Extraordinary revision for ultra petita and conflict of judgments: Inadmissible lack of triple identity in execution challenge clarification

Şedinţa publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.10.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, contestatorul Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat contestaţie la executare cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2727/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009.

A mai solicitat anularea actelor de executare formulate în dosarul de executare nr. 611/a/2011, emise de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul nr. x/2011, cu încălcarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2727/2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2009, respectiv anularea adresei înregistrate la Ministerul Educaţiei Naţionale sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 659 din 16.02.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei cu privire la capătul de cerere nr. x al cererii de chemare în judecată, vizând anularea actelor de executare formulate în dosarul de executare nr. 611/A/2011, emise de BEJ A. şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere formulat de contestatorul Ministerul Educaţiei Naţionale, în contradictoriu cu intimatul B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

De asemenea, prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale a instanţei cu privire la primul capăt de cerere, privind contestaţia la executare cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu a sentinţei civile nr. 2727/2010 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2009; a fost respinsă excepţia tardivităţii ca neîntemeiată, cu privire la primul capăt de cerere; a fost disjuns primul capăt de cerere şi s-a dispus formarea unui dosar separat cu termen la 04.05.2018.

Capătul de cerere disjuns a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2018, la data de 20.02.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2109/2018 din 4 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Educaţiei Naţionale, în contradictoriu cu intimatul B., ca nefondată şi a fost obligat contestatorul să plătească intimatului suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând admiterea recursului şi desfiinţarea sentinţei recurate, ca fiind netemeinică şi nelegală.

4. Decizia pronunţată în recurs, ce face obiectul cererii de revizuire

Prin decizia nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul declarat de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 2109/2018 din 4 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal; s-a modificat sentinţa recurată în sensul că s-a admis contestaţia şi s-a dispus lămurirea întinderii dispozitivului sentinţei nr. 2727/08.06.2010 în sensul că măsura reintegrării şi a plăţii drepturilor băneşti se referă la perioada cuprinsă între momentul emiterii ordinului nr. 3861/2009 şi data de 11.01.2010.

5. Cererea de revizuire formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire revizuentul B., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) teza a II-a pct. 2 şi pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea acesteia şi schimbarea sau anularea deciziei a cărei revizuire o solicită.

Prin motivele cererii de revizuire, depuse ulterior, arată în esenţă că prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa de recurs a intrat în soluţionarea fondului cauzei, fără a se cere acest lucru de către recurent şi a rejudecat pe fond cauza.

Consideră că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat şi principiul securităţii juridice, modificând atât dispozitivul, cât şi considerentele sentinţei nr. 2727 din 2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2148 din 12.04.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Susţine că deţine mai multe titluri executorii împotriva intimatului Ministerul Educaţiei Naţionale, care a refuzat sistematic reintegrarea sa, astfel cum s-a dispus de către instanţe.

Consideră că pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită s-a făcut cu încălcarea principiului prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte lămurirea titlului executoriu, decizia atacată nesocotind puterea de lucru judecat a următoarelor hotărâri: decizia nr. 2148/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 3000/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 5710/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizia nr. 4747/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi decizia nr. 2909/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

6. Apărările formulate

Intimatul Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, având în vedere că prin aceasta nu este evocat fondul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că nu este întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire din perspectiva invocată de intimatul Ministerul Educaţiei Naţionale prin întâmpinare, respectiv aceea că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul.

În cauză, se constată că hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire evocă fondul, în condiţiile în care prin decizia nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul declarat de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 2109/2018 din 4 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal; s-a modificat sentinţa recurată în sensul că s-a admis contestaţia şi s-a dispus lămurirea întinderii dispozitivului sentinţei nr. 2727/08.06.2010 în sensul că măsura reintegrării şi a plăţii drepturilor băneşti se referă la perioada cuprinsă între momentul emiterii ordinului nr. 3861/2009 şi data de 11.01.2010.

