analiză pentru identificarea cauzelor pentru care nivelul cheltuielilor societăţii nu a fost corelat cu gradul de îndeplinire a veniturilor realizate şi va dispune măsuri, după caz, pentru eliminarea acestor cauze şi de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat.

20.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Recurenta a invocat faptul că măsura este fără obiect, deoarece a fost verificată şi de organele de inspecţie economică-financiară, plătind amenzile impuse şi fiind nelegal ca aceleaşi aspecte sa fie verificate si sancţionate ca abatere atât de către Curtea de Conturi, cat şi de către ANAP.

Practic, nu există contestaţii privind nelegalitatea măsurii pe fondul acesteia; cât priveşte critica legată de dublul control, Înalta Curte constată că finalitatea urmărită de cele două tipuri de control (inspecţia economico-financiară şi organele Curţii de Conturi) este diferită. Prin decizia atacată în prezenta cauză, nu s-a dispus amendarea reclamantei sau vreo altă sancţiune contravenţională, ci s-au impus doar măsuri administrative prin care nu se urmăreşte sancţionarea reclamantei, ci eliminarea cauzelor care au dus la abaterea constatată. Astfel, prima instanţă a reţinut în mod legal competenţa intimatei de a lua astfel de măsuri în baza prevederilor art. 43 lit. c) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

21. Referitor la pct. 21 din Încheiere si măsura nr. I.21 din Decizie

21.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

SNR nu a respectat în totalitate prevederile OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, deoarece s-a constatat inexistenţa sau existenţa incompletă a documentelor care atestă dreptul de proprietate, cu consecinţa existenţei unui risc ridicat ca statul, prin Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A., să piardă imobile sau să nu poată beneficia de dreptul de proprietate asupra lor (nu pot fi vândute, gajate etc.)

Urmare a acţiunii de inventariere a patrimoniului Sucursalei Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara la 31.12.2014, s-a întocmit Procesul-verbal nr. x/2979/10.03.2015, iar aspectele prezentate au fost preluate în Procesul-verbal nr. x/2869/17.03.2015 întocmit de Comisia Centrală de Inventariere a SNR. În aceste documente se prezintă situaţia Contului 211 - "Terenuri", pentru care soldul scriptic este egal cu cel faptic şi are o valoare de 70.281.472,46 RON, precizându-se că "inventarierea s-a efectuat pe baza documentelor care atestă dreptul de proprietate (extrase de carte funciară, certificate de atestare a dreptului de proprietate) sau dreptul de folosinţă al acestora şi a schiţelor de amplasare." Cu toate acestea, se precizează în continuare că din cele 103 terenuri inventariate, "pentru 33 de terenuri nu există extrase de carte funciară sau certificate de atestare a dreptului de proprietate."

Pentru clarificarea situaţiei juridice, cadastrale şi a dreptului de proprietate asupra terenurilor respective, SNR prin Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara a încheiat Contractul de servicii nr. x/16.09.2010 cu S.C. O. S.R.L. urmat de acte adiţionale ulterioare. Obiectul acestui contract se referă la întocmirea documentaţiei topografice conform H.G. nr. 834/1991, în scopul obţinerii Certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor prevăzute în Anexa 1 la Contract. Din anul 2010, de la momentul încheierii Contractului de servicii nr. x situaţia a rămas neschimbată, iar din discuţiile purtate cu persoane implicate în administrarea patrimoniului Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii S.A., s-a concluzionat faptul că această situaţie se regăseşte la nivelul întregii entităţi, motiv pentru care activele fixe ale instituţiei sunt supuse permanent riscului de înstrăinare.

Acte normative încălcate: pct. 12 din OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.

În baza acestor constatări s-a dispus Măsura nr. 1.21. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 21, conducerea SNR va efectua o analiză în vederea identificării cauzelor pentru care, deşi SNR prin Sucursala Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara a încheiat Contractul de servicii nr. x/16.09.2010 cu S.C. O. S.R.L. pentru întocmirea documentaţiei topografice conform H.G. nr. 834/1991, în scopul obţinerii Certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor prevăzute în Anexa 1 la Contract, situaţia juridică a terenurilor în cauză este incertă şi în prezent şi va dispune măsurile legale pentru ca toate activele fixe deţinute de societate, terenuri şi clădiri, să poată fi identificate pe baza documentelor de proprietate, documentaţii cadastrale sau alte documente, potrivit legii. În acest sens va fi întocmit şi implementat un plan de acţiune cu termene de implementare prin care se va urmări realizarea unui grafic care va cuprinde toate terenurile şi clădirile fără documente de proprietate complete şi data până la care se va finaliza acţiunea iniţiată, în vederea obţinerii documentelor stabilite prin legislaţia aplicabilă.

