Moral damages quantum in insurer insolvency: judicial discretion versus standardized administrative compensation guidelines under the Guarantee Fund regime

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.03.2019, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea în parte a Deciziei nr. 18961/08.02.2019 şi obligarea pârâtului la soluţionarea cererii administrative înregistrate sub nr. x/30.05.2017 prin acordarea următoarelor despăgubiri:

- pentru B. (soţul defunctei), despăgubiri morale în cauntum de 100.000 euro (echivalent în RON la data plăţii)

- pentru C. (fiul defunctei), despăgubiri materiale în cuantum de 9.746 euro şi despăgubiri morale în cuantum de 50.000 euro

- pentru A. (fiica defunctei), despăgubiri materiale în cuantum de 707,96 euro şi despăgubiri morale în cuantum de 50.000 euro, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 839 din 25 noiembrie 2019, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A anulat Decizia nr. 18961/08.02.2019 emisă de pârât şi a obligat pârâtul să plătească:

- reclamantului B. suma de 150.000 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor morale

- reclamantului C. suma de 100.000 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor morale şi 11.600 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor materiale

- reclamantei A. suma de 100.000 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor morale.

A respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

A obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 350 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi, reţinând cauza spre soluţionare, respingerea acţiunii formulate de reclamanţi, cu cheltuieli de judecată.

A susţinut recurentul că, în mod contradictoriu, instanţa a reţinut că Fondul de Garantare nu este succesor în drepturi şi obligaţii al asigurătorului D. S.A. şi nu datorează despăgubiri prin efectul legii şi, în acelaşi timp, că, în raport cu jurisprudenţa stabilită la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în litigii având ca obiect răspunderea civilă delictuală a asigurătorului RCA în cazul decesului victimei accidentului, o compensaţie rezonabilă ar fi reprezentată de sumele pe care le-a acordat prin dispozitiv.

Astfel, deşi a apreciat că FGA nu este succesor în drepturi şi obligaţii al asigurătorului D. şi nu datorează despăgubiri prin efectul legii, totuşi a admis cererea intimaţilor-reclamanţi având în vedere jurisprudenţa ÎCCJ în litigii având ca obiect răspunderea civilă delictuală a asigurătorului RCA.

FGA protejează creditorii de asigurare de consecinţele insolvenţei unui asigurător, însă nu garantează plata unor sume de bani stabilite de creditorii de asigurare prin cerera de plată.

FGA nu plăteşte în baza răspunderii contractuale, neavând niciun raport contractual cu creditorul de asigurare.

În cauză, reclamanţii sunt creditori de asigurare ca urmare a producerii riscului asigurat, dar FGA în baza dispoziţiilor legale nu prea riscul neexecutării contractelor de asigurare.

Majorarea daunelor morale prin sentinţa recurată este nelegală, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 213/2015 şi ale Normei ASF nr. 16/2015. Instanţa nu a avut în vedere situaţia FGA care, pentru a evita arbitrariul, se orientează după un criteriu obiectiv de cuantificare a daunelor morale ce se pot acorda în caz de deces în urma accidentelor de circulaţie în care este atrasă răspunderea asigurătorului de răspundere civilă, fapt pentru care nu poate da curs unei cereri de plată în integralitatea sa fără a o analiza în prealabil.

Dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 213/2015 şi ale art. 16 şi 21 din Norma nr. 16/2015 prevăd că FGA are obligaţia de a realiza propria analiză a cererilor de plată şi a înscrisurilor depuse în susţinerea acestora, daunele morale judecându-se în echitate şi trebuind să asigure o reparaţie justă, repararea prejudiciului în domeniul daunelor morale urmărind realizarea unei compensări materiale cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate şi fără a conduce la o sancţionare a asigurătorului.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu preia de la asigurătorul în faliment o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. FGA nu plăteşte în baza unei răspunderi contractuale, neavând un raport contractual cu creditorul de asigurare, şi nu preia riscul neexecutării contractelor încheiate de asigurătorul falit.

În mod netemeinic Curtea nu a avut în vedere necesitatea adoptării unei proceduri la nivelul FGA cu privire la acordarea daunelor morale rezultate din cazuri de vătămare corporală şi/sau deces, precum şi criteriile obiective cuprinse în cadrul acesteia, Decizia FGA nr. 74/02.08.2018. Nici intimaţii-reclamanţi şi nici instanţa de fond nu au criticat procedura FGA sub aspectul temeiniciei şi legalităţii sale, cu atât mai mult cu cât procedura a fost validată de către lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală, conform Adresei nr. x/17.01.2017.

Acordarea daunelor morale trebuie să răspundă principiului reparării prejudiciului. Fără a diminua dimensiunea tragică a evenimentului, despăgubirile morale trebuie acordate într-un cuantum care să aibă rolul de a constitui o alinare a suferinţelor încercate prin pierderea unei persoane dragi.

Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale, demnitatea, onoarea sau suferinţa psihică încercată, ci presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează şi pot fi supuse puterii de apreciere a instanţelor de judecată. Daunele morale nu reprezintă preţul plătit pentru suferinţele psihice, care sunt inestimabile, ci reprezintă o reparaţie simbolică, stabilită din perspectiva consecinţelor în planul vieţii personale şi sociale.

