Judicial substitution of administrative discretion in quantifying moral damages for permanent disability under the Insurance Protection Fund regime

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.10.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea în parte a Deciziei nr. 17079/25.09.2018 emise de pârât, în ceea ce priveşte art. 2, şi obligarea pârâtului la plata întregii despăgubiri morale solicitate, respectiv diferenţa până la plafonul maxim, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1792 din 22 mai 2019, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A anulat în parte Decizia nr. 17079/25.09.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor în sensul admiterii în parte a cererii de obligare la plata daunelor morale.

A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 120.000 RON cu titlu de daune morale.

A menţinut celelalte dispoziţii din decizia contestată cu privire la daunele materiale.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, taxă judiciară de timbru.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, reţinând cauza spre soluţionare, respingerea acţiunii formulate de reclamant cu consecinţa menţinerii Deciziei FGA nr. 17079/25.09.2018.

În subsidiar, a solicitat admiterea în parte a recursului şi obligarea FGA la reanalizarea cererii de plată în raport de noile înscrisuri depuse de intimatul-reclamant cu ocazia rejudecării fondului.

A susţinut recurentul-pârât că în mod greşit Curtea a apreciat că se impune obligarea sa la emiterea unei decizii pentru suma de 120.000 RON în raport de o serie de înscrisuri ce nu au fost depuse şi la dosarul administrativ.

În vederea respectării principiului egalităţii de tratament în procesul de soluţionare a pretenţiilor de despăgubire formulate de părţile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentelor de circulaţie produse de către asiguraţii S.C. B. S.A., despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări sunt stabilite având în vedere procedura de soluţionare a pretenţiilor adoptată în cadrul FGA, raportat la jurisprudenţa în materie şi la practica societăţii de asigurări.

În acest sens, Fondul se raportează la consecinţele negative suferite de victimă, atât pe plan fizic, cât şi psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecinţe, în măsura în care a fost afectată situaţia familială, socială, profesională, şi are în vedere dispoziţiile art. 49 din Ordinul nr. 14/2011.

Sumele ce urmează a se acorda cu titlu de daune morale trebuie să reprezinte o justă compensaţie şi nu o îmbogăţire fără justă cauză. Suma solicitată nu constituie o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, ci trebuie cuantificată corespunzător documentelor justificative depuse şi care au legătură cu vătămarea suferită.

În instrumentarea dosarului de daună, a avut în vedere particularităţile concrete ale cauzei, cauzele şi împrejurările accidentului, vârsta reclamantului, actele medico-legale existente la dosarul administrativ.

Instanţa de fond a avut în vedere noul raport de expertiză medico-legală, un înscris care nu a fost avut în vedere întrucât petentul reclamant nu a înţeles să îl depună.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu are calitate de asigurător, nu se subrogă în drepturile şi obligaţiile asigurătorului, iar între Fond şi conducătorii autovehiculelor implicaţi în accidente de circulaţie rutieră nu există niciun raport juridic care să derive din contractul de asigurare de răspundere civilă încheiat cu asigurătorul debitor.

Reclamantul nu a depus la FGA niciun document suplimentar care să dovedească modificarea situaţiei de fapt, ci doar a înţeles să solicite instanţei de judecată să ia act de modificarea numărului de zile de îngrijiri medicale prin depunerea unor înscrisuri suplimentare doar prin intermediul instanţei de judecată.

Aprobarea sau, după caz, respingerea în tot sau în parte a sumelor cuvenite este atributul Comisiei speciale constituite în cadrul Fondului de garantare, conform art. 13 alin. (4) şi (5) şi ale art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 coroborate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004.

În mod nelegal instanţa a admis în parte contestaţia şi, nu numai că a anulat în parte decizia atacată, dar a procedat la stabilirea despăgubirilor, atribuindu-şi competenţe care erau date de legiuitor în competenţa autorităţii administrative.

Consecinţa anulării deciziei este aceea a obligării pârâtului la reanalizarea cererii de plată, ţinând cont de considerentele instanţei de judecată şi de noile înscrisuri medicale ce nu au fost depuse la dosarul administrativ.

Chiar dacă art. 18 din Legea nr. 554/2004 consacră caracterul de plină jurisdicţie pentru instanţa de contencios administrativ, aceasta poate avea loc doar în măsura în care eventuala obligare a pârâtului la reevaluarea situaţiei ar prezenta caracter exclusiv formal.

Astfel, dacă din probele administrate cu ocazia judecăţii pe fond rezultau împrejurări noi, instanţa putea obliga FGA la reanalizarea cererii de plată, şi nu să procedeze la o evaluare proprie a prejudiciului.

A mai susţinut recurentul că instanţa de fond a stabilit eronat cuantumul daunelor morale, pentru că, deşi a validat procedura prin prezentarea modalităţii de calcul, respectiv 150 zile x 500 RON = 75.000 RON, în mod contradictoriu a apreciat valoarea daunelor morale la 120.000 RON.

De asemenea, instanţa a avut în vedere declaraţia unui martor, dând valoare declaraţiei acestuia în detrimentul unei probe ştiinţifice. Probele nu au o valoare dinainte stabilită.

Or, la emiterea actului administrativ contestat, a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală, întocmit la 06.12.2013, singurul depus de petent în dosarul administrativ, din care a rezultat că reclamantul a necesitat 75 zile de îngrijiri medicale, şi nu 150 cum se reţine în al doilea raport medical.

Instanţa de fond nu a precizat în ce ar consta eroarea de calcul a Fondului de Garantare a Asiguraţilor şi nu precizează criterii obiective pe care FGA ar fi trebuit să le aibă în vedere.