21.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Înalta Curte constată că acest punct din recurs critică greşita aplicare a prevederilor pct. 12 din OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.

Potrivit prevederilor art. 12 din Anexa la Ordinul nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii:

"Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care atestă dreptul de proprietate al acestora şi a altor documente, potrivit legii".

Măsurile dispuse de Curtea de Conturi urmăresc identificarea tuturor motivelor care au condus la întârzierea inventarierii terenurilor ca urmare a lipsei documentelor care atestă dreptul de proprietate şi întocmirea unui plan de acţiune care să ducă la obţinerea documentelor stabilite prin legislaţia aplicabilă.

Or, cele invocate de recurentă nu justifică nici nelegalitatea măsurii dispuse de intimată şi nici durata de peste 10 ani a demersurilor efectuate pentru complinirea lipsurilor din documente pentru cele 33 de terenuri; cu alte cuvinte, nu s-a constatat o pasivitate totală, ci o acţiune întârziată de complinire a lipsurilor, care nu poate fi justificată obiectiv de către recurentă.

Prima instanţă a analizat toate apărările recurentei, dar a reţinut în mod legal că existenţa unor cauze care au îngreunat procesul de obţinere a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate nu conduce la constatarea nelegalităţii abaterii şi a măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi, atâta timp cât chiar reclamanta recunoaşte că nu au fost obţinute extrase de carte funciară sau certificate de atestare a dreptului de proprietate.

22. Referitor la pct. 22 din Încheiere si masurile nr. I.22 si II.18 din Decizie

22.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

În perioada 2014 - 2015 directorul Sucursalei Direcţia Radiocomunicaţii Bucureşti a utilizat în interes personal două autoturisme din patrimoniul SNR şi a parcurs în cuantum total 6.336 km, deplasări nereflectate în documentele justificative (în speţă foi de parcurs).

Echipa de control a constatat că directorul Sucursalei Direcţia Radiocomunicaţii Bucureşti nu a suportat din veniturile proprii cota parte din cheltuielile de funcţionare a celor două autoturisme (asigurări, revizii, reparaţii etc.) pentru km parcurşi în scop personal.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile art. 134 alin. (1) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a S.N.R. şi art. 4 alin. (2) lit. a), art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În baza acestor constatări s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.22. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 22, conducerea SNR va efectua o analiză pe perioada 2013 - 2016, cu privire la modul de utilizare a parcului auto al Sucursalei Direcţia Radiocomunicaţii Bucureşti, inclusiv a autoturismelor B25RTW şi B65RTV, în concordanţă cu activitatea desfăşurată de personalul structurii conform sarcinilor de serviciu, va identifica cauzele care au făcut posibilă utilizarea de autoturisme în alt interes decât cel al SNR şi va dispune măsuri, după caz, pentru eliminarea acestor cauze şi de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat.

Măsura nr. II.18. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 22, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului produs prin utilizarea în interes personal a autoturismelor de către salariaţi ai SNR şi ai sucursalelor acesteia, pe perioada 2013-2016, după caz, fără suportarea de către aceştia a unei cote-parte din valoarea cheltuielilor de funcţionare a autoturismelor aparţinând SNR (asigurări, revizii, reparaţii etc.) şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv a foloaselor nerealizate.

22.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

Înalta Curte constată că simpla afirmaţie în sensul că toate autoturismele din parcul auto al societăţii, sunt folosite exclusiv pentru desfăşurarea activităţii societăţii, în conformitate cu procedurile interne cu privire la exploatarea parcului auto al societăţii şi cu prevederile legale specifice, este insuficientă pentru admiterea acţiunii reclamantei, dacă nu este însoţită de dovezile aferente.

Recurenta aduce ca argument şi împrejurarea de fapt că cele două autoturisme ale societăţii, verificate de echipa de control, nu au fost utilizate exclusiv de către directorul sucursalei, aceste fiind utilizate şi de alţi salariaţi, pentru diferite activităţi al societăţii.

Cât timp, însă, aceste apărări ale reclamantei nu sunt susţinute de dovezi obiective, ci doar de răspunsurile formulate de persoanele cărora li se impută această abatere şi care pot fi subiective, efectuarea de deplasări cu mijloacele de transport din patrimoniul entităţii, fără a fi menţionate în documentele justificative, indiferent de motivul deplasării, reprezintă o abatere de la legalitate.

Cu privire la susţinerea în sensul că nu s-ar fi produs un prejudiciu, în mod corect a reţinut prima instanţă că este neîntemeiată, întrucât prin folosirea celor două autoturisme în alte scopuri decât în interesul societăţii s-a produs un prejudiciu patrimoniului recurentei, reprezentat de cheltuielile de funcţionare a celor două autoturisme aferente kilometrilor ce nu au fost parcurşi în interesul acesteia. Ca urmare, toate criticile subsumate acestui punct sunt nefondate.

