Attribution of individual contraventional liability to internal control officer for failure to monitor remuneration conflicts and related-party reporting

Şedinţa de la 25 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară şi a solicitat anularea Deciziei nr. 1445/12.10.2017, sau înlocuirea sancţiuni amenzii cu avertisment, anularea Deciziei nr. 53/11.01.2018, suspendarea efectelor actului administrativ atacat, în subsidiar revocarea măsurilor stabilite prin Decizia nr. 1445/12.10.2017, precum şi a măsurilor stabilite prin Decizia nr. 53/11.01.2018, obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 1276 din 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară; a fost anulată în parte Decizia nr. 1445/12.10.2017 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în ceea ce priveşte constatarea şi sancţionarea faptei de nerespectare a prevederilor art. 2 alin. (1) din Norma A.S.F. nr. 4/2014 (coroborate cu pct. V.I.17 şi V. 1.18 din Ghidul ESMA cu privire la politicile şi practicile de remunerare) şi a prevederilor art. 53 alin. (2) lit. a), lit. b) şi art. 54 alin. (1) lit. e) şi lit. 1) din Regulamentul A.S.F. nr. 3/2014 (pct. 1 din decizie), s-a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

III Recursurile formulate de reclamantă şi de pârâtă

3. Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanta A. şi pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară

4. Recurenta pârâtă, cu invocarea art. 488 pct. 6) şi 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a sentinţei şi menţinerea în totalitate a Deciziei ASF nr. 1445/2017. În motivarea recursului, a arătat următoarele:

5. Sancţionarea reclamantei a avut în vedere calitatea/atribuţiile deţinute de aceasta în cadrul B., în perioada controlată, respectiv de reprezentant al compartimentului de control intern (RCCI), potrivit Regulamentului C.N.V.M. nr. 32/2006.

6. Referitor la constatările de la pct. 1 din Decizia A.S.F. nr. 1445/12.16.2017, cu privire la politica de remunerare, a prezentat deficienţele constatate, şi anume:

7. Procedura privind managementul performanţei (nr. 0038) nu cuprinde dispoziţii în acord cu regulile stabilite prin Regulamentul ASF nr. 3/2014: promovarea unei administrări sănătoase a riscurilor, fără încurajarea asumării unor riscuri care depăşesc toleranţa la risc a B. - art. 53 alin. (2) lit. a); măsuri pentru evitarea conflictelor de interese care trebuie să se regăsească în politica de remunerare - art. 53 alin. (2) lit. b); proporţia dintre componenta fixă şi cea variabilă a remuneraţiei - art. 54 alin. (1) lit. e) şi lit. l); principiile stabilite prin Ghidul ESMA cu privire la politicile şi practicile de remunerare aplicat de ASF conform Normei nr. 4/2014: raportul dintre componentele fixe şi cele variabile ale remuneraţiei este adecvat, pentru a ţine seama de interesele clienţilor lor: remuneraţia variabilă ridicată, bazată pe criterii cantitative, poate creşte concentrarea persoanei relevante asupra câştigurilor pe termen scurt, şi nu asupra interesului clientului (pct. V.1.17); firmele ar trebui să nu ţină seama doar de volumele de vânzări, deoarece acest lucru poate crea conflicte de interese, care, în ultimă instanţă, pot fi defavorabile clientului (pct. V.I.18); politicile şi practicile de remunerare ale firmelor ar trebui să definească criterii adecvate care să fie utilizate pentru evaluarea performanţei persoanelor relevante. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe criterii calitative, încurajând persoanele relevante să acţioneze în interesul clientului (pct. V.I.18).

8. Criteriile de evaluare, pentru o notă medie, prevăzute în Procedura de evaluare a salariaţilor (nr. x), sunt de natură preponderent cantitativă: numărul de clienţi permanenţi noi/an - 11-20 clienţi; comisioane nete realizate/an - 24.001 - 36.000 RON; profitul portofoliilor clienţilor cu care colaborează - mai mare decât dobânda BNR cu 1 %.

9. Conform fişelor de post ale ASIF, limita minimă a performanţei este stabilită de următoarele elemente (pondere de 100%), cu caracter cantitativ: numărul de telefoane - pondere 8%; număr întâlniri - pondere 17%; rata de activitate a clienţilor din portofoliul propriu - pondere 12%; număr clienţi noi - pondere 25%; persistenţă - pondere 5%; volumul de vânzări (comisioane nete) - pondere 33%.

10. Indicatorii de performanţă, la nivel cantitativ, sunt alocaţi titularilor fişelor de post prin programul intern CRM şi/sau email, printre criteriile de performanţă şi calitate sunt menţionate: numărul minim de clienţi atraşi lunar; volumul comisioanelor nete lunare realizate, respectiv rata de activitate a clienţilor gestionaţi atinge/depăşeşte nivelul minim trasat; raportul dintre numărul de oferte prezentate şi numărul de contracte încheiate.

11. Astfel, s-a reţinut şi sancţionat faptul că procedurile interne nu sunt elaborate şi implementate cu respectarea principiilor şi regulilor stabilite prin Norma A.S.F. nr. 4/2014 şi Regulamentul A.S.F. nr. 3/2014 şi s-a reţinut nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Norma A.S.F. nr. 4/2014 (coroborate cu pct. V.L 17 şi V.I.18 din Ghidul ESMA cu privire la politicile şi practicile de remunerare) şi a prevederilor art. 53 alin. (2) lit. a), lit. b) şi art. 54 alin. (1) lit. e) şi lit. 1) din Regulamentul ASF nr. 3/2014.

12. Mai mult, în cadrul analizei Comitetului de remunerare cu privire la implementarea Regulamentului A.S.F. nr. 3/2014, transmisă la A.S.F. în data de 18.04.2017, se menţionează: nu a fost stabilită o regulă privind limitarea componentei variabile la 100% din componenta fixă şi nici de acordare a părţii variabile în alte forme decât cash; în cazul înregistrării unor rezultate sub nivelul aşteptărilor, singura clauză privind limitarea acordării de componentă variabilă o reprezenta amânarea/suspendarea ei până la atingerea obiectivelor, inclusiv recuperarea pierderilor; nu au fost incluse clauze clawback; plăţile referitoare la încetarea anticipată a contractelor de muncă nu au ţinut cont de conduita neprofesională a angajaţilor. Totodată, Comitetul de remunerare recomandă discutarea propunerilor şi adoptarea politicii de remunerare de către CA şi propunerea către AGEA a adoptării unor hotărâri legate de recompensarea variabilă a angajaţilor, în acţiuni şi/sau printr-un sistem de stock-options plan.

13. În plus, aspectele reţinute de către A.S.F. sunt confirmate şi de auditorul intern C. S.R.L., prin raportul nr. x/15.01.2016, conform căruia: pentru partea variabilă acordată agenţilor delegaţi nu există politici de remunerare scrise, existând doar contracte de mandat; principiile prevăzute de Ghidul ESMA cu privire la politicile şi practicile de remunerare aplicat de ASF conform Normei nr. 4/2014 nu sunt implementate în totalitate; raportul nr. x/04.07.2016, conform căruia nu au intervenit modificări semnificative în ceea ce priveşte implementarea în cadrul B. a principiilor stabilite prin Ghidul ESMA cu privire la politicile şi practicile de remunerare, calculul părţii variabile a remuneraţiei în cazul ASIF este stabilit prin deciziile emise pentru fiecare Agenţie, în care se regăsesc doar criterii cantitative, ce depind de volumul tranzacţionat, fapt ce creează o situaţie de conflict de interese ASIF - client.

14. În susţinerea acestor constatări, însăşi reclamantă a precizat faptul că societatea va adopta în viitor o politică de remunerare care să corespundă prevederilor noului contract colectiv de muncă, plata părţilor variabile se face după confirmarea primirii de la arhiva societăţii a documentelor fiecărei luni, precum şi faptul că s-a realizat evidenţierea în sistemul CRM a componentei calitative,

15. În pofida constatărilor reţinute prin actul administrativ de sancţionare şi a precizărilor formulate de reclamantă, instanţa a reţinut, ca unic argument, faptul că obligaţiile de implementare a legislaţiei incidente, în ceea ce priveşte politica de remunerare la nivelul societăţii, aparţin organelor de conducere, iar nu reclamantei care are calitatea de reprezentant al compartimentului de control intern.

16. În raport de considerentele reţinute de instanţă, precizează: Norma ASF nr. 4/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 268/11.04.2014, art. 2 alin. (3) din Normă stabileşte termenul maxim de 10.09.2014 pentru transmiterea de către B. către A.S.F. a procedurilor interne elaborate conform Ghidului cu privire Ia politicile şi practicile de remunerare implementat prin Norma nr. 4/2014; Contractul colectiv de muncă, expirat în data de 31.05.2017, invocat de către intimata-reclamantă, nu poate prevala în faţa reglementărilor emise de A.S.F.; sistemele interne de evidenţă, cum este CRM invocat, nu pot prevala în faţa procedurilor interne şi fişelor de post încheiate cu salariaţii; constatările A.S.F. sunt confirmate şi de Comitetul de nominalizare şi auditorul intern al societăţii.

