Vineyard subsidy reimbursement: Material error exception excludes substantive re-evaluation of evidentiary gaps in extraordinary appeals

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.04.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia de Plaţi şi Intervenţie în Agricultură - Direcţia Fraudă, Control Intern - Serviciul Antifraudă şi Agenţia de Plaţi şi Intervenţie în Agricultură - Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor - APIA Aparat Central, a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea ca netemeinic şi nelegal a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr x/20.022017, precum şi anularea ca netemeinică a Decizie de soluţionare a contestaţiei nr. 8526/04.10.2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1222 din data de 28.03.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.02.2017 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 8526/4.10.2017.

3. Decizia instanţei de recurs

Prin decizia nr. 605 din data de 3 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 1222 din 28 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat, în tot, sentinţa recurată şi rejudecând a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

4. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 605 din data de 3 februarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie în anulare reclamanta A. S.R.L, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, şi prin care contestatoarea a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei criticate şi în rejudecare, respingerea recursului promovat de intimată ca nefondat.

Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a apreciat contestatoarea că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, instanţa de recurs întemeindu-şi argumentaţia pe o premisă eronată, generată de neobservarea unor date materiale şi împrejurări ce rezultă din înscrisurile depuse în dosarul cauzei.

Arată contestatoarea că, la data de 16.12.2013, a depus la Centrul Judeţean APIA Giurgiu, cererea de sprijin pentru restructurarea/reconversia plantaţiilor viticole, înregistrată sub nr. x/16.12.2013, pentru suprafaţa de 46,24 ha, în susţinerea căreia a depus un proiect ("Plan Individual") ce prevedea, în mod explicit, că înfiinţarea culturii de viţă de vie se va face, după modificările aprobate de APIA judeţean, numai începând cu anul 2015. Ulterior, la aproximativ 2 ani de la aprobare, în luna septembrie 2015, în urma verificării, de către autorităţile relevante, a îndeplinirii tuturor condiţiilor necesare pentru a putea beneficia de sprijinul solicitat, s-a constat că proiectul îndeplineşte toate cerinţele prevăzute de legislaţia în vigoare, inclusiv înfiinţarea plantaţiei şi a fost emis Certificatul de plată nr. x/09.09.2015 în sumă de 1.857.542,92 RON, aferent Măsurii I "proiectare, pregătire teren, plantare şi instalare tutori".

Arată, în esenţă, contestatoarea că, în reţinerea legalităţii Procesului Verbal de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Creanţelor Bugetare nr. x/20.02.2017, prin care s-a dispus returnarea sumei sus indicate, Înalta Curte a trecut cu vederea înscrisurile constând în Declaraţie de finalizare, înregistrată la APIA sub nr. x/22.05 20125, Procesul Verbal de recepţie cantitativă şi calitativă finală nr. 479/11.06.2015 şi Scrisoarea APIA nr. 33054/19.10.2015, dându-le o altă semnificaţie, în sensul denaturării concluziilor stabilite prin acestea, potrivit cărora, pe de o parte, la data formulării cererii de plată, cultura de viţă de vie era înfiinţată, şi, pe de altă parte, contestatoarea nu a solicitat şi, în consecinţă, nici nu a primit, subvenţii pentru suprafaţă.

Susţine contestatoarea că, din analiza acestora, rezultă că a realizat, în conformitate cu prevederile cap. II din Anexa la OMADR nr. 247/2008, Planul Individual înregistrat sub nr. x/27.11.2013, aşa cum a fost modificat prin cererile aprobate de DAJ Giurgiu, prin care se angaja să înfiinţeze plantaţii de viţă de vie - soiuri Sauvignon, Riesling varietal, Muscat Ottonel, Pinot Noir Syrah şi Cabernet Sauvignon - pe o suprafaţă de 46,24 ha, în regiunea viticolă Terasele Dunării, din Judeţul Giurgiu, în campaniile agricole 2013 - 2014 (partea pregătitoare) şi 2014 - 2015 (partea de instalare tutori şi sistem de susţinere). Arată contestatoarea că graficul de execuţie a respectat termenul de finalizare prevăzut la art. 2.3 din Anexa la OMADR 247/2008, ambele măsuri fiind finalizate, motiv pentru care concluziile instanţei de recurs, ce au stat la baