Recovery of EU vineyard reconstruction funds for abandonment and failure to maintain Good Agricultural and Environmental Conditions under Order No. 247/2008

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 30.08.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agriculturii:

- anularea deciziei nr. 55873/14.03.2017 prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11.11.2016, încheiat la data de 10.11.2016 privind cererea de sprijin nr. x/26.08.2010 depusă de societate, precum şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11.11.2016, şi pe cale de consecinţă,

- declararea sumei de 1.356.445,84 RON ca fiind eligibilă şi exonerarea de la plata acesteia.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 131 din 27 martie 2019 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agriculturii (A.P.I.A.), ca nefondată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:

-hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei. Iniţial, instanţa de judecată a reţinut că societatea a contestat decizia nr. 55873/14.03.2017 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11.11.2016, iar ulterior, la pag. 9 paragraful 4, reţine că nu s-a respectat tehnologia de cultivare a viţei de vie, iar acest aspect rezultă din procesele-verbale de control, constatare şi sancţionare a contravenţiilor din iunie 2016.

Or, aceste procese-verbale nu fac obiectul cauzei, motivele instanţei cu privire la aceste înscrisuri fiind total străine de natura cauzei, dar şi contradictorii, deoarece faptul că se efectuau lucrări de specialitate în plantaţia de viţă de vie, este confirmat chiar de actele emise de către intimata APIA.

-motivarea instanţei din pag. 9 paragraful 3 este contradictorie şi străină de natura pricinii, în condiţiile în care se reţine faptul că procesul-verbal de intervenţie ISU din 23.07.2018 şi adeverinţa eliberată de Primăria Vlădaia din 01.08.2016 sunt ulterioare stabilirii contravenţiilor. Or, este evident că instanţa se raportează în stabilirea procentului de goluri, nu la procesul-verbal contestat, ci la alte documente, care aşa cum am arătat, nu fac obiectul cauzei şi care, mai mult, nu stabilesc nici pe departe procentul de goluri individualizat în actul contestat de subscrisa.

- Curtea de Apel Craiova a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 164 din 2015 cât şi a O.M.A.D.R. nr. 247/2007, în ceea ce priveşte caracterul abandonat al plantaţiei. S-a reţinut în mod incomplet că la data controlului, suprafaţa de 65.08 ha ce a reprezentat 44.62% din suprafaţa totală a planului individual aprobat era compromisă ireversibil.

- era esenţial astfel ca instanţa de fond să analizeze dacă plantaţia de viţă de vie este sau nu abandonată. Condiţiile pentru a se stabili caracterul abandonat al unei plantaţii de viţă de vie sunt prevăzute exclusiv în Legea nr. 164/2015. În acest sens, dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 164 din 24 iunie 2015 a viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole, o suprafaţă de viţă-de-vie este considerată abandonată doar dacă nu se mai efectuează lucrări tehnologice conform bunelor practici agricole şi de mediu pe o perioadă de 3 ani.

- instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care instituie în sarcina instanţei obligaţia de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut. Or, societatea a contestat procesul-verbal tocmai prin prisma sancţiunii aplicate ca urmare a calificării plantaţiei de viţă de vie ca fiind abandonată. Instanţa reţine că procesul-verbal contestat este legal întocmit, deoarece plantaţia este compromisă ireversibil, deşi în actul de control se menţionează că sancţiunea se aplică este ca urmare a abandonării plantaţiei.

- tot prin încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., deşi societatea a contestat modul de stabilire a procentului de goluri de către APIA, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestui aspect şi a ignorat solicitările subscrisei de a-i pune în vedere intimatei APIA să precizeze în concret modalitatea folosită la stabilirea procentului de goluri. În plus, sancţiunea dispusă, aceea de a restitui toate sumele încasate de la APIA, nu are nicio legătură cu procentul de goluri, ci aceasta se poate dispune doar în cazul plantaţiilor abandonate.

4. Apărările formulate de intimat

Prin întâmpinarea formulată, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta- reclamantă, ca nefondat, şi menţinerea ca fiind temeinică şi legală a sentinţei nr. 131/27.03.2019, pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauza dedusă judecăţii.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 55873/14.03.2017 de soluţionare a contestaţiei şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11.11.2016, ambele acte emise de către pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) în soluţionarea cererii de sprijin nr. x/26.08.2010 depusă de societate, solicitând declararea sumei de 1.356.445,84 RON ca fiind eligibilă şi exonerarea de la plata acesteia.