17. Astfel, soluţia instanţei de fond cu privire la acest aspect nu este întemeiată, deoarece reclamantă nu a fost sancţionată pentru elaborarea unei politici de remunerare neadecvate, ci pentru nedepunerea tuturor diligentelor, conform atribuţiilor ce îi reveneau în calitate de RCCI.

18. Pentru această faptă s-a aplicat măsura minimă prevăzută de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv avertismentul.

19. În urma controlului periodic efectuat la B. în perioada 13.03.2017 - 07.04.2017, constatarea şi sancţionarea faptelor contravenţionale reţinute de către A.S.F., inclusiv în cazul reclamante, precum şi stabilirea naturii şi cuantumului amenzii aplicate, au fost guvernate de principiul legalităţii sancţiunii aplicate, fiind, de altfel, confirmată de către instanţa de fond.

20. Recurenta reclamantă, cu invocarea art. 488 şi urm. din C. proc. civ., a solicitat anularea în parte a sentinţei, reţinerea cauzei spre rejudecare, anularea în totalitate a Deciziei nr. 1445/12.10.2017 sau înlocuirea sancţiuni amenzii cu ceea a avertismentului, anularea Deciziei nr. 53/11.01.2018, revocarea măsurilor stabilite prin Decizia nr. 1445/12.10.2017, precum şi a măsurilor stabilite prin Decizia nr. 53/11.01.2018. următoarele:

21. În motivarea recursului, a arătat că actele contestate sunt neîntemeiate şi nelegale. După cum a reţinut şi în faţa instanţei de fond, nu este şi nu poate fi subiect pasiv al încălcărilor reţinute prin decizia de sancţionare, având în vedere calitatea pe care o deţine în societate, consideră că pentru presupusele fapte comise singura care ar trebui să răspundă este societatea. Instanţa de fond în mod corect a stabilit faptul că sancţiunea aplicată la pct. 1 din decizia de sancţionare nu este temeinică.

22. Instanţa de fond a respins în mod greşit acţiunea formulată împotriva pct. 2 din Decizia ASF nr. 1445. În primul rând, instanţa de fond reţine în mod eronat că nu a contestat situaţia reţinută, prin acţiunea formulată a contestat sancţiunea aplicată şi presupusa faptă săvârşită. Instanţa în mod greşit a considerat că nu este relevant faptul că in perioada 26.02.2016 - 13.03.2017 a fost singurul reprezentant al compartimentului de control intern, făcând tot ce i-a stat în putinţă spre a-şi îndeplini atribuţiile aferente RCCI; a fost şi plecată în concediu, având în vedere acest aspect, societatea a trimis documentele necesare pentru autorizarea unei alte persoane în calitate de RCCI, însă solicitarea societăţii a fost respinsă. Situaţia prezentată anterior nu a fost creată din culpa sa, societatea a încercat în permanenţă să obţină angajarea unui număr mai mare de persoane, însă nu a fost posibil ca urmare a autorizărilor necesare.

23. Un alt aspect care nu a fost reţinut de către instanţa de fond este faptul că activitatea RCCI este verificată şi monitorizată de către auditorul intern al societăţii, conform dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Regulamentul 32/2006, care prevede că B. trebuie să stabilească şi să menţină o funcţie de audit intern care este separată şi independentă de alte funcţii şi activităţi ale B., îndeplinirea acestei funcţii presupune următoarele responsabilităţi: a) stabilirea, implementarea şi menţinerea unui plan de audit pentru a evalua şi a examina eficacitatea şi caracterul adecvat al sistemelor, controlului intern, mecanismelor şi procedurilor B. Până la momentul sancţionării sale, societatea nu a fost informată de către auditorul intern cu privire la faptul că abordarea de control intern nu s-a realizat cu luarea în considerare a abordării pe bază de risc.

24. Auditorul intern avea obligaţia de a emite recomandări, însă, din rapoartele acestuia, nu rezultă faptul că ar fi existat vreo neregularitate cu privire la activitatea desfăşurată de către persoanele responsabile cu controlul intern. De asemenea activitatea sa este verificată potrivit prevederilor ar. 14 litera kk din actul constitutiv al societăţii, de către Consiliul de Administraţie.

25. Nu a primit nicio recomandare de la auditorul intern al societăţii cu privire la evaluarea riscului de conformitate pentru determinarea obiectivului activităţi monitorizate. Din rapoartele auditorului intern reiese faptul că şi-a îndeplinit în mod corect activitatea. Instanţa de fond nu a reţinut în mod corect starea de fapt incidenţă, în ceea ce priveşte pct. 2 lit. b) din decizia de sancţionare, instanţa de fond reţine, fără a exista un temei legal, faptul că monitorizarea nu se putea face de la sediul central al societăţii, fapt care nu este real. După cum a menţionat şi prin acţiunea formulată, activitatea agenţiilor era următoarea: deschidere cont client, preluare ordine client. însă toate documentele aferente deschiderii de conturi clienţi erau transmise către sediul central al societăţii şi erau monitorizate prin intermediul aplicaţiei DMS. Deschiderea de cont nu era aprobată de către reprezentanţii RCCI, în cazul în care nu erau scanate toate documentele prevăzute în procedurile societăţii. Mai mult, toate plăţile şi încasările aferente clienţilor s-au efectuat prin operaţiuni bancare, înregistrate în evidenţele sale de la sediul central, agenţiile nu au posibilitatea de a efectua operaţiuni contabile sau operaţiuni cu numerar.

26. Instanţa de fond mai reţine fără temei faptul că nu ar fi făcut deplasări pentru a efectua inspecţii la faţa locului la sediile secundare ale societăţii, fapt care nu este real. Pentru a demonstra faptul că agenţiile societăţii au fost monitorizate în mod corect, menţionează că în anul 2015 a efectuat mai multe deplasări la sediile agenţiilor în vederea efectuării de controale periodice la fata locului, controale care s-au finalizat cu rapoarte de control care au fost transmise spre informare conducerii executive, auditorului intern şi membrilor CA. Monitorizarea agenţiilor a fost dovedită din evidenţele contabile, se poate observa în mod indubitabil că au avut loc deplasări pentru a monitoriza fiecare agenţie.

27. De asemenea, un aspect esenţial este faptul că până în prezent nu a existat nicio plângere din partea clienţilor cu privire la activitatea desfăşurată în cadrul agenţiilor, astfel nu există o vătămare, datele reţinute în procesul-verbal de control (pagina 9) sunt false, verificarea agenţiilor s-a efectuat personal. Având în vedere faptul că nu a existat nicio vătămare, consideră că sancţiunea aplicată este neîntemeiată şi disproporţională, iar instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea cu privire la acest punct.

28. Susţine recurenta că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că amenda stabilită la pct. 3 din decizia de sancţionare este temeinică, adresele despre care se face vorbire la acest punct prevedeau faptul că trebuie tratate cu maximă confidenţialitate. Astfel, având în vedere că registrul de investigaţii este verificat semestrial de către o echipă care lucrează cu auditorul financiar, a considerat că, pentru asigurarea confidenţialităţii, conform solicitării colegilor, nu este oportun să consemneze investigaţia în registrul de investigaţii, însă, pentru a exista o evidenţă a sesizării şi a răspunsului aferent, a înregistrat, atât sesizarea cât şi răspunsul, în registrul de evidenţă intrări/ieşiri de la secretariatul societăţii. Mai mult, nu a fost informată conform procedurilor aferente cu privire la respectivele reclamanţii, astfel că nu deţine nicio culpă cu privire la aceste aspecte. Instanţa de fond, deşi consemnează faptul că nu a fost informată cu privire la procedurii, consideră că există o faptă, pentru că nu a menţionat acest aspect în registrul de investigaţii, deşi adresele au fost înregistrate în mod corect în registrul societăţii.

29. Instanţa de fond consideră că sancţiunea prevăzută la pct. 4 din decizia de sancţionare este temeinică, că nu avea obligaţia să solicite codul de înregistrare al societăţii şi cartea de identitate a reprezentantului legal. Reclamaţia clientului M nu a întrunit condiţiile prevăzute la art. 4 al procedurii privind soluţionarea petiţiilor, procedura fiind publicată pe site-ul societăţii, transmisă şi către ASF. Având în vedere că nu a respectat procedura aflată în vigoare, adică reclamaţia nu avea ataşate copie CUI şi copie carte de identitate a reprezentantului legal, nu putea proceda la înregistrarea acesteia. Astfel, având în vedere faptul că nu a transmis documentele solicitate, nu se putea dovedi că respectiva persoană era reprezentantul legal al societăţii, însă, deşi nu s-a respectat procedura aflată în vigoare, reprezentanţii CCI au desfăşurat o investigaţie finalizată cu un raport de control care a fost înaintat conducerii societăţii, în concluzie reclamaţia a fost soluţionată, nu s-a încălcat niciun drept al societăţii, iar instanţa de fond în mod greşit a respins apărările formulate.