23. Referitor la pct. 23 din Încheiere si masurile nr. I.23 si II.19 din Decizie

23.a.Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Conducerea executivă a SNR nu a asigurat respectarea prevederilor contractuale şi legale cu privire la urmărirea plăţilor efectuate de clienţii S.N. Radiocomunicaţii S.A., precum şi calcularea, respectiv încasarea penalităţilor de întârziere, conform clauzelor contractuale, cu consecinţa nerealizării de venituri din penalităţi în sumă estimativă de 169.278,19 RON.

Echipa de control a Curţii de Conturi a selectat pe baza raţionamentului profesional şi a verificat modul de derulare a unor contracte de închiriere încheiate de Sucursalele Iaşi, Bucureşti precum şi de sediul central.

În ceea ce priveşte modul de derulare a unui număr de 3 contracte din cele selectate, au fost constatate abateri cu privire la respectarea termenelor de plată a chiriilor lunare convenite între părţi, respectiv nu au fost calculate şi încasate sumele reprezentând penalităţile de întârziere, conform clauzelor contractuale.

S-a considerat că au fost încălcate prevederile Art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, pct. 5.4 din Contractul nr. x/21.12.2006; pct. 5.4. din Contractul nr. x/27.06.2007; art. 4.4.din Contractul nr. x/18.09.2007.

În baza acestor constatări s-au dispus următoarele măsuri:

Măsura nr. I.23. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 23, conducerea entităţii va efectua o analiză a tuturor contractelor de închiriere a spaţiilor care aparţin SNR, pentru perioada 2014-2016, în vederea identificării cauzelor pentru care nu au fost calculate, facturate şi încasate sumele reprezentând penalităţile de întârziere, conform clauzelor contractuale, după caz, şi va dispune măsuri pentru eliminarea acestor cauze şi de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat.

Măsura nr. II.19. - Pentru remedierea abaterii consemnate la pct. 23, conducerea SNR va stabili întinderea prejudiciului produs prin necalcularea, nefacturarea şi neîncasarea sumelor reprezentând penalităţile de întârziere, conform clauzelor din contractele de închiriere a spaţiilor care aparţin SNR, pentru perioada 2014-2016 şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia.

23.b.Analiza criticilor din recurs invocate de recurentă şi a apărărilor intimatei

În primul rând, recurenta afirmă că prima instanţă a reţinut în mod greşit faptul că facturile prin care au fost calculate penalităţile nu erau încasate integral la data finalizării controlului.

Or, deşi reiterează această susţinere făcută şi la instanţa de fond, recurenta nu explicitează în ce constă eroarea primei instanţe; pe de altă parte, prin răspunsul la întâmpinare depus în faţa primei instanţe, reclamanta a arătat că s-au corectat deficienţele privind aplicarea penalităţilor de întârziere la plată rezultate din derularea contractelor de spaţii în perioada ianuarie 2014- aprilie 2015, iar penalităţile s-au recuperat în proporţie de 79%, diferenţa fiind în stadii avansate de recuperare prin proceduri juridice.

Ca urmare, neputându-se identifica exact care este raţionamentul ce a stat la baza afirmaţiei recurentei în sensul că facturile de penalităţi erau integral achitate, acest argument nu poate fi validat.

Pe de altă parte, măsurile dispuse de Curtea de Conturi s-au referit nu numai la cele trei contracte analizate, ci şi la extinderea verificărilor cu privire la toate contractelor de închiriere a spaţiilor care aparţin SNR, pentru perioada 2014-2016 în vederea identificării cauzelor pentru care nu au fost calculate, facturate şi încasate sumele reprezentând penalităţile de întârziere, conform clauzelor contractuale, după caz, şi dispunerea de măsuri pentru eliminarea acestor cauze şi de îmbunătăţire a controlului intern specific domeniului analizat.

Referitor la noua procedură adoptată în anul 2015 de către reclamantă privind "Recuperarea debitelor de la clienţii SNR", în mod corect a reţinut prima instanţă că nu a fost suficientă pentru înlăturarea abaterii, în condiţiile în care echipa de control a identificat existenţa în continuare a unor contracte pentru care reclamanta nu a calculat penalităţi de întârziere.

Prin urmare, sunt neîntemeiate şi aceste critici ale recurentei privind pct. 23 din încheierea nr. 58/13.07.2017 şi măsurile nr. I.23 şi II.19 din Decizia nr. 1/08.05.2017.

C.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Naţională de Radiocomunicaţii S.A. împotriva sentinţei nr. 1352 din 21 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2021.