Revision of administrative annulment of SRI refusal: scope of ultra petita review and limits of Art. 509(1)(1) CPC

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2021

Asupra cererii de revizuire,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii au solicitat anularea actului administrativ nr. 40.138 din 15.07.2016 al instituţiei pârâte (comunicat la data de 22.07.2016) prin care s-a respins plângerea prealabilă depusă de antecesorul său prin care solicită acordarea retroactivă a avansărilor în grad şi a soldei de care a fost privat prin trecerea abuzivă în rezervă, recunoaşterea vechimii în muncă de care a fost privat şi declasificarea documentelor care au stat la baza măsurii de trecere în rezervă; cu acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3853 din 23 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii cererii, ca neîntemeiate, şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantele A., B. si C., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 1568 din 11 martie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de recurentele-reclamante C., B. şi A. împotriva sentinţei nr. 3853 din 23 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., B. si C., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii.

A obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să îi recunoască antecesorului reclamantelor, D., vechimea în muncă de care a fost privat, solda şi gradele militare care i-ar fi fost acordate, începând cu data trecerii în rezervă, în condiţiile legii.

A respins capătul de cerere privind declasificarea documentelor care au stat la baza măsurii de trecere în rezervă ca nefondat.

4. Calea de atac a revizuirii exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 1568 pronunţată la data de 11 martie 2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire Serviciul Român de Informaţii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire în modalitatea în care este formulată şi motivată, schimbarea în tot a deciziei nr. 1568 din 11 martie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul respingerii recursului declarat de intimatele-recurente şi, pe cale de consecinţă, să fie menţinută sentinţa nr. 3853 din 23 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea cererii de revizuire, sub un prim motiv se susţine că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi a dat mai mult decât s-a cerut, sens în care arată ca instanţa de judecată a încălcat principiul disponibilităţii părţilor prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ. atâta vreme cât reclamantele au solicitat prin cererea de chemare în judecată doar "anularea actului administrativ nr. x din 15 iulie 2016 al instituţiei pârâte prin care s-a respins plângerea prealabilă", fără însă a solicita şi obligarea SRI la soluţionarea capetelor de cerere din petiţie sau să solicite acordarea de daune materiale şi morale.

În consecinţă, susţine revizuentul că instanţa era obligată să se pronunţe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, neputând a se pronunţa asupra unui lucru ce nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut sau să nu se pronunţe asupra unui lucru cerut.

Prin cel de-al doilea motiv al cererii de revizuire se susţine că decizia nr. 1568 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie obligă revizuentul Serviciul Român de Informaţii la emiterea unui nou act administrativ - în fapt, un ordin de reîncadrare în activitate.

Decizia 1568 a obligat revizuentul la emiterea unui alt act administrativ de reîncadrare retroactivă prin care să i se recunoască antecesorului reclamantelor vechimea în muncă de care a fost privat, solda şi gradele militare care i-au fost acordate, începând cu data trecerii în rezervă, situaţie faţă de care afirmă revizuentul că petentul D. nu îndeplinea condiţiile legale de vârstă (64 de ani) conform art. 86 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 iar potrivit art. 67 din acelaşi act normativ ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii aflaţi în retragere pot fi înaintaţi în grad în mod excepţional cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei şi forţelor armate ale României.

În acest sens arată că în condiţiile în care instanţa penală a dispus achitarea doar în urma unor cauze de înlăturare a răspunderii penale, nu poate fi considerat un refuz nejustificat anularea ordinului de trecere în rezervă şi reîncadrarea în Serviciul Român de Informaţii cu acordarea retroactivă a gradelor militare, astfel cum s-a solicitat de către numitul D..

Prin cel de-al treilea motiv de revizuire se susţine că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut pentru că îi repune pe continuatorii antecesorului în termenul de exercitare a dreptului material la acţiune împotriva unui act administrativ emis în anul 1996 care a intrat în circuitul civil şi care încă produce efecte juridice.

În acest sens susţine revizuentul că fostului cadru militar i-a fost comunicat verbal, în anul 1996, ordinul de trecere în rezervă, iar argumentele invocate de intimate conform cărora o simplă petiţie formulată în data de 15 iunie 2016 prin care se solicită anularea ordinului de trecere în rezervă al lui de cuius, petiţie la care s-a răspuns prin adresa din 15 iulie 2016 a cărei anulare se cere nu poate constitui o repunere în termenele expres stipulate de lege, termene depăşite cu mai mulţi ani.

Condiţiile repunerii în termenul de contestare a actelor administrative sunt expres stabilite de lege având caracter obligatoriu, orice interpretare a efectelor juridice produse de petiţia formulată în data de 15 iunie 2016 de către fostul ofiţer în sensul că aceasta l-ar repune în termenul de contestare ori că ar putea fi considerată plângere prealabilă ar duce, inevitabil, la eludarea dispoziţiilor legale în materie.

În consecinţă, susţine că a fost depăşit termenul de contestare pentru anularea efectelor Ordinului Directorului de trecere în rezervă

5. Apărările intimatelor-reclamante.

Intimatele-reclamante au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondaă.