Soluţionând cauza, prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agriculturii (A.P.I.A.), ca nefondată.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul respingerii acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Susţinerile recurentei în sensul că hotărârea pronunţată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, în sensul că instanţa de judecată a reţinut că societatea a contestat decizia nr. 55873/14.03.2017 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 11.11.2016, iar ulterior a reţinut că nu s-a respectat tehnologia de cultivare a viţei de vie, iar acest aspect rezultă din procesele-verbale de control, constatare şi sancţionare a contravenţiilor din iunie 2016, nu conduc la concluzia existenţei unei contradicţii între considerente, întrucât prima instanţă nu a făcut altceva decât să analizeze materialul probator şi să arate argumentele pentru care a decis respingerea acţiunii.

Cel de al doilea motiv de recurs invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

În cadrul analizei criticilor subsumate acestui motiv de casare, Înalta Curte apreciază că se impune a fi făcută o precizare cu privire la susţinerile din cererea de recurs, anume aceea că poate proceda la examinarea doar a susţinerilor care vizează legalitatea sentinţei, nu şi a celor care vizează netemeinicia acesteia.

În acest sens, instanţa are în vedere faptul că recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate solicita instanţei de control judiciar, în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, reformarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond sau de instanţa de apel în anumite cazuri prevăzute de lege.

Conform prevederilor legale în vigoare, recursul nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile. Astfel, motivele de recurs vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, nu şi netemeinicia acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Exercitarea căii de atac are ca efect punerea în mişcare a controlului judiciar îndeplinit de instanţa superioară asupra hotărârii instanţei inferioare şi este guvernată de principiul legalităţii căii de atac, în baza căruia recursul poate fi exercitat numai pentru motive care au făcut analiza instanţei inferioare.

Sintetizând situaţia de fapt, Înalta Curte constată că în baza Acordului de delegare nr. 258362/30.01.2015 şi a Acordului nr. 61/26.01.2015 au fost efectuate verificări privind respectarea tehnologiei şi a bunelor practici agricole şi de mediu în plantaţia de viţă de vie amplasată pe teritoriul Unităţii Administrativ Teritoriale Vlădia, judeţul Mehedinţi de către consilieri din cadrul DGCAI - MADR şi consilieri cu atribuţii de inspecţii din cadrul Direcţiei pentru Agricultură a judeţului Mehedinţi.

În urma verificărilor s-a reţinut că plantaţia de viţă de vie cu suprafaţa de 145,84 hectare înfiinţată de societatea recurentă este amplasată pe teritoriul UAT Vlădia, judeţul Mehedinţi, planul individual a fost aprobat de D.A.J. Mehedinţi în anul 2010; plantatul viţei de vie a fost efectuat în primăvara anului 2011; în primăvara anului 2016 au fost plantaţi în goluri 10.000 butaşi din soiurile Sauvignon blanc şi Pinot Noir; în primăvara anului 2016 au fost înlocuiţi 40.000 tutori, însă lipsesc aproximativ 60.000 tutori; plantaţia are instalat sistemul de susţinere, conducere palisaj ce cuprinde spolieri metalici şi 3 rânduri de sârme din care doua duble.

La data controlului, pe suprafaţa de 65,08 ha, plantaţie în anul VI procentul de goluri era de peste 50%, nu a fost efectuată nicio lucrare de întreţinere a solului atât între rânduri, cât şi între plante pe rând, plantaţia reprezentând un grad foarte mare de îmburuienare, înălţimea buruienilor înflorite depăşind 50 cm; pe suprafaţa de 80,76 ha plantaţia de viţă de vie, care are sub 10% goluri şi reprezintă rod, la data controlului operatorul S.C. A. S.R.L. nu a respectat în totalitate tehnologia de cultivare a viţei de vie, deoarece lucrările de întreţinere a solului au fost efectuate în număr insuficient.

S-a mai reţinut că, la data controlului suprafaţa de 65,08 ha, ce a reprezentat 44.62% din suprafaţa totală a planului individual aprobat, plantaţia de viţă de vie înfiinţată în anul 2011 prin finanţare comunitară era compromisă.

Potrivit punctului 1.6 din Normele de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, aprobate prin Ordinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 247 din 23 aprilie 2008, actualizat: "1.6. bune condiţii agricole şi de mediu pentru viticultură reprezintă obligaţiile pe care beneficiarii măsurilor de reconversie/restructurare le au referitor la respectarea următoarelor standarde:

I. standarde pentru evitarea eroziunii solului: GAEC 3 - «Se menţin terasele existente pe terenul agricol»;

II. standarde pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere a terenurilor agricole:

a) GAEC 9: «Nu este permisă tăierea arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole»;

b) GAEC 10: «Evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe parcelele viticole înfiinţate sau modernizate prin programele de reconversie/restructurare»;"

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima susţinere se referă la faptul că prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 164 din 2015 cât şi a O.M.A.D.R. nr. 247/2007, în ceea ce priveşte caracterul abandonat al plantaţiei. S-a reţinut în mod incomplet că la data controlului, suprafaţa de 65.08 ha, ce a reprezentat 44.62% din suprafaţa totală a planului individual aprobat, era compromisă ireversibil.

