Inadmissibility of appeal against irrevocable judgment on dismissal of complaint against judicial disciplinary proceeding

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată, iniţial, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 28.09.2018 sub nr. x/2018, contestatorul A. a formulat plângere împotriva Rezoluţiei de clasare din 18.07.2018 emisă în dosarul nr. x/2018 de intimata Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Contestatorul a precizat că a formulat acţiune împotriva d-nei judecătoare B., cu menţiunea că motivele pe care îşi întemeiază acţiunea le va prezenta în faţa instanţei.

Prin încheierea din data de 14.11.2018 dată în Cameră preliminară, Judecătoria Sector 5 a declinat competenţa materială şi funcţională în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţă pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 07.12.2018.

La termenul din 17.04.2019 contestatorul a învederat instanţei că obiectul litigiului îl reprezintă Rezoluţia de clasare nr. 3017 dispusă de Inspecţia Judiciară în data de 18.07.2018 filele x şi următoarele, precum şi Rezoluţia Inspectorului şef de respingere a plângerii în lucrarea cu nr. x/2018 din 06.11.2018 .

În susţinerea acţiunii petentul nu a formulat critici de nelegalitate şi/sau de netemeinicie ale actelor în litigiu precizând doar că a formulat acţiune împotriva d-nei judecător B. cu menţiunea că motivele pe care îşi întemeiază acţiunea le va prezenta în faţa instanţei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 220 din 08 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată ca fiind neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., arătând prin cererea de recurs ca motivele vor fi prezentate personal în faţa instanţei.

4. Apărările intimatei-pârâte

Nu a fost formulată întâmpinare de către intimata Inspecţia Judiciară.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte constată, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., că recursul este inadmisibil.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin cererea formulată la data de 28 septembrie 2018, recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Rezoluţiei de clasare din 18.07.2018 emisă în dosarul nr. x/2018 de intimata Inspecţia Judiciară, precum şi a Rezoluţia Inspectorului şef de respingere a plângerii în lucrarea cu nr. x/2018 din 06.11.2018.

Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată împotriva celor două Rezoluţii, respectiv data de 28 septembrie 2018, Înalta Curte va analiza admisibilitatea căii de atac formulată în raport de legea în vigoare la această dată.

În acest sens, Înalta Curte va avea în vedere, pe de o parte, dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 27 C. proc. civ.

Astfel, dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuează asupra faptului că "hotătârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele prevăzute de aceastea, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. instituie regula conform căreia "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În raport de normele procedurale mai sus enunţate, se constată că o cale de atac poate fi declarată doar în situaţia în care aceasta este prevăzută de legea sub care a început procesul, concluzie ce rezultă, de altfel, şi din dispoziţiile art. 25 alin. (1) C. proc. civ. ce instituie principiul supravieţuirii legii vechi:

"(1) Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de petentul A. la data de 28 septembrie 2018, dată la care Legea nr. 317/2004 nu prevedea calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate în fond de Curtea de Apel Bucureşti.

În acest sens, dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 - forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată (28.09.2018) prevedeau:

"(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă".

În atare situaţie, recursul formulat de recurentul reclamant A. este inadmisibil.

Prezenta soluţie de inadmisibilitate a recursului are în vedere şi Soluţia de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, prin care s-a stabilit că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Analizând sentinţa de fond din această perspectivă, Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, având în vedere prevederile art. 47 din Legea nr. 317/2004, conform cărora:

"În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. şi ale art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că hotărârea recurată, prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004). În acest sens, trebuie menţionat că, potrivit art. 8 din Legea nr. 76/2012, "De la data intrării în vigoare a C. proc. civ., referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească "definitivă şi irevocabilă" sau, după caz, "irevocabilă" se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească "definitivă".

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauză, recurentul A. a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 220 din 8 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 decembrie 2021.