Eligibility for ethnic persecution benefits derived from parental displacement under Law 189/2000 and whether children born during the displacement period inherit refugee status.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund’s appeal, leaving in force the appellate court’s order that annulled the administrative decision and compelled the pension fund to recognize the claimant as a beneficiary of Law No. 189/2000. The dispute concerned the legal status of an individual claiming ethnic persecution benefits under Decree No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000), where the claimant argued she qualified as a refugee because she was born while her parents were ethnically displaced (strămutate) from their domicile between September 1940 and March 1945. The administrative authority had rejected the claim, arguing the law limited benefits to those directly persecuted and did not expressly cover children born during their parents' displacement. The court held that ethnic displacement constitutes a continuing form of persecution, and under Government Order No. 127/2000, which assimilated displaced persons to refugees and expellees, the child born in the displacement location derived the same refugee status and benefit eligibility from the date of birth.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Eligibility for ethnic persecution benefits derived from parental displacement under Law 189/2000 and whether children born during the displacement period inherit refugee status: Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, între care la lit. c), se prevede a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17 mai 2004, reclamanta L.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 1393 din 5 aprilie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Hunedoara și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 104 din 4 iunie 2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 1393 din 5 aprilie 2004, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 1 noiembrie 1942, dată la care părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de refugiată, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de L.G.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, între care la lit. c), se prevede a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Situația de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor N.T. și R.E., certificatul nr. C/3402 din 11 noiembrie 2002 și copia actului de naștere al reclamantei.
Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței nr. 104 din 4 iunie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2005.