Susţinerea este nefondată, după cum vom arăta în continuare.

Se impune a preciza cu prioritate că recuperarea sumelor plătite s-a realizat în temeiul Capitolului V, pct. 7 lit. e) din Anexa la OMADR nr. 247/2008 cu modificările şi completările ulterioare şi nu în temeiul Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 164/2015.

Potrivit dispoziţiilor punctului 71 din Capitolul V1- Controlul planurilor individuale finanţate al Normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile 2008/2009-2013/2014, aprobate prin Ordinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 247 din 23 aprilie 2008, actualizat:

"7^1. Nerespectarea bunelor condiţii agricole şi de mediu de către beneficiarii de sprijin va duce la sancţionarea acestora de către reprezentanţii A.P.I.A., având în vedere aspectele legate de amploarea neconformităţii, repetabilitatea acesteia, precum şi gravitatea şi persistenţa neconformităţii, după cum urmează:

a) beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiţii agricole şi de mediu din neglijenţă se sancţionează cu «Avertisment», cu precizarea neconformităţilor constatate şi stabilirea termenelor de remediere a acestora;

b) beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiţii agricole şi de mediu din neglijenţă şi au fost sancţionaţi anterior cu «Avertisment» se sancţionează cu 5% din totalul sumei plătite de către A.P.I.A. pentru măsura de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole;

c) beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiţii agricole şi de mediu prin nerespectarea repetată se sancţionează cu 15% din totalul sumei plătite de către A.P.I.A. pentru măsura de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole;

d) beneficiarii de sprijin care au încălcat bunele condiţii agricole şi de mediu prin nerespectare deliberată se sancţionează cu 20% din totalul sumei plătite de către A.P.I.A., pentru măsura de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, şi vor fi excluşi de la toate regimurile de plată pentru măsurile financiare care fac obiectul Organizării comune de piaţă în sectorul vitivinicol, pe durata a 5 ani calendaristici;

e) beneficiarii de sprijin care abandonează plantaţiile înfiinţate prin programe de restructurare/reconversie în primii 10 ani de la finalizarea planurilor individuale vor returna sumele plătite de A.P.I.A., precum şi dobânzile calculate conform legislaţiei în vigoare."

Din analiza probelor administrate atât în procedura administrativă cât şi în cea judiciară, prin prisma obligaţiilor beneficiarului finanţării nerambursabile, Înalta Curte reţine că nerespectarea prevederilor planului de afaceri constituie o neregulă majoră, de vreme ce aceste obiective prevăzute în plan şi în cererea de finanţare au determinat calificarea proiectului ca fiind eligibil şi obţinerea finanţării, în detrimentul altor proiecte care nu au obţinut finanţarea.

Mai mult decât atât, obţinerea finanţării nerambursabile presupune o maximă rigoare atât în respectarea prevederilor planului de afaceri cât şi în gestionarea fondurilor europene.

Or, din probele administrate în cauză, din planşele foto depuse la dosar şi din constatările expertului de specialitate desemnat în cauză, rezultă fără putere de tăgadă că nu au fost respectate bunele condiţii agricole şi de mediu pentru viticultură, ce reprezentau obligaţii pentru recurenta reclamantă, beneficiară a măsurilor de reconversie/restructurare, de respectare a standardelor pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere a terenurilor agricole, prin evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe parcelele viticole înfiinţate sau modernizate prin programele de reconversie/restructurare.

A mai criticat recurenta nerespectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care instituie în sarcina instanţei obligaţia de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.:

"(6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel."

Potrivit textelor de lege sus arătate, în condiţiile art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar judecătorul are obligaţia să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.

Or, în cauză, cadrul procesual a fost stabilit de reclamanta care a indicat în mod expres care sunt pretenţiile sale, care este partea de la care le solicită şi pentru ce motive de fapt şi de drept, iar instanţa s-a pronunţat cu respectarea întocmai a acestor limite, în nici un caz sintagma "...în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel" neavând în vedere obligaţia sau aptitudinea instanţei de a iniţia modificarea cererii reclamantei.

În egală măsură, instanţa este ţinută şi de cauza cererii de chemare în judecată, în sensul că aceasta nu ar putea să schimbe fundamentul pretenţiei formulate, în sensul de calificare juridică a situaţiei de fapt.

Pe de altă parte, aşa cum am arătat mai sus instanţa nu este ţinută să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., administrator judiciar B., împotriva sentinţei nr. 131 din 27 martie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., administrator judiciar B., împotriva sentinţei nr. 131 din 27 martie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2021.