II. Soluţia instanţei de revizuire

Analizând cererea de revizuire formulată prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, din următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale de atac extraordinară şi, ca atare, este admisibilă doar în cazurile limitativ prevăzute de lege, aspect care presupune obligaţia părţii de a indica în cuprinsul cererii formulate a temeiurilor legale pe care înţelege să îşi fundamenteze cererea sa.

Cererea de revizuire formulată în cauză de revizuentul Serviciul Român de Informaţii a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., motiv de revizuire incident atunci când printr-o hotărâre asupra fondului sau care evocă fondul instanţa:

"1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Subsumat acestui motiv de revizuire se invocă faptul că instanţa de recurs a concluzionat în sensul obligării revizuentului la emiterea unui act administrativ prin care să i se recunoască antecesorului reclamantelor, D., vechimea în muncă de care a fost privat, solda şi gradele militare care i-ar fi fost acordate, începând cu data trecerii în rezervă, în condiţiile în care, susţine revizuentul, obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat doar "anularea actului administrativ nr. x din 15 iulie 2016 al instituţiei pârâte prin care s-a respins plângerea prealabilă".

Înalta Curte reţine faptul că acest prim motiv de revizuire are în vedere nesocotirea de către instanţă a principiului disponibilităţii, nesocotire concretizată într-una dintre cele trei ipoteze reglementate de prevederile C. proc. civ.: extra petita, minus petita, plus petita.

Din analiza textului legal rezultă că ipoteza de revizuire se referă la trei situaţii în care instanţa s-a pronunţat în afara limitelor învestirii sale: dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, soluţionând extra petita, pronunţarea minus petita, fiind omisă pronunţarea asupra unui capăt de cerere sau ultima situaţie, plus petita dacă instanţa a oferit autorului cererii mai mult decât a cerut.

Ipoteza la care revizuentul face trimitere vizează existenţa unei extra petita şi plus petita, susţinându-se, în esenţă, că instanţa de recurs a pronunţat mai mult decât s-a cerut întrucât obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit "doar anularea actului administrativ nr. x din 15.07.2016 al insituţiei pârâte prin care s-a respins plângerea prealabilă" cât şi faptul că a acordat mai mult decât s-a cerut având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată nu a vizat şi anularea ordinului de trecere în rezervă.

Incidenţa motivului de revizuire invocat de către revizuent în prezenta cauză este condiţionată de existenţa unor inadvertenţe între obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât, fiind vizat obiectul cererii, iar nu argumentele care au condus la soluţia pronunţată ori modul în care instanţa de control judiciar a procedat la analiza legalităţii hotărârii prin intermediul motivelor de recurs.

Or, în cauză, Înalta Curte reţine că prin cererea introductivă reclamantele au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea actului administrativ nr. 40.138 din 15.07.2016, comunicat la data de 22.07.2016, emis de pârâtul Serviciul Român de Informaţii prin care s-a respins plângerea prealabilă depusă de antecesorul acestora prin care solicita acordarea retroactivă a avansărilor în grad şi a soldei de care a fost privat prin trecerea abuzivă în rezervă, recunoaşterea vechimii în muncă de care a fost privat şi declasificarea documentelor care au stat la baza măsurii de trecere în rezervă, solicitând anularea actului administrativ şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, constată Înalta Curte că obiectul acţiunii a fost calificat de instanţa de fond ca fiind anularea unui act administrativ asimilat, sub forma refuzului nejustificat al autorităţii pârâte, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, manifestat explicit prin adresa nr. x din 15.07.2016 emisă de aceasta, prin care s-a respins cererea depusă de antecesorul reclamantelor, prin care solicita acordarea retroactivă a avansărilor în grad şi a soldei de care a fost privat prin trecerea abuzivă în rezervă, recunoaşterea vechimii în muncă de care a fost privat şi declasificarea documentelor care au stat la baza măsurii de trecere în rezervă, sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nefiind atacată de către revizuent.

Este de menţionat şi faptul că prin Decizia atacată nr. 1568 din 11 martie 2020, instanţa de recurs a reţinut în mod clar obiectul cererii arătând că "instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu un refuz nejustificat al autorităţii pârâte de emitere a unui act administrativ de remediu, având drept cauză juridică două evenimente cu caracter juridic noi, care au constituit temeiul demersului administrativ de acordare retroactivă a drepturilor de care ar fi beneficiat D., dacă nu ar fi fost trecut în rezervă."

Prin urmare, susţinerile revizuentului nu pot fi circumscrise motivului de revizuire invocat, atâta vreme cât prin plângerea prealabilă s-a solicitat acordarea retroactivă a avansărilor în grad şi a soldei de care a fost privat prin trecerea abuzivă în rezervă, recunoaşterea vechimii în muncă de care a fost privat şi declasificarea documentelor care au stat la baza măsurii de trecere în rezervă, obiectul acţiunii în contenciosul administrativ nefiind reprezentat doar de anularea adresei răspuns ci refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a rezolva cererea.

Se constată astfel că instanţa de recurs, prin admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi, în rejudecare, admiterea în parte a cererii de chemare în judecată a respectat limitele învestirii şi principiul disponibilităţii părţilor.

