Lawyer's disciplinary action time-barred; appeal rejected, annulment of bar decision upheld

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.04.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină, a formulat contestaţie împotriva Deciziei Disciplinare nr. 1 din 18.01.2019 din Dosarul nr. x/2018, prin care a solicitat respingerea acesteia ca netemeinică şi nefondată şi menţinerea ca legală şi temeinică a Deciziei Disciplinare nr. 6/2018 a Comisiei de Disciplină a Baroului Bucureşti, prin care a fost admisă excepţia prescripţiei şi respinsă acţiunea disciplinară a Baroului Bucureşti ca fiind prescrisă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 586 din data de 11 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., a anulat Decizia nr. 1/18.01.2019 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină şi a menţinut Decizia disciplinară nr. 6/17.05.2018 a Baroului Bucureşti - Comisia de Disciplină.

A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs.

În motivarea recursului, în esenţă, a arătat că norma art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 este o normă de procedură şi, drept urmare, sunt aplicabile cauzei dispoziţiile art. 24 din C. proc. civ., susţinând că această normă juridică reglementează modalitatea de exercitare a acţiunii disciplinare de către consiliul baroului, respectiv un termen acordat baroului pentru a proceda la sesizarea comisiei de disciplină.

Un argument suplimentar în susţinerea naturii de normă procedurală este şi faptul că prin modul în care este redactat textul de lege se exclude posibilitatea de întrerupere sau suspendare a termenului stipulat pentru exercitarea de către barou a acţiunii disciplinare, în condiţiile dreptului comun, ceea ce este incompatibil cu natura de drept material reţinută de instanţa de fond. Fiind normă procedurală, art. 87 nu stabileşte nici natura juridică a termenelor instituite respectiv dacă reprezintă termene de decădere ori de prescripţie.

Concluzionează recurenta în sensul că nefiind normă de drept material devin incidente dispoziţiile art. 24 din C. proc. civ. coroborate cu art. 287 alin. (1) şi (4) din Statutul profesiei de avocat, şi de asemenea, nefiind normă de drept material motivarea instanţei de fond ce se sprijină pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 297/2018 nu este corectă.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, s-a arătat prin întâmpinare că legea aplicabilă este legea de la data săvârşirii presupusei fapte - anul 2014, şi chiar dacă ar fi avut loc în anul 2015, nu se schimbă datele problemei, pentru că a trecut mai mult de un an de la data săvârşirii presupusei fapte.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile procedurale şi materiale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

În speţă, intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de anulare a Deciziei nr. 1/18.01.2019 prin care organele disciplinare ale structurilor profesionale au admis contestaţia Consiliului Baroului Bucureşti şi a desfiinţat Decizia disciplinară nr. 6/17.06.2018 fiind modificată soluţia pronunţată în sensul respingerii excepţiei prescripţiei acţiunii disciplinare şi retrimiterii cauzei la Comisia de Disciplină a Baroului Bucureşti, motivul admiterii fiind reprezentat de faptul că art. 24 din C. proc. civ. prevede dispoziţii noi de procedură şi se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a acestuia.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

În ceea ce priveşte aspectele vizate de critica formulată prin recurs referitoare la natura juridică a normei art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 reţine Înalta Curte caracterul nefondat al acestora.

Dispoziţiile art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 sunt norme de drept material fiind instituit un termen de prescripţie de un an de zile pentru exercitarea acţiunii disciplinare, legiuitorul stabilind şi momentul de la care acesta începe să curgă, respectiv de la data săvârşirii faptei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 - forma în vigoare la data săvârşirii abaterii disciplinare "În toate cazurile acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii", norma juridică fiind instituită la Capitolul VI "Răspunderea disciplinară".

Norma juridică reglementează termenul de exercitare a dreptului material la acţiune, respectiv declanşarea acţiunii disciplinare, iar nu modalitatea de exercitare a acţiunii disciplinare aşa cum în mod eronat susţine recurentul.

Pe de altă parte, corect a reţinut judecătorul fondului împrejurarea că regimul prescripţiei este cel valabil la momentul săvârşirii presupusei fapte iar nu momentul când persoana interesată formulează sesizarea disciplinară, împrejurare în raport de care norma juridică aplicabilă cauzei este cea în vigoare la data săvârşirii presupusei fapte.

Cum în cauză presupusa faptă se consideră a fi fost săvârşită anterior datei de 17.06.2015, instanţa de fond în mod corect a aplicat în cauză dispoziţiile art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 - forma în vigoare la data săvârşirii presupusei fapte, stabilind faptul că Decizia nr. 6/2018 era legală şi temeinică, iar anularea acesteia prin Decizia nr. 1/18.021.2019 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină s-a întemeiat pe o interpretare şi aplicare greşită a normelor de drept material.

Nici susţinerea că sunt incidente prezentei cauze dispoziţiile art. 24 din C. proc. civ. nu poate fi primită, această dispoziţie reglementând aplicarea în timp a legii noi de procedură, aspect faţă de care corect a reţinut instanţa de fond că acestea devin aplicabile procedurilor de judecată a sesizărilor disciplinare.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, toate motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină împotriva sentinţei civile nr. 586 din 11 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal,

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2021.