Cu alte cuvinte, soluţionând recursul, instanţa de recurs, în analiza criticilor susţinute prin motivele de recurs, pe care le-a găsit întemeiate, a procedat la modificarea hotărârii recurate şi a dat o soluţie asupra cererii de lămurire dispozitiv prin care se evocă fondul cauzei.

Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 326 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent, pentru următoarele motive:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. de la 1865, prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 7 din C. proc. civ. de la 1865, potrivită cărora:

"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; (...)

7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate."

Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile specifice motivelor de revizuire prevăzute de pct. 2 şi 7 al art. 322 C. proc. civ. de la 1865.

Din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de pct. 2 al art. 322 C. proc. civ. de la 1865, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: prin decizia supusă revizuirii, instanţa de recurs să fi dat ceea ce nu s-a cerut (ultra petita), să nu fi dat ceea ce s-a cerut (minus petita) sau să fi dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).

Acest motiv de revizuire cuprinde trei ipoteze: extra petita (instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut), minus petita (instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut) şi plus petita (instanţa a dat mai mult decât s-a cerut).

Din motivarea prezentei cereri de revizuire, se constată că revizuentul invocă ipoteza extra petita. Motivul de revizuire menţionat se referă însă la obiectul cererii cu care a fost învestită instanţa, deci la pretenţiile concrete formulate prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, contrar susţinerilor revizuentului, prin hotărârea atacată nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât, astfel cum s-a prezentat anterior, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra recursului declarat împotriva unei hotărâri cu privire la contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Educaţiei Naţionale cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2727/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009.

Cu alte cuvinte, în cauză nu este incidentă ipoteza de la art. 322 pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, astfel cum susţine revizuentul, în condiţiile în care prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecăţii, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.

Date fiind obiectul acţiunii judiciare, limitele controlului de legalitate şi soluţiile pe care instanţa de contencios administrativ le poate pronunţa, Înalta Curte constată că prin decizia a cărei revizuire se solicită instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ci verificând legalitatea sentinţei pronunţate în contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Educaţiei Naţionale cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2727/08.06.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul şi a modificat sentinţa recurată, lămurind întinderea dispozitivului sentinţei nr. 2727/08.06.2010.

În ceea ce priveşte al doilea motiv invocat prin cererea de revizuire, Înalta Curte reţine că raţiunea reglementării art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

În asemenea situaţii, executarea hotărârilor pronunţate este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se va prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar soluţia ce se impune este revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe aceste dispoziţiile nu exercită un control judiciar asupra legalităţii hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile anterior menţionate, este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă.

Se reţine, astfel, că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii: - existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; - hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; - cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

Înalta Curte constată că în raport cu chestiunile litigioase deduse judecăţii în cele două dosare invocate de către revizuent - soluţionate prin decizia nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 şi sentinţa civilă nr. 2727/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009 -, nu este îndeplinită condiţia identităţii cauzei.

Astfel, dosarul nr. x/2009 a avut ca obiect cererea reclamantului B. de anulare a Ordinului nr. 3862/06.05.2009, emis de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin care acesta a fost eliberat din funcţia de Inspector Şcolar General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Ilfov, iar dosarul nr. x/2018 a avut ca obiect recursul declarat împotriva unei hotărâri cu privire la contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Educaţiei Naţionale cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 2727/2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009.

Contrar susţinerilor revizuentului, Înalta Curte constată că decizia nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2727/2010 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2009, în privinţa celor două hotărâri neexistând tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Prin urmare, în speţă, aşa cum s-a reţinut anterior, considerentele sentinţei invocate nu sunt contrare hotărârii a cărei revizuire se solicită în privinţa aspectului litigios în discuţie şi ca atare, un asemenea motiv nu poate fi reţinut.

Pe de altă parte, în soluţionarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu". (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010).

Pentru considerentele anterior expuse, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire din perspectiva motivelor de revizuire invocate de către revizuent, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de B. împotriva deciziei nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de B. împotriva deciziei nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2021.