Necesitatea stabilirii unei proceduri echitabile faţă de toţi creditorii de asigurare, nediscriminatorie, a rezultat şi din scopul în care a fost constituit FGA, acela de a proteja în mod unitar toţi creditorii de asigurare cu respectarea particularităţii fiecărui caz în parte. Această procedură a fost stabilită de Fond în baza analizei procedurii interne de acordare a daunelor morale ale asigurătorului E. S.A., în faliment, prin raportare la Ghidul Fondului Victimelor Străzii şi prin raportare la practica judiciară în această materie.

Concluziile acestui ghid au drept scop o analiză comparativă a soluţiilor pronunţate de instanţele de judecată în cauze penale şi arată că despăgubirea generală medie pentru fiecare persoană prejudiciată, indiferent de relaţia de rudenie, este de 52.883 RON.

Sumele solicitate de intimaţii-reclamanţi nu au fost raportate la faptul că FGA nu este un asigurător şi nu preia funcţiile societăţii de asigurări aflate în faliment. Scopul FGA trebuie avut în vedere la analizarea cererilor de plată, aspect avut în vedere de legiuitor atunci când, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, a instituit un plafon pentru acordarea despăgubirilor în cuantum de maxim 450.000 RON.

În lipsa unor criterii şi limite legale de stabilire a cuantumului daunelor morale, recurgerea la o procedură legală standardizată nu contravine vreunei prevederi legale şi nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptăţite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparenţa în procesul adoptării soluţiei administrative şi a unui tratament echitabil.

3. Apărările formulate

Intimaţii-reclamanţi B., C. şi A. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că susţinerile recurentului nu se pot încadra în dispoziţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Recurentul pârât nu a contestat cuantumul daunelor materiale acordate de prima instanţă, ci doar suma acordată de prima instanţă sub forma daunelor morale.

4.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât nu a adus argumente pertinente care să susţină ipoteza că hotărârea de fond ar cuprinde motive contradictorii.

Singurul aspect invocat de recurentul-pârât, că prima instanţă a reţinut că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu este succesor în drepturi şi obligaţii a asigurătorului şi nu datorează despăgubiri prin efectul legii şi că ar fi avut în vedere practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în litigii având ca obiect răspunderea civilă delictuală a asigurătorului RCA, nu este apt a demonstra care ar fi contradictorialitatea motivelor hotărârii recurate.

Sub aspectul daunelor morale, instanţa de fond a avut în vedere şi dispoziţiile de drept comun, art. 1349 şi art. 1357 şi urm. C. civ., şi dispoziţiile speciale invocate de pârât, art. 26 alin. (1) lit. a) şi art. 50 pct. 2 din Norma nr. 23/2014.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată corespunde cerinţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., fiind indicate motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia adoptată, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtului, considerentele reţinute nefiind contradictorii.

4.2. Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.

Jurisprudenţa în materia stabilirii cuantumului daunelor morale pe orice cale, civilă sau penală, a stabilit că, în absenţa unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, se va apela la consecinţele negative suferite de reclamant, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

În cauză, este cert că viaţa familială şi socială a intimaţilor-reclamanţi a fost alterată în urma decesului soţiei/mamei acestora, suferinţa psihică determinată de această împrejurare, după cum susţine chiar recurentul-pârât prin recurs, neputând fi cuantificată.

În contextul în care nici Legea nr. 213/2015, în temeiul căruia a fost formulată cererea de despăgubire către FGA, un cuprinde nicio trimitere la eventuale repere pentru determinarea cuantumului prejudiciilor de natură nepatrimonială, atât FGA, cât şi instanţele învestite ulterior cu contestaţiile celor nemulţumiţi de sumele acordate au îndatorirea de a cerceta dacă suma pretinsă răspunde, în concret, exigenţei de a acoperi prejudiciul suferit de partea lezată prin evaluarea individuală a circumstanţelor particulare a fiecărui caz.

Nu pot fi avute în vedere alegaţiile recurentului, referitoare la necesitatea stabilirii unei proceduri echitabile faţă de toţi creditorii de asigurare şi la raportarea exclusiv la Ghidul Fondului Victimelor Străzii, potrivit căruia despăgubirea generală medie pentru fiecare persoană prejudiciată, indiferent de relaţia de rudenie, este de 52.883 RON.

Practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea daunelor morale, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Astfel, prima instanţă, în exercitarea dreptului său de apreciere, a considerat că sumele acordate cu acest titlu prin decizia contestată sunt insuficiente, reţinând că sumele stabilite prin Ghidul Fondului Victimelor Străzii sunt cu mult mai mici decât cele stabilite de instanţe după data producerii accidentului.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului-pârât, referitoare la scopul înfiinţării Fondului, având în vedere faptul că, în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, plata de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor a creanţelor de asigurări stabilite se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, acestea ar putea fi concludente în evaluarea prejudiciului moral pretins numai în acele situaţii în care se urmăreşte limitarea sumei acordate la nivelul plafonului maxim stabilit.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, faţă de urmările accidentului rutier asupra vieţii familiale a intimaţilor reclamanţi, majorarea sumelor acordate cu titlu de daune morale de către prima instanţă, care a efectuat o evaluare proprie, nu contravine normelor speciale care reglementează activitatea Fondului de Garantare al Asiguraţilor şi constituie o despăgubire adecvată ce vine să compenseze prejudiciul moral suferit de acestia.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că, de principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanţă, conform circumstanţelor particulare, reprezintă o chestiune ce ţine de temeinicia hotărârii şi nu de nelegalitate şi este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, neputându-se reţine că prima instanţă ar fi încălcat sau interpretat greşit dispoziţiile de drept material incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 839 din 25 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.