30. Instanţa de fond în mod greşit a respins apărările formulate cu privire la pct. 6 din decizia de sancţionare, deoarece niciun client al domnului MF nu a depus nicio reclamaţie şi nu a contactat nici un reprezentant al societăţii. Instanţa consideră că nu poate fi reţinut faptul că ar fi aflat de schimbul de e-mailuri cu clientul în cadrul controlului efectuat de către ASF, se presupune că acesta a înregistrat o pierdere de aproximativ 61%, însă nu a fost informată cu privire la acest aspect, cu ocazia controlului desfăşurat în cursul anului 2017 fiind informată de către membrii echipei de control cu privire la un schimb de e-mailuri dintre ASIF şi o clientă a domnului MF, schimb de e-mailuri din care rezulta doamna S era nemulţumită de pierderile înregistrate în contul ei ca urmare a tranzacţiilor efectuate. În ceea ce priveşte clienţii domnului MF, având în vedere că aceştia aveau rulaje mari şi pierderi semnificative, societatea a depus toate diligentele necesare pentru a-i informa cu privire la situaţia portofoliului lor, a efectuat sondaje de opinie cu privire la activitatea pe care o desfăşura domnul MF, ca urmare a acestui sondaj nu s-a constatat niciodată faptul că acesta nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale, adică niciun client nu a formulat vreo sesizare cu privire la acesta; în ceea ce priveşte doamna S, acesteia i s-a oferit posibilitatea să colaboreze cu domnul OA, şef serviciu tranzacţionare, însă aceasta a refuzat. Astfel, sancţiunea aplicată este neîntemeiată, pârâta susţinând că doamna S ar fi suferit o pierdere de aproximativ 61%, raportat la suma investită, însă nu a vrut sa colaboreze cu un alt agent, astfel nu are nicio cuplpă în ceea ce priveşte pierderile suferite. Mai mult, este precizat faptul că a fost informată conducerea societăţii B., adică nu a fost informată pentru a remedia situaţia, aspect care în mod greşit nu a fost reţinut de către instanţa de fond.

31. Referitor la sancţiunea aplicată la pct. 8 din decizia de sancţionare, consideră că este neîntemeiată şi nemotivată. Criteriile de evaluare/modalitatea de remunerare a agenţilor pentru servicii de investiţii financiare, respectiv a agenţilor delegaţi care au la bază comisioanele de la clienţi, nu întră în atribuţiile sale de serviciu, conform fişei postului, aspect care nu a fost reţinut de către instanţa de fond. În ceea ce priveşte potenţialul conflict de interese generat de politica de remunerare în raport cu clienţii societăţii, în contractul de intermediere între societate şi clienţi, la capitolul "Dispoziţii finale", clientul declară că a luat la cunoştinţă despre documentul de prezentare, politica de executare a ordinelor, documentele prevăzute de Regulamentul CNVM nr. 32/2006. Astfel, clientul declară şi că a luat la cunoştinţă despre cererea de deschidere de cont pe care o completează împreuna cu ASIF/ADEL şi o semnează în prezenţa acestora. Instanţa de fond în mod greşit consideră că informările din cuprinsul cererilor de deschidere de cont nu echivalează cu inexistenţa situaţiilor de conflict de interese, fapt care nu este corect. În cererea de deschidere de cont, la punctul "H", sunt menţionate anumite aspecte în mod expres, care relevă conectivitatea directă între comisionul încasat de societate de la client ca urmare a tranzacţiilor efectuate şi remunerarea ASIF/ADEL ca urmare a efectuării de către client a tranzacţiilor.

32. În situaţia în care există anumite interese, toţi agenţii societăţii bifează punctul "DA", prin care se menţionează ca ASIF/ADEL are un interes direct sau indirect legat de perceperea comisionului. Această formulare este folosită în toate contractele de intermediere încă din anul 2009, tocmai pentru a evidenţia interesul ASIF/ADEL faţă de comisionul generat de tranzacţiile efectuate de către client. Mai mult decât atât, în cererea de deschidere de cont semnată de către client există o certificare din partea clientului că a înţeles termenii şi condiţiile din cererea de deschidere de cont.

33. De asemenea, menţionează faptul că practica remunerării ASIF/ADEL in funcţie de comisionul realizat este o practica unitară la nivelul tuturor intermediarilor de pe piaţa de capital şi este conformă cu obiectivele societăţilor de intermediere de a realiza profit pentru acţionarii societăţilor care încheie contracte de intermediere. Evidenţiază faptul că şi la controlul de fond desfăşurat în luna octombrie a anului 2014, societatea avea acelaşi sistem de remunerare a ADEL în funcţie de comisionul realizat, iar pentru ASIF avea o componentă fixa şi o componentă variabilă în funcţie de comisionul realizat. Prin raportul de control întocmit la aceea dată, ASF nu menţiona posibilitatea vreunui conflict de interese generat de această practică. Faptul că nu a primit recomandări din partea ASF dovedeşte practica neunitară a reprezentanţilor ASF. Instanţa de fond ar fi trebuit să reţină că acordul clientului cu privire la un potenţial conflict este suficient, mai mult decât atât, cum a menţionat şi în acţiunea formulată, nu s-a creat niciun prejudiciu.

34. Cu privire la pct. 9 din decizia de sancţionare, precizează că din cauza unor probleme frecvente de funcţionare a aplicaţiei RMS, aspect care nu a fost reţinut de către instanţa de fond, au existat numeroase cazuri când ordinele clienţilor de tip staff nu au putut fi aprobate şi executate în timp util. Astfel, funcţionarea optimă a aplicaţiilor nu se poate imputa nici personalului RCCI, nici serviciului de tranzacţionare. Pentru o mai bună desfăşurare a activităţii societăţii, a fost de acord ca ordinele de acest tip să fie aprobate pe suport letric. Astfel, ţinând cont de faptul că problemele cu aplicaţia au continuat, s-a procedat la actualizarea procedurii interne, în sensul ca aceasta sa prevadă ca aprobarea ordinelor clienţilor tip staff să poată fi aprobată şi pe un formular standardizat, adică pe suport de hârtie. În concluzie, nu se poate considera faptul că ordinele emise de către persoanele relevante nu au fost aprobate de către serviciul de tranzacţionare, ţinând cont de procedura menţionată anterior. Astfel, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment. Deşi a utilizat o altă procedură, instanţa de fond consideră în mod greşit faptul că din culpa sa ordinele nu au fost aprobate, nereţinând faptul că acestea au fost aprobate într-un mod distinct.

35. În ceea ce priveşte pct. 10 din decizia de sancţionare, instanţa se rezumă doar a menţiona că avea obligaţia de a verifica tranzacţiile, chiar dacă nu avea cunoştinţă despre aceste tranzacţii. Potrivit prevederile art. 14 lit. t) din actul constitutiv al societăţii, obligaţia prezentării rapoartelor curent cu impact asupra societăţii este în sarcina Consiliului de administraţie. În ceea ce priveşte obligaţiile sale, a întocmit şi am transmis către BVB documente aferente acestor tipuri de tranzacţii, nu a participat niciodată la încheierea acestor tranzacţii, astfel nu avea posibilitatea de a lua cunoştinţă despre acestea. Singura modalitate prin care putea să ia cunoştinţă despre aceste tranzacţii era prin intermediul Preşedintelui Consiliului de Administraţie.

36. Consideră că sancţiunea aplicată în cuantum de 12.500 RON este excesivă şi este rezultatul unei greşite individualizări a faptei, prejudiciile create prin aplicarea acestei măsuri sunt mult disproporţionate faţă de fapta avută în vedere la aplicarea sancţiunii. Apreciază că aplicarea acestei sancţiuni este consecinţa exclusivă a faptului că nu au fost aplicate absolut deloc criteriile de individualizare a sancţiunii. art. 275 alin (1) din Legea nr. 297/2004, respectiv nu s-a ţinut seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita sa. Caracterul disproporţionat al sancţiunii este evident. Conform practicii judiciare, circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra autorului numai în măsura în care acesta le-a cunoscut sau le-a prevăzut. De asemenea, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. în acest sens, proporţionalitatea între fapta comisă şi consecinţele comiterii ei este una dintre cerinţele impuse prin jurisprudenţa CEDO în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi.

