Inadmissibility of Cassation Appeal Against Single-Instance Decision on Entry Ban to Romania

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la 10.06.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Poliţia de Frontieră Română - Punctul de Trecere a Frontierei Aeroport Cluj Napoca,solicitând:

- în principal:

1. Anularea în tot a Deciziei nr. 476947 din 13.09.2018 - act administrativ unilateral cu caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 544/2004, întocmită de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, prin care, în baza art. 27 alin. (7) coroborat cu art. 29 lit. a) din O.U.G. nr. 102/2005, împotriva reclamantului a fost instituită măsura de restrângere a exercitării dreptului la libera circulaţie şi rezidenţă în România, prin nepermiterea intrării pe teritoriul României, ca nelegală, netemeinică şi neproporţională, şi pe baza căreia a fost emis, ca măsură tehnică de punere în aplicare a deciziei, Refuzul Intrării la Frontieră nr. 56/2188 din 24.10.2018;

2. Anularea în tot a Refuzului Intrării la Frontieră nr. 56/2188 din 24.10.2018, act administrativ unilateral cu caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 544/2004, emis de Ministerul Afacerilor Interne - Poliţia de Frontieră Română - Punctul de Trecere a Frontierei Aeroport Cluj-Napoca [în continuare MAI-PFR-PTF A. C-N] în baza Deciziei nr. 476947 din 13.09.2018, în principal, în temeiul principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial (resolutio iure dantis, resolvitur ius accipientis), ca rămas fără suport legal, în subsidiar ca nelegal şi netemeinic;

3. Obligarea pârâţilor la RADIEREA consemnului nominal de nepermitere a intrării în România a reclamantului;

4. Obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului reclamantului, cetăţean al Uniunii Europene, la libera circulaţie pe Teritoriul României, şi a dreptului de (1) a intra în mod liber şi nestingherit pe teritoriul României, (2) de a circula liber în România, (3) de a părăsi în mod liber teritoriul României);

5. să se constate încălcarea dreptului reclamantului la instruire (învăţătură), muncă, libertatea de alegere a ocupaţiei, viaţa privată, demnitate şi reputaţie;

6. Obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri morale în valoare de 5.000 euro (cinci mii euro), echivalent în RON la data plăţii efective, în favoarea reclamantului pentru prejudiciile suferite ca urmare a instituirii măsurii de restrângere a exercitării dreptului la libera circulaţie şi rezidenţă în România prin nepermiterea intrării pe teritoriul României, precum şi la plata despăgubirilor materiale pentru beneficiile nerealizate ca urmare a suspendării contractului de muncă încheiat între reclamant şi editura B., cuantumul despăgubirilor pentru daunele materiale urmând a fi indicat printr-un memoriu separat;

7. în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, suspendarea executării actelor administrative individuale ale căror anulare o solicită prin prezenta, şi a Deciziei nr. 476947 din 13.09.2018 întocmite de MAI-IGPF şi a Refuzului Intrării la Frontieră nr. 56/2188 din 24.10.2018 emis de MAI-PFR-PTF A. C-N, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

8. cu cheltuieli de judecată dacă pârâţii se opun admiterii prezentei cereri introductive, constând în taxă judiciară şi onorariu avocaţial,

- în subsidiar

9. În temeiul art. 27 alin. (4)-(6) din O.U.G. nr. 102/2005, reducerea perioadei măsurii de restrângere a exercitării dreptului la libera circulaţie şi rezidenţă în România, prin nepermiterea intrării pe teritoriul României instituită împotriva reclamantului;

10. Cu cheltuieli de judecată dacă pârâţii se opun admiterii prezentei cereri introductive, constând în taxă judiciară şi onorariu avocaţial.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 577 din 10 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei a fost invocată excepţia tardivităţii formulării motivului suplimentar de recurs.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, reclamantul A. a contestat măsura de nepermitere a intrării sale pe teritoriul României, pentru o perioadă de 5 ani, dispusă potrivit art. 6 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 27 alin. (1) şi (5) şi art. 29 lit. a) din O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene.

Potrivit art. 291 alin. (6) şi (7) din O.U.G. nr. 102/2005 "(6) Împotriva măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României se poate face contestaţie, în termen de 10 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti. (7) Instanţa soluţionează contestaţia de urgenţă şi cu precădere, pronunţându-se prin hotărâre. Instanţa judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Hotărârea instanţei este definitivă".

Având în vedere că legiuitorul a stabilit ca măsura de nepermitere a intrării în România să fie supusă unui singur grad de jurisdicţie, precum şi împrejurarea că pretenţiile reclamantului au fost analizate în mod efectiv de instanţa competentă, Înalta Curte constată că sentinţa recurată are caracter definitiv, conform tezei finale a art. 291 alin. (7) din O.U.G. nr. 102/2005, iar recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, şi va respinge recursul în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 577 din 10 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2021.