În analiza întinderii prejudiciului, a avut în vedere importanţa valorii lezate, durate menţinerii consecinţelor fizice şi psihice, repercusiunile în plan socio-profesional şi personal cum rezultau din înscrisurile aflate la dosarul de daună, astfel că admiterea în parte a contestaţiei reprezintă o greşită aplicare a normelor de drept material şi, chiar în condiţiile în care instanţa reţinea incidente anumite criterii neexaminate, putea anula în tot sau în parte actul doar în măsura în care considera că s-au încălcat într-un fel sau altul dispoziţiile legale incidente în materie, şi nicidecum nu putea să statueze asupra sumelor datorate cu titlu de daune morale.

3. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

3.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât nu a adus argumente pertinente care să susţină ipoteza că hotărârea de fond ar cuprinde motive contradictorii.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată corespunde cerinţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., fiind indicate motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia adoptată, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtului.

3.2. Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.

Jurisprudenţa în materia stabilirii cuantumului daunelor morale pe orice cale, civilă sau penală, a stabilit că, în absenţa unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecinţele negative suferite de reclamant, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

În cauză, este cert că viaţa familială şi socială a intimatului-reclamant a fost alterată în urma accidentului, din care a rezultat vătămarea sa corporală şi urmări grave asupra integrităţii sale corporale, rămânând cu o infirmitate fizică permanentă (pierderea vederii la ochiul drept).

În contextul în care nici Legea nr. 213/2015, în temeiul căruia a fost formulată cererea de despăgubire către FGA, nu cuprinde nicio trimitere la eventuale repere pentru determinarea cuantumului prejudiciilor de natură nepatrimonială, atât FGA, cât şi instanţele învestite ulterior cu contestaţiile celor nemulţumiţi de sumele acordate au îndatorirea de a cerceta dacă suma pretinsă răspunde, în concret, exigenţei de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanţelor particulare a fiecărui caz.

Nu pot fi avute în vedere alegaţiile recurentului, referitoare la faptul că nu ar fi cunoscut noul raport de expertiză medico-legală (care a stabilit un număr de 150 de zile de îngrijiri medicale şi a certificat faptul că reclamantul A. a suferit o infirmitate fizică permanentă), avându-se în vedere că proba respectivă a fost administrată în cadrul Dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, dosar în care Fondul de Garantare a Asiguraţilor a avut calitate de pârât, şi că respectivul raport i-a fost comunicat în cursul soluţionării dosarului.

În dosarul menţionat, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a şi precizat instanţei de judecată că asiguratul A. a formulat două cereri de plată, înregistrate sub nr. x/26.05.2016 şi nr. y/14.04.2017, care au dus la formarea dosarului unic cu nr. x, dosarul de daună aflându-se în analiză şi, raportat la soluţia acestora, va fi supus aprobării Comisiei speciale din cadrul Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

De altfel, Tribunalul Bihor, în raport cu precizările pârâtului FGA, a respins acţiunea reclamantului A., ca inadmisibilă, reţinând că reclamantul are obligaţia de a parcurge procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 213/2015. Soluţia Tribunalului Bihor nu a fost atacată de reclamant, care a urmat procedura administrativă.

De vreme ce Fondul de Garantare a Asiguraţilor avea cunoştinţă de noua expertiză judiciară medico-legală într-un dosar în care a fost parte şi în care a şi precizat că reclamantul A. a formulat cerere de plată ce face obiectul Dosarului de plată nr. x (acţiunea fiind respinsă ca inadmisibilă tocmai din acest motiv), nu pot fi reţinute susţinerile sale că, la data emiterii deciziei de plată, nu ar fi cunoscut înscrisul respectiv şi că instanţa de fond ar fi trebuit să-l oblige la reanalizarea cererii de plată.

Astfel, din moment ce Fondul de Garantare a Asiguraţilor a examinat cererea de plată formulată de intimatul-reclamant A. şi a admis daunele morale în cuantum de 37.500 RON, nu se poate susţine cu suficient temei că instanţa de fond ar fi depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi că s-ar fi substituit organului administrativ în competenţa acestuia.

Instanţa de fond a fost învestită cu cererea reclamantului care a fost nemulţumit de suma acordată cu titlu de daune morale şi avea îndatorirea de a cerceta dacă suma răspunde, în concret, exigenţei de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanţelor particulare a fiecărui caz.

Practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Prima instanţă, în exercitarea dreptului său de apreciere, a considerat că suma acordată cu acest titlu prin decizia contestată este insuficientă, reţinând că la stabilirea unui cuantum rezonabil al daunelor morale trebuie avute în vedere nu doar gravele consecinţe imediate provocate de evenimentul rutier, dar şi repercusiunile în planul vieţii de zi cu zi, avându-se în vedere infirmitatea fizică permanentă şi multiplele afecţiuni oftalmologice, neurologice şi, în special, nefrologice aflate în directă legătură cu accidentul din 2013.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, faţă de urmările accidentului rutier asupra vieţii personale, familiale şi profesionale a intimatului-reclamant, majorarea sumelor acordate cu titlu de daune morale de către prima instanţă, care a efectuat o evaluare proprie, nu constituie o imixtiune în competenţa Fondului de Garantare a Asiguraţilor, nu contravine normelor speciale care reglementează activitatea Fondului de Garantare al Asiguraţilor şi constituie o despăgubire adecvată ce vine să compenseze prejudiciul moral suferit de acesta.

În ceea ce priveşte criticile recurentului vizând modalitatea de administrare a probatoriului de către prima instanţă şi valoarea probei testimoniale, care, în opinia sa, ar fi fost reţinută în detrimentul unei probe ştiinţifice, nu pot fi avute în vedere, pentru că nu poate face obiect al analizei instanţei de recurs reaprecierea probelor.

3.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, neputându-se reţine că prima instanţă ar fi încălcat sau interpretat greşit dispoziţiile de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 1792 din 22 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.