IV Apărările formulate în recurs

37. Reclamantă a formulat întâmpinare la recursului pârâtei, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

38. Pârâta a formulat, de asemenea, întâmpinare la recursul reclamantei, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

39. Înalta Curte constată, în ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantă, faptul că nu se indică în concret vreunul din motivele de casare limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ.. Prin recurs sunt preluate, în parte, susţinerile formulate prin cererea de chemare în judecată, analizate de instanţa de fond, se subliniază anumite motive pentru care instanţa a reţinut în mod greşit situaţia de fapt şi a pronunţat în mod greşit sentinţa recurată, se invocă aplicarea greşită a criteriilor de individualizare a sancţiunii, caracterul excesiv al amenzii aplicate. Având în vedere dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul va fi analizat prin prisma motivelor care pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., astfel că, faţă de motivele invocate, controlul judiciar al sentinţei recurate va fi efectuat prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a criticilor concrete de nelegalitate prin care se invocă de către recurenta reclamantă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau din care rezultă o asemenea neregularitate.

40. În ceea ce priveşte recursul formulat de pârâtă, deşi sunt indicate motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6) şi 8) din C. proc. civ., prin cererea de recurs nu sunt invocate critici circumscrise art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., care se referă la faptul că "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", ci exclusiv art. 488 pct. 8) din C. proc. civ.

41. Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

42. Prin Decizia nr. 1445/12.10.2017, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, reclamanta, în calitate de reprezentant al compartimentului de control intern, potrivit Regulamentului C.N.V.M. nr. 32/2006, în cadrul B., societate de servicii de investiţii financiare, autorizată prin Decizia de autorizare nr. 3097/10.09.2003, modificată prin Decizia C.N.V.M. nr. 1197/16.07.2007, conform Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, având ca obiect activităţile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) - h) şi alin. (11) lit. a) - g) din Legea nr. 297/2004, a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 12.500 RON.

43. Autoritatea de Supraveghere Financiară a decis sancţionarea reclamantei cu amendă în cuantum de 12.500 RON, în baza prevederilor art. 67 alin. (1) şi (2), art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) şi d), art. 227, art. 228 alin. (1) lit. a) pct. 2, alin. (2) şi alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 32 teza nr. 1, cap. V.II. şi art. 5 din Norma A.S.F. nr. 4/2014, art. 154 din Regulamentul A.S.F. nr. 3/2014, art. 10 din Regulamentul A.S.F. nr. 9/2015, art. 284 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 99/2006, art. 271, art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3, pct. 5 şi pct. 6, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1), art. 275 alin. (1) şi alin. (3) şi art. 278 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3, art. 127 alin. (1) lit. c) pct. 2, i) din Legea nr. 24/2017.

44. Prin plângerea prealabilă formulată şi prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat pct. 1, 2, 3,4, 6, 8, 9 şi 10 din Decizia nr. 1445/12.10.2017.

45. Prin Decizia nr. 53/11.01.2018, Autoritatea de Supraveghere Financiară a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă.

46. Recursul formulat de pârâtă împotriva sentinţei prin care a fost anulată în parte Decizia nr. 1445/12.10.2017, în ceea ce priveşte pct. 1, este fondat, fiind aplicate în mod greşit dispoziţiile legale.

47. La pct. 1 din Decizia A.S.F. nr. 1445/12.10.2017 s-au constatat următoarele:

"Procedurile interne ale B., care vizează politica de remunerare, nu sunt elaborate şi implementate cu respectarea principiilor şi regulilor stabilite prin Norma A.S.F. nr. 4/2014 şi Regulamentul A.S.F. nr. 3/2014, cu modificările şi completările ulterioare. Se reţine astfel nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (1) din Norma A.S.F. nr. 4/2014 (coroborate cu pct. V.I.17 şi V.I.18 din Ghidul ESMA cu privire la politicile şi practicile de remunerare) şi a prevederilor art. 53 alin. (2) lit. a), lit. b) şi art. 54 alin. (1) lit. e) şi lit. 1) din Regulamentul ASF nr. 3/2014, cu modificările şi completările ulterioare. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 6 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 284 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 154 din Regulamentul A.S.F. nr. 3/2014, cu modificările şi completările ulterioare. În baza prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 6, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1), art. 275 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se aplică măsura sancţiunii cu avertisment".

48. Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 52 din Regulamentul A.S.F. nr. 3/2014, art. 53 alin. (2) din acelaşi act normativ, reclamanta are calitatea de reprezentant al compartimentului de control intern în cadrul B., prin urmare nu îi revenea obligaţia de a elabora şi implementa politicile şi practicile de remunerare a personalului, în consecinţă a anulat în parte Decizia nr. 1445/12.10.2017, în ceea ce priveşte pct. 1.

49. Susţinerile recurentei pârâte privind faptul că instanţa a reţinut, ca unic argument, faptul că obligaţiile de implementare a legislaţiei incidente în ceea ce priveşte politica de remunerare la nivelul societăţii aparţin organelor de conducere, iar nu intimatei-reclamante, care are calitatea de reprezentant al compartimentului de control intern, că soluţia instanţei de fond cu privire la acest aspect nu este întemeiată, deoarece reclamantă nu a fost sancţionată pentru elaborarea unei politici de remunerare neadecvate, ci pentru nedepunerea tuturor diligentelor, conform atribuţiilor ce îi reveneau în calitate de RCCI, că Norma ASF nr. 4/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 268/11.04.2014, iar art. 2 alin. (3) din Normă stabileşte termenul maxim de 10.09.2014 pentru transmiterea de către B. către A.S.F. a procedurilor interne elaborate conform Ghidului cu privire la politicile şi practicile de remunerare implementat prin Norma nr. 4/2014, sunt corecte

50. Dispoziţiile art. 68 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 prevăd că "(1) B. trebuie să stabilească şi să menţină în mod permanent şi operativ funcţia de control intern, care se va desfăşura în mod independent şi care va avea următoarele responsabilităţi: a) să monitorizeze şi să evalueze în mod continuu eficacitatea şi modul adecvat de punere în aplicare a măsurilor şi procedurilor stabilite conform art. 67 alin. (2), precum şi măsurile dispuse pentru rezolvarea oricăror situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor societăţii (deficienţe constatate în aducerea la îndeplinire a obligaţiilor societăţii)", iar dispoziţiile art. 67 alin. (2) se referă la faptul că "(2) B. are obligaţia să stabilească, să implementeze şi să menţină politici şi proceduri adecvate menite să detecteze orice risc al societăţii de a nu îşi îndeplini obligaţiile conform prevederilor prezentului regulament, precum şi riscurile asociate, să pună în aplicare măsuri şi proceduri adecvate pentru minimizarea acestor riscuri şi să permită C.N.V.M. să îşi exercite operativ prerogativele".

51. În aplicarea responsabilităţilor prevăzute la art. 68 alin. (1), potrivit art. 76 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, reprezentantul compartimentului de control intern are următoarele atribuţii: "a) să monitorizeze şi să verifice cu regularitate aplicarea prevederilor legale incidente activităţii B. şi a procedurilor interne, să ţină evidenţa neregulilor descoperite; (...) d) să prevină şi să propună măsuri de remediere a oricărei situaţii de încălcare a legilor şi reglementărilor în vigoare, incidente pieţei de capital, sau a procedurilor interne ale societăţii de către B. sau de către angajaţii acesteia".

52. Având în vedere obligaţiile care îi reveneau potrivit acestor norme legale, în mod greşit s-a constatat că motivele invocate de reclamantă sunt fondate, fiind corecte susţinerile recurentei pârâte.

53. Norma ASF nr. 4/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 268/11.04.2014, fiind stabilit, prin art. 2 alin. (3), termenul maxim - 10.09.2014 pentru transmiterea de către B. către A.S.F. a procedurilor interne elaborate conform Ghidului cu privire la politicile şi practicile de remunerare implementat prin Norma nr. 4/2014. Reclamanta nu a fost sancţionată pentru elaborarea unei politici de remunerare inadecvate, ci pentru nedepunerea tuturor diligenţelor, conform atribuţiilor ce îi reveneau în calitate de RCCI, prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) şi d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, cu modificările şi completările ulterioare, anterior menţionate. Reclamanta a fost sancţionată cu avertisment, ceea ce reflectă inclusiv luarea în considerare a circumstanţelor concrete privind limitele în care reclamanta avea posibilitatea să acţioneze.

54. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că este fondat recursul formulat de pârâtă, referitor la contravenţia prevăzută la pct. 1 din Decizia A.S.F. nr. 1445/12.10.2017, în mod greşit fiind admisă acţiunea cu privire la această contravenţie.