În ce priveşte plus petita, revizuentul circumscrie acestei ipoteze împrejurarea că prin soluţia pronunţată în recurs, de obligare a revizuentului la emiterea unui act administrativ prin care să i se recunoască antecesorului reclamantelor, D., vechimea în muncă de care a fost privat, solda şi gradele militare care i-au fost acordate, începând cu data trecerii în rezervă, lipseşte de efecte juridice ordinul de trecere în rezervă încă în vigoare deşi intimatele nu au investit instanţa cu această solicitare.

Se argumentează în sensul că la momentul solicitării de înaintare succesivă în grad de ofiţer în rezervă, petentul D. nu îndeplinea condiţiile legale de vârstă (64 de ani) conform art. 86 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 iar potrivit art. 67 din acelaşi act normativ ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii aflaţi în retragere pot fi înaintaţi în grad în mod excepţional cu prilejul evocării unor evenimente importante din istoria patriei şi forţelor armate ale României.

În acest sens arată că în condiţiile în care instanţa penală a dispus achitarea doar în urma unor cauze de înlăturare a răspunderii penale, nu poate fi considerat un refuz nejustificat anularea ordinului de trecere în rezervă şi reîncadrarea în Serviciul Român de Informaţii cu acordarea retroactivă a gradelor militare, astfel cum s-a solicitat de către numitul D..

În opinia instanţei de revizuire, argumentele revizuentului constituie, în realitate, critici referitoare la modalitatea în care instanţa de recurs a aplicat normele juridice incidente în cauză şi a apreciat, la momentul rejudecării cauzei, probele administrate în cauză, nefiind vorba deci despre existenţa unei depăşiri ale limitelor învestirii instanţei în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Sub acest aspect este de menţionat faptul că prin Decizia atacată nr. 1568 din 11 martie 2020, instanţa de recurs a reţinut că "este nerelevantă împrejurarea că ordinul de trecere în rezervă a defunctului D., respectiv Ordinul Directorului SRI nr. DP.0619/27.05.1996 ar fi fost comunicat în mod legal şi nu a fost contestat, întrucât acţiunea de faţă are ca şi cauză juridică refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a proceda la o reparaţie administrativă, urmare a Hotărârii din 8 ianuarie 2013 în cauza BUCUR şi TOMA împotriva României şi a Deciziei nr. 179 pronunţată in dosarul nr. x/2015 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, obiectul acţiunii nefiind anularea acestui ordin de trecere în rezervă".

În alţi termeni, instanţa de recurs a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată nu vizează ordinul de trecere în rezervă ci refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de emitere a unui act administrativ de remediu, având drept cauză juridică două evenimente cu caracter juridic noi, care au constituit temeiul demersului administrativ de acordare retroactivă a drepturilor de care a beneficiat D., dacă nu ar fi fost trecut în rezervă.

În consecinţă, instanţa de recurs nici nu a dispus anularea ordinului de trecere în rezervă, ci ceea ce s-a stabilit prin decizia 1568 a fost faptul că se impune o reparaţie în condiţiile în care s-a constatat că, în litigiu, nu a fost vorba despre comiterea unor abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale.

Tot în ultima ipoteză a normei art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este încadrat şi ultimul motiv al cererii de revizuire ce vizează faptul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece îi repune pe continuatorii antecesorului în termenul de exercitare a dreptului material la acţiune împotriva unui act administrativ emis în anul 1996 care a intrat în circuitul civil şi care încă produce efecte juridice.

Având în vedere Hotărârea CEDO din 8 ianuarie 2013 în cauza Bucur şi Toma împotriva României prin care s-a constatat că acestuia i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi respectiv dreptul la libertatea de exprimare prin atingerea dreptului de a comunica informaţii prevăzut de art. 10 din CEDO precum şi remediul obţinut deja pe latură penală prin achitarea sa pentru cele trei fapte prevăzute de art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (2) din Legea nr. 51/1991 şi art. 208 C. pen., pentru care fusese condamnat urmare a pronunţării deciziei penale nr. 179 din 11.02.2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2015, demersul administrativ a vizat o reparaţie a consecinţelor negative din punct de vedere al carierei militare.

Aşadar, din perspectiva obiectului învestirii, instanţa nu s-a pronunţat plus, minus ori ultra petita, ci a dispus exclusiv asupra cererii formulate, fiind admisă în parte, soluţie ce nu este susceptibilă de critica întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. intervine numai dacă instanţa s-a pronunţat asupra a ceva ce excede voinţei petentului, din punct de vedere al obiectului formei procedurale promovate, iar nu pentru temeiurile de fapt şi juridice avute în vedere ori interpretările date, căci toate acestea se circumscriu conceptului larg de judecată pe fond, abstras condiţiilor de revizuire presupuse de textul de referinţă.

Prin urmare, în cauză nu au fost formulate critici care să pună problema existenţei cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Serviciul Român de Informaţii împotriva deciziei nr. 1568 din 11 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul Serviciul Român de Informaţii împotriva deciziei civile nr. 1568 din 11 martie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2021.