55. În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantă, se reţin următoarele:

56. Decizia nr. 1445/12.10.2017 a fost emisă având în vedere controlul periodic efectuat la B., procesul-verbal întocmit ca urmare a acţiunii de control, obiecţiunile societăţii la acesta şi concluziile finale ale controlului, fiind constatate fapte pentru care s-a apreciat că responsabilă este reclamanta A., în calitate de reprezentant al compartimentului de control intern în cadrul B. în perioada controlată, care nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile şi obligaţiile aferente funcţiei deţinute. Sancţionarea reclamantei a avut în vedere calitatea şi atribuţiile deţinute de aceasta în cadrul B.

57. Cu privire la pct. 2 din Decizia A.S.F. nr. 1445/12.10.2017, şi anume

"În urma examinării rapoartelor şi investigaţiilor compartimentului de control intern, s-au constatat următoarele:

a) activitatea de control intern nu s-a realizat cu luarea în considerare a abordării pe bază de risc, respectiv nu a fost utilizată o evaluare a riscului de conformitate pentru determinarea obiectivului activităţilor de monitorizare, contrar prevederilor pct. 14 şi pct. 29 lit. d) din Orientările ESMA cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID privind funcţia de asigurare a conformităţii, aplicabile prin Dispunerea de Măsuri a C.N.V.M. nr. 6/14.03.2013, prevederi preluate la art. 791din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

b) verificarea de către reprezentantul compartimentului de control intern (RCCI) a activităţii derulate la sediile secundare ale societăţii s-a bazat doar pe documentele predate către sediul central şi informaţiile existente la nivelul sistemului de back-office (rapoartele CCI nr. 7760/15.11.2014 - agenţia Botoşani, nr. 7828/18.11.2014, 2907/28.05.2015 - agenţia Timişoara, nr. 2915/28.05.2015-agenţia Suceava, nr. 5856/29.10.2015-agenţia Iaşi, până la data de 11.11.2015 fiind realizate doar verificări de birou, nu şi inspecţii la faţa locului la aceste sedii, contrar prevederilor pct. 21 şi pct. 29 lit. c) din Orientările ESMA cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID privind funcţia de asigurare a conformităţii, aplicabile prin Dispunerea de Măsuri a C.N.V.M. nr. 6/14.03.2013, prevederi preluate la art. 791din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, cu modificările şi completările ulterioare şi a informaţiilor comunicate societăţii de A.S.F. prin adresa nr. x/11.11.2015.

Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 6 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare. În baza prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 6, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1), art. 275 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se aplică măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 7.500 lei":

58. Susţine recurenta că instanţa de fond reţine în mod eronat că nu a contestat situaţia reţinută, că activitatea RCCI este verificată şi monitorizată de către auditorul intern al societăţii, conform dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Regulamentul nr. 32/2006, că societatea nu a fost informată de către auditorul intern cu privire la faptul că abordarea de control intern nu s-a realizat cu luarea în considerare a abordării pe bază de risc, iar conform art. 82 alin. (2) din Regulamentul 32/2006, B.. trebuie să stabilească şi să menţină o funcţie de audit intern care este separată şi independentă de alte funcţii şi activităţi ale B.., că activitatea sa este verificată de către Consiliul de Administraţie, că nu a primit nicio recomandare de la auditorul intern al societăţii cu privire la evaluarea riscului de conformitate pentru determinarea obiectivului activităţii monitorizate.

59. În ceea ce priveşte pct. 2 lit. b), a) arătat că instanţa de fond a reţinut fără temei că monitorizarea nu se putea face de la sediul central al societăţii, că nu ar fi făcut deplasări pentru a efectua inspecţii la faţa locului Ia sediile secundare ale societăţii, în anul 2015 efectuând mai multe deplasări Ia sediile agenţiilor în vederea efectuării de controale periodice la fata locului, că nu a existat nicio plângere din partea clienţilor cu privire la activitatea desfăşurată în cadrul agenţiilor, astfel nu există o vătămare.

60. Dispoziţiile legale invocate, art. 791din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, prevăd că "(1) A.S.F. aplică Orientările cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID privind funcţia de asigurare a conformităţii, denumite în continuare Orientări, cuprinse în anexa nr. 12, în desfăşurarea activităţii sale de supraveghere şi control al respectării dispoziţiilor legale ce transpun prevederile directivelor CE nr. 39/2004 şi nr. 73/2006, aplicabile controlului intern în sensul Legii nr. 297/2004 şi în sensul prezentului regulament".

61. Orientările cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID privind funcţia de asigurare a conformităţii prevăd:

- "14. Firmele de investiţii ar trebui să se asigure că funcţia de asigurare a conformităţii urmează o abordare bazată pe risc pentru o alocare eficientă a resurselor funcţiei. Ar trebui utilizată o evaluare a riscului de conformitate pentru a determina obiectivul activităţilor de monitorizare şi consiliere ale funcţiei de asigurare a conformităţii. Evaluarea riscului de conformitate ar trebui efectuată periodic pentru a asigura că obiectivul şi domeniul de aplicare al monitorizării conformităţii şi al activităţilor de consultanţă rămân valabile";

- "21. Abordarea bazată pe risc a conformităţii ar trebui să constituie baza pentru stabilirea instrumentelor şi metodologiilor adecvate utilizate de funcţia de asigurare a conformităţii, precum şi amploarea programului de monitorizare şi a frecvenţei activităţilor de monitorizare efectuate de funcţia de asigurare a conformităţii (care poate fi recurentă, ad-hoc şi/sau continuă). Funcţia de asigurare a conformităţii ar trebui, de asemenea, să asigure că activităţile sale de monitorizare nu sunt numai de birou, ci şi că verifică modul în care politicile şi procedurile sunt puse în practică, de exemplu, prin inspecţii la faţa locului la sediile societăţii. Funcţia de asigurare a conformităţii ar trebui să ia în considerare şi scopul analizelor care trebuie efectuate";

- "29. Următoarele aspecte ar trebui tratate, dacă sunt relevante, în aceste rapoarte scrise de evaluare a conformităţii: (...) c) un rezumat al inspecţiilor la faţa locului sau al examinărilor de birou desfăşurate de funcţia de asigurare a conformităţii, inclusiv încălcările şi deficienţele constatate în organizarea firmei de investiţii şi la nivelul proceselor de conformitate ale firmei de investiţii şi măsurile adecvate adoptate în consecinţă; d) riscurile identificate în domeniul de aplicare al activităţilor de monitorizare ale funcţiei de asigurare a conformităţii (...)".

62. Instanţa de fond, deşi a reţinut, cu privire la pct. 2 lit. a), că reclamanta nu a contestat situaţia reţinută, a analizat susţinerile acesteia, astfel cum au fost invocate prin cererea de chemare în judecată, reluate în recurs. În mod corect instanţa de fond a reţinut, faţă de atribuţiile care îi reveneau reclamantei, că nu este relevant faptul că auditorul intern nu a efectuat recomandări sau că neîndeplinirea obligaţiei nu a fost constatată în prealabil de către conducerea societăţii. Având în vedere şi pct. 14 din Orientările ESMA, evaluarea riscului de conformitate trebuie efectuată periodic pentru a se asigura că obiectivul şi domeniul de aplicare al monitorizării conformităţii şi al activităţilor de consultanţă rămân valabile, şi nu se poate reţine imposibilitatea îndeplinirii obligaţiei de către reclamantă, chiar dacă, într-o anumită perioadă, a fost singurul reprezentant al compartimentului de control intern.

63. Împrejurarea că această încălcare a dispoziţiilor legale nu a fost identificată de către auditorul intern nu este de natură să conducă la concluzia că nu a existat ori la concluzia exonerării de răspundere, activitatea auditorului intern fiind o activitate care se desfăşoară în baza unui plan de audit, care are în vedere anual anumite aspecte ale activităţii societăţii desfăşurate de societate şi angajaţii săi, şi se realizează prin verificări efectuate prin sondaj, cu luarea în considerare a principiului proporţionalităţii în selectarea şi analizarea documentelor şi situaţiilor. Pe cale de consecinţă, reclamanta nu se poate prevala de faptul că, dacă auditorul intern nu a regăsit în activitatea sa anumite deficienţe automat, se certifică respectarea în totalitate a normelor în vigoare sau inexistenţa deficienţelor în activitatea societăţii, iar societatea şi angajaţii sunt absolviţi de răspundere.

64. Au fost analizate susţinerile reclamantei, faptul că în anul 2015 a efectuat mai multe deplasări la sediile agenţiilor şi că din evidenţele contabile se poate observa că au avut loc deplasări pentru a monitoriza fiecare agenţie. A observat instanţa de fond, însă, că pârâta a menţionat că reclamanta nu a transmis documente justificative (evidenţe contabile) din care să reiasă că aceasta a efectuat deplasări la sediile agenţiilor până la data de 11.11.2015, iar prin cererea de chemare în judecată reclamanta a făcut referire la existenţa acestor evidenţe, fără a le indica şi depune.

65. În mod corect a reţinut instanţa de fond că susţinerea reclamantei în sensul că monitorizarea se putea efectua de la sediul central nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere, activitatea de control intern, desfăşurată de compartimentul al cărui reprezentant este reclamanta, impunând efectuarea unor inspecţii la faţa locului la sediile secundare ale societăţii, împrejurarea că nu a existat nicio plângere din partea clienţilor cu privire la activitatea desfăşurată în cadrul agenţiilor fiind irelevantă, producerea efectivă a unui prejudiciu nefăcând parte din conţinutul constitutiv al acesteia.

66. Cu privire la pct. 3 din Decizia A.S.F. nr. 1445/12.10.2017, şi anume

"Având în vedere faptul că verificarea unor aspecte sesizate RCCI de către doi angajaţi ai societăţii, prin adresa nr. x/11.01.2016, nu a fost înregistrată în registrul investigaţiilor, se reţine nerespectarea prevederilor art. 78 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 şi respectiv art. 26 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare. în baza prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1), art. 275 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se aplică măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 3.000 lei":

67. Susţinerile recurentei privind faptul că a considerat că, pentru asigurarea confidenţialităţii conform solicitării colegilor, nu este oportun să consemneze investigaţia în registrul de investigaţii, însă, pentru a exista o evidenţă a sesizării şi a răspunsului aferent, a înregistrat atât sesizarea, cât şi răspunsul, în registrul de evidenţă intrări/ieşiri de la secretariatul societăţii, că nu a fost informată conform procedurilor aferente cu privire la respectivele reclamanţii, astfel că nu este în culpă cu privire la aceste aspecte, sunt nefondate.

68. Dispoziţiile art. 78 prevăd că "(1) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 76, reprezentantul compartimentului de control intern va ţine un registru în care va evidenţia investigaţiile efectuate, durata acestor investigaţii, perioada la care acestea se referă, rezultatul investigaţiilor, propunerile înaintate în scris consiliului de administraţie/conducătorilor B. şi deciziile luate de persoanele abilitate să ia măsuri de soluţionare" şi nu sunt înlăturate de împrejurările invocate, nu reglementează diferit în raport de sursele sesizărilor. Se prevede că în registru sunt evidenţiate toate investigaţiile efectuate, astfel că în mod greşit se invocă faptul că sesizarea avea caracter confidenţial.

69. Invocarea caracterului confidenţial al sesizării nu poate avea ca efect exonerarea de la obligaţia legală de a înregistra investigaţia în registrul de investigaţii, iar susţinerea reclamantei în sensul că nu a fost informată conform procedurilor aferente cu privire la reclamaţii nu poate fi reţinută, cât timp chiar aceasta a precizat că a considerat ca nefiind oportun să consemneze investigaţia în registrul de investigaţii.

70. Cu privire la pct. 4 din Decizia A.S.F. nr. 1445/12.10.2017, şi anume

"Reclamaţia unui client al societăţii, înregistrată la societate cu nr. x/08.01.2015, nu a fost înregistrată în registrul reclamaţiilor. Se reţine astfel nerespectarea prevederilor art. 77 alin. (1) şi alin. (2) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, respectiv art. 26 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi preluate de art. 3 alin. (1) lit. d) din Regulamentul A.S.F. nr. 9/2015. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare. În baza prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi pct. 6, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1), art. 275 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se aplică măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 1.000 lei":

71. Susţine recurenta că reclamaţia clientului nu a întrunit condiţiile prevăzute la art. 4 al procedurii privind soluţionarea petiţiilor, astfel că nu putea proceda la înregistrarea acesteia, însă, deşi nu s-a respectat procedura aflată în vigoare, reprezentanţii CCI au desfăşurat o investigaţie finalizată cu un raport de control care a fost înaintat conducerii societăţi, reclamaţia fiind soluţionată, nu s-a încălcat niciun drept al societăţii.

72. Dispoziţiile art. 77 prevăd că "1) B. trebuie să stabilească, să implementeze şi să menţină proceduri efective şi transparente în scopul administrării rezonabile şi prompte a reclamaţiilor primite de la clienţii de retail sau de la potenţialii clienţi de retail, precum şi să păstreze o evidenţă şi înregistrare a fiecărei reclamaţii şi a măsurilor luate pentru soluţionarea acesteia. (2) Reprezentantul compartimentului de control intern va ţine un registru la sediul social/central, precum şi la fiecare sucursală, în care eventualele reclamaţii ale clienţilor vor putea fi înregistrate cu promptitudine. Registrul reclamaţiilor trebuie să fie public şi să conţină cel puţin următoarele informaţii: a) identitatea clientului care transmite reclamaţia şi serviciul prestat la care se referă reclamaţia; b) datele de identificare ale persoanelor din cadrul B. la adresa cărora s-au formulat reclamaţiile sau cărora clientul s-a adresat pentru prestarea serviciului de investiţii financiare; c) data reclamaţiei; d) faptele reclamate; e) prejudiciul reclamat de client; f) data şi modul de soluţionare a reclamaţiei. Termenul de rezolvare a reclamaţiei nu poate depăşi 30 de zile de la data înregistrării acesteia. (3) Reprezentantul compartimentului de control intern de la fiecare sucursală are obligaţia de a transmite lunar, în copie, la sediul social/central al B., Registrul reclamaţiilor ţinut la respectiva sucursală. Informaţiile din Registrul reclamaţiilor se centralizează lunar la sediul social/central al B. (4) Registrul de evidenţă a reclamaţiilor va fi pus în orice moment la dispoziţia C.N.V.M., la solicitarea acesteia".

73. În mod corect a reţinut instanţa de fond că nu se prevede, pentru înregistrarea reclamaţiei în registru, condiţia ca aceasta să fie însoţită de copie CUI şi de copia cărţii de identitate a reprezentantului legal al petentului, iar faţă de faptul că reclamaţia a fost soluţionată, compartimentul de control intern apreciind că sesizarea formulată reprezintă o reclamaţie, exista obligaţia de a înregistra petiţia în registrul reclamaţiilor. Faptul că nu erau întrunite condiţiile procedurii privind soluţionarea petiţiilor nu conduce la concluzia că nu se impunea respectarea obligaţiei de înregistrare în registrul reclamaţiilor.

74. Cu privire la pct. 6 din Decizia A.S.F. nr. 1445/12.10.2017, şi anume

"Având în vedere faptul că, în urma investigaţiei înregistrate cu nr. x/11.02.2015 (referitoare la activitatea unui agent delegat al societăţii), aspectele sesizate de către un client al societăţii nu au fost identificate şi consemnate de către RCCI, se constată că activitatea RCCI şi atribuţiile de supraveghere a respectării legislaţiei şi procedurilor interne, monitorizare şi evaluare a eficacităţii procedurilor interne, s-au realizat în mod neadecvat, contrar prevederilor art. 67 alin. (1) şi (2), art. 68 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) şi d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Se reţine astfel şi nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare. în baza prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1), art. 275 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se aplică măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 10.000 lei":

75. Susţine recurenta că instanţa de fond în mod greşit a respins apărările formulate, deoarece nici un client al domnului MF nu a depus nicio reclamaţie şi nu a contactat niciun reprezentant al societăţii, nu a fost informată cu privire la pierderea înregistrată de client, a fost informată de către membrii echipei de control cu ocazia controlului cu privire la un schimb de e-mailuri din care rezulta nemulţumirea clientului de pierderile înregistrate ca urmare a tranzacţiilor efectuate, însă societatea a depus toate diligentele necesare pentru a-i informa pe clienţi cu privire la situaţia portofoliului lor, s-au efectuat sondaje de opinie şi nu s-a constatat faptul că acesta nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale, sancţiunea aplicată este neîntemeiată ţinând cont de refuzul clientului de a colabora cu alt agent, nu are nicio culpă în ceea ce priveşte pierderile suferite, instanţa de fond nu a reţinut că nu a fost informată pentru a remedia situaţia.

76. Instanţa de fond a reţinut că, potrivit situaţiei de fapt, din analiza convorbirilor clientului cu unul dintre agenţii B., au rezultat următoarele aspecte referitoare la activitatea acestuia în perioada 14.10.2014-22.10.2014: activitatea pe contul clientului s-a realizat, în anumite situaţii, în condiţii de administrare discreţionară, fără ca societatea să aibă un contract încheiat în acest sens; agentul a realizat operaţiuni de tranzacţionare fără a exista ordine din partea clientului; agentul delegat a realizat tranzacţii în mod excesiv, în defavoarea clientului, cu scopul de a genera comision pentru B.; agentul delegat a informat clientul în mod exagerat cu privire la instrumente financiare (opţiuni pe pieţe externe) în vederea determinării clientului să deruleze tranzacţii având ca obiect respectivul instrument financiar; agentul delegat s-a implicat în operaţiuni de tranzacţionare; clientul înregistra o pierdere de aproximativ 61% raportat la suma investită pe parcursul perioadei de activitate. A reţinut, faţă de cele menţionate, că susţinerile reclamantei în sensul că a luat cunoştinţă de schimbul de e-mailuri în cadrul căruia clientul îşi exprima nemulţumirile cu ocazia controlului A.S.F. nu pot fi reţinute

77. Dispoziţiile legale invocate din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 prevăd următoarele:

- art. 67 - "(1) B. are obligaţia de a constitui un compartiment de control intern care are ca atribuţie supravegherea respectării de către societate şi personalul acesteia a legislaţiei în vigoare, a reglementărilor entităţilor pieţei de capital şi a procedurilor interne, precum şi minimizarea riscurilor societăţii de neîndeplinire a obligaţiilor. (2) B. are obligaţia să stabilească, să implementeze şi să menţină politici şi proceduri adecvate menite să detecteze orice risc al societăţii de a nu îşi îndeplini obligaţiile conform prevederilor prezentului regulament, precum şi riscurile asociate, să pună în aplicare măsuri şi proceduri adecvate pentru minimizarea acestor riscuri şi să permită C.N.V.M. să îşi exercite operativ prerogativele";

- art. 68 - "(1) B. trebuie să stabilească şi să menţină în mod permanent şi operativ funcţia de control intern, care se va desfăşura în mod independent şi care va avea următoarele responsabilităţi: a) să monitorizeze şi să evalueze în mod continuu eficacitatea şi modul adecvat de punere în aplicare a măsurilor şi procedurilor stabilite conform art. 67 alin. (2), precum şi măsurile dispuse pentru rezolvarea oricăror situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor societăţii (deficienţe constatate în aducerea la îndeplinire a obligaţiilor societăţii)";

- art. 76 - "În aplicarea responsabilităţilor prevăzute la art. 68 alin. (1), reprezentantul compartimentului de control intern are următoarele atribuţii: a) să monitorizeze şi să verifice cu regularitate aplicarea prevederilor legale incidente activităţii B. şi a procedurilor interne, să ţină evidenţa neregulilor descoperite; (...) d) să prevină şi să propună măsuri de remediere a oricărei situaţii de încălcare a legilor şi reglementărilor în vigoare, incidente pieţei de capital, sau a procedurilor interne ale societăţii de către B. sau de către angajaţii acesteia".

78. Contrar susţinerilor recurentei, în raport de situaţia de fapt constatată, având în vedere dispoziţiile menţionate şi atribuţiile compartimentului de control intern, în mod corect s-a constatat că activitatea RCCI şi îndeplinirea atribuţiilor de supraveghere a respectării legislaţiei şi procedurilor interne, monitorizare şi evaluare a eficacităţii procedurilor interne, au fost realizate în mod neadecvat, susţinerile recurentei reclamante constituind simple circumstanţe privind situaţia de fapt din care nu rezultă că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale contravenţiei reţinute.

79. Cu privire la pct. 8 din Decizia A.S.F. nr. 1445/12.10.2017, şi anume

"Prin stabilirea unor criterii de evaluare/modalitate de remunerare a agenţilor pentru servicii de investiţii financiare, respectiv agenţilor delegaţi care au la bază comisioanele încasate de la clienţi, comisioane care se calculează la rulajul înregistrat de clienţi sau depind de achiziţionarea de către clienţi a produselor structurate cu capital protejat emise de B., se înregistrează un conflict de interese, astfel:

Ą agenţii pentru servicii de investiţii financiare sunt direct interesaţi să stimuleze clienţii arondaţi lor pentru a realiza tranzacţii cât mai multe/de valoare mare, pentru realizarea criteriilor de performanţă stabilite, pe cheltuiala clienţilor;

Ą agenţii delegaţi sunt direct interesaţi să stimuleze clienţii arondaţi lor pentru a realiza tranzacţii cât mai multe/de valoare mare, înregistrând astfel venituri în procente raportat la comisionul înregistrat de societate pe cheltuiala clienţilor.

Aceste situaţii reprezintă potenţiale conflicte de interese în sensul prevederilor art. 96 alin. (2) lit. a) şi b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, cu modificările şi completările ulterioare. în aceste condiţii, se constată faptul că B. nu a identificat aceste situaţii, astfel încât interesele clienţilor să nu fie afectate, nerespectând astfel prevederile art. 96 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare. în baza prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 3, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1), art. 275 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se aplică măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 2.000 lei":

80. Sunt nefondate susţinerile recurentei privind faptul că nu întră în atribuţiile sale de serviciu, conform fişei postului, criteriile de evaluare/modalitatea de remunerare a agenţilor pentru servicii de investiţii financiare, respectiv a agenţilor delegaţi care au la bază comisioanele de la clienţi, iar în ceea ce priveşte potenţialul conflict de interese, în mod greşit se consideră că informările din cuprinsul cererilor de deschidere de cont nu echivalează cu inexistenţa situaţiilor de conflict de interese, că practica remunerării ASIF/ADEL în funcţie de comisionul realizat este o practică unitară la nivelul tuturor intermediarilor de pe piaţa de capital şi este conformă cu obiectivele societăţilor de intermediere, la controlul de fond desfăşurat în luna octombrie a anului 2014 nefiind menţionată posibilitatea vreunui conflict de interese, deşi societatea avea acelaşi sistem de remunerare a ADEL în funcţie de comisionul realizat, iar pentru ASIF avea o component fixă şi o componentă variabilă în funcţie de comisionul realizat.

81. Dispoziţiile art. 96. alin. (1) prevăd că (1)" B. trebuie să ia toate măsurile astfel încât să se asigure că situaţiile de conflict de interese între societate, inclusiv administratori, salariaţi şi agenţi sau orice persoană aflată în mod direct sau indirect în poziţie de control faţă de societate, şi clienţii societăţii, între 2 clienţi ai societăţii, precum şi între combinaţii ale situaţiilor de mai sus sunt identificate şi apoi prevenite şi gestionate astfel încât interesele clienţilor să nu fie afectate", iar potrivit alin. (2), "În vederea identificării tipurilor de conflict de interese care apar în cursul furnizării serviciilor de investiţii şi a serviciilor conexe sau a combinării acestora şi a căror existenţă ar putea prejudicia interesele unui client, B. va lua în considerare, în baza unor criterii minime, situaţia în care aceasta, o persoană relevantă sau o persoană legată de aceasta în mod direct sau indirect prin control se află în oricare din următoarele situaţii, ca rezultat al furnizării de servicii de investiţii sau servicii conexe ori al activităţii de investiţii sau ca rezultat al unei alte situaţii: a) B. sau acea persoană ar putea obţine un câştig financiar sau ar putea evita o pierdere financiară, pe cheltuiala clientului; b) B. sau acea persoană are un interes în legătură cu rezultatele serviciului furnizat clientului sau cu privire la o tranzacţie efectuată în numele clientului, care este diferit de interesul clientului cu privire la acel rezultat;".

82. S-a constatat în mod corect, conform art. 67 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, art. 76 din acelaşi Regulament, menţionate anterior, raportat la situaţia de fapt, că reclamanta, în calitate de reprezentant al compartimentului de control intern, avea obligaţia de a identifica situaţia de încălcare a prevederilor art. 96 alin. (1) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, prin stabilirea de către societate a criteriilor de evaluare/modalitate de remunerare a agenţilor pentru servicii de investiţii financiare, astfel încât interesele clienţilor să nu fie afectate, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.

83. Informările din cuprinsul cererilor de deschidere de cont, cu privire la politica de remunerare, nu echivalează cu inexistenţa situaţiilor de conflict de interese, acestea făcând referire la o clauză de dezicere tip, astfel cum s-a reţinut în soluţionarea plângerii prealabile, potenţialul conflict de interese nefiind identificat şi înregistrat. Susţinerile referitoare la o eventuală practică la nivelul intermediarilor de pe piaţa de capital şi la faptul că într-un raportul de control anterior nu se menţiona posibilitatea vreunui conflict de interese generat de această practică nu conduc la nelegalitatea deciziei.

84. Cu privire la pct. 9 din Decizia A.S.F. nr. 1445/12.10.2017, şi anume

"În perioada 10.07.2015 - 16.12.2015, ordinele emise de persoanele relevante, în relaţie cu B., nu au fost aprobate de către şeful serviciului de tranzacţionare, anterior executării acestora, prin intermediul aplicaţiei Risk Management Sistem (RMS), contrar prevederilor art. 3 din Procedura privind politica de executare a ordinelor (P0007) - versiunea 3, aprobată de CA în data de 10.07.2015. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 5 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare. În baza prevederilor art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 5, art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i), art. 274 alin. (1), art. 275 alin. (1) şi art. 278 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru această faptă se aplică măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 5.000 lei":

85. Recurenta a susţinut că din cauza unor probleme frecvente de funcţionare a aplicaţiei RMS, aspect care nu a fost reţinut de către instanţa de fond, au existat numeroase cazuri când ordinele clienţilor de tip staff nu au putut fi aprobate şi executate în timp util, pentru o mai bună desfăşurare a activităţii societăţii fiind de acord ca ordinele de acest tip să fie aprobate pe suport letric, şi, ţinând cont de faptul că problemele cu aplicaţia au continuat, s-a procedat la actualizarea procedurii interne în sensul ca aceasta să prevadă ca aprobarea ordinelor clienţilor tip staff să poată fi aprobată şi pe un formular standardizat, în concluzie nu se poate considera faptul că ordinele emise de către persoanele relevante nu au fost aprobate de către serviciul de tranzacţionare, instanţa de fond considerând în mod greşit că din culpa sa ordinele nu au fost aprobate, nereţinând că acestea au fost aprobate într-un mod distinct.

86. Instanţa de fond a reţinut în mod corect, faţă de situaţia de fapt constatată şi dispoziţiile art. 76, care prevăd că "În aplicarea responsabilităţilor prevăzute la art. 68 alin. (1), reprezentantul compartimentului de control intern are următoarele atribuţii: a) să monitorizeze şi să verifice cu regularitate aplicarea prevederilor legale incidente activităţii B. şi a procedurilor interne, să ţină evidenţa neregulilor descoperite", că neaprobarea ordinelor îi este imputabilă reclamantei, în baza prevederilor art. 76 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 având obligaţia de a monitoriza aplicarea de către societate a prevederilor legale sub acest aspect şi de a propune măsuri de remediere a situaţiei de încălcare a acestora, astfel încât actualizarea procedurii interne să se realizeze cu prioritate.

87. Faţă de aceste dispoziţii, actualizarea procedurii interne, ca urmare a problemelor tehnice, trebuia să fie realizată în timp util, pentru a nu se perpetua o situaţie de nerespectare a cadrului procedural intern, astfel cum s-a reţinut în soluţionarea plângerii prealabile, iar motivele care au condus la nerespectarea procedurilor interne nu reprezintă cauze exoneratoare de răspundere.

88. Cu privire la pct. 10 din Decizia A.S.F. nr. 1444/12.10.2017, şi anume:

"B. nu a adus la cunoştinţa investitorilor un act adiţional din data de 29.12.2014 la un contract de împrumut acordat unei societăţi şi a raportat cu întârziere două contracte de împrumut, din data de 25.11.2014 şi 28.11.2014 acordate către două societăţi (persoane implicate cu B.), nefiind respectate astfel prevederile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi preluate şi de art. 82 alin. (1) din Legea nr. 24/2017. Fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017.

În baza prevederilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3, art. 127 alin. (1) lit. c) pct. 2, i) din Legea nr. 24/2017, pentru această faptă se aplică măsura sancţiunii cu amendă în cuantum de 10.000 lei":

89. Instanţa de fond a reţinut în mod greşit, faţă de dispoziţiile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, art. 67 alin. (1) şi art. 76 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, având în vedere atribuţiile reclamantei, că în mod legal a fost angajată răspunderea contravenţională a acesteia, întrucât avea obligaţia de a monitoriza respectarea prevederilor art. 225 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 de către societate şi de a preveni încălcarea acestora, susţinerile recurentei reclamante sunt fondate.

90. Dispoziţiile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, forma în vigoare aplicabilă în cauză, prevăd că "(1) Administratorii societăţilor admise la tranzacţionare sunt obligaţi să raporteze, de îndată, orice act juridic încheiat de către societate cu administratorii, angajaţii, acţionarii care deţin controlul, precum şi cu persoanele implicate cu aceştia, a cărui valoare cumulată reprezintă cel puţin echivalentul în RON a 50.000 euro".

91. Deşi se afirmă faptul că, potrivit atribuţiilor legale ale RCCI prevăzute la art. 76 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, intră şi în sarcina reclamantei obligaţia respectării obligaţiilor de transparenţă de către B., nu se indică şi nu rezultă care din atribuţiile prevăzute de art. 76, care prevăd că "În aplicarea responsabilităţilor prevăzute la art. 68 alin. (1), reprezentantul compartimentului de control intern are următoarele atribuţii: a) să monitorizeze şi să verifice cu regularitate aplicarea prevederilor legale incidente activităţii B. şi a procedurilor interne, să ţină evidenţa neregulilor descoperite; b) să asigure informarea societăţii şi a angajaţilor acesteia cu privire la regimul juridic aplicabil pieţei de capital; c) să avizeze documentele transmise de B. către C.N.V.M. în vederea obţinerii autorizaţiilor prevăzute de reglementările C.N.V.M., precum şi raportările transmise C.N.V.M. şi entităţilor pieţei de capital; d) să prevină şi să propună măsuri de remediere a oricărei situaţii de încălcare a legilor şi reglementărilor în vigoare, incidente pieţei de capital, sau a procedurilor interne ale societăţii de către B. sau de către angajaţii acesteia; e) să ţină evidenţa tuturor reclamaţiilor primite de la clienţi şi a modului de soluţionare a acestora; f) să analizeze şi să avizeze materialele informative/publicitare ale B.; g) să se asigure de utilizarea exclusiv personală de către fiecare agent pentru servicii de investiţii financiare a codurilor de acces şi a parolelor transmise de entităţile pieţei de capital; h) să raporteze consiliului de administraţie, conducătorilor şi auditorilor interni situaţiile de încălcare a legislaţiei, a reglementărilor în vigoare sau a procedurilor interne", au fost încălcate de reclamantă.

92. Pentru aceste motive, este întemeiată cererea de anulare în ceea ce priveşte contravenţia constatată la pct. 10 din Decizia A.S.F. nr. 1445/12.10.2017, privind nerespectarea prevederilor art. 225 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

93. În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă referitoare la caracterul excesiv al sancţiunii aplicate prin Decizia nr. 1445/12.10.2017, greşita individualizare, caracterul disproporţionat, neaplicarea criteriilor de individualizare, sunt nefondate.

94. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, prin raportare la situaţia de fapt descrisă, la numărul contravenţiilor reţinute, în ceea ce priveşte cuantumul sancţiunilor aplicate, pârâta a făcut o legală individualizare a sancţiunii.

95. Potrivit dispoziţiilor art. 275 din Legea nr. 297/2004, "(1) La individualizarea sancţiunii se va ţine seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului. (...) (3) În cazul constatării săvârşirii a două sau mai multe contravenţii, se aplică sancţiunea cea mai mare, majorată cu până la 50%, după caz".

96. Au fost aplicate în mod corect dispoziţiile art. 275 din Legea nr. 297/2004, având în vedere gravitatea faptelor, rezultată din descrierea acestora, şi circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi ale contravenientei, fiind respectat principiul proporţionalităţii pentru fiecare faptă în parte, în general cuantumul sancţiunilor fiind situat în partea inferioară a intervalului prevăzut de Legea nr. 297/2004, iar faţă de aceste împrejurări este nefondată şi solicitarea reclamantei de aplicare a sancţiunii avertismentului pentru toate contravenţiile reţinute.

97. Conform art. 275 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, a fost aplicată sancţiunea cea mai mare, de 10.000 RON, care a fost majorată cu 25%.

98. Referitor la anularea pct. 10 din Decizia nr. 1445/12.10.2017, nu produce efecte în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, având în vedere că, fiind constatată săvârşirea mai multor contravenţii, s-a aplicat sancţiunea cea mai mare, conform art. 275 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 de 10.000 RON, stabilită atât pentru pct. 10, cât şi pentru pct. 6, care se menţine, majorată cu 25%.

99. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs privind aplicarea în mod greşit a dispoziţiilor art. 225 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, referitor la contravenţia prevăzută la pct. 10 din Decizia A.S.F. nr. 1445/12.10.2017, celelalte motive de recurs invocate de recurenta reclamantă fiind nefondate.

100. Pentru toate motivele arătate, Înalta Curte va admite ambele recursuri, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din Codul de procedură civilă.

VI Soluţia instanţei de recurs

101. Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de reclamantă şi de pârâtă, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea în ceea ce priveşte pct. 1 din Decizia nr. 1445/12.10.2017 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară decizie, va anula în parte Decizia nr. 1445/12.10.2017 în ceea ce priveşte pct. 10, şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanta A. şi de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei civile nr. 1276 din 2 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Anulează în parte decizia nr. 1445/12.10.2017 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară în ceea ce priveşte punctul 10.

Respinge acţiunea în ceea ce priveşte punctul 1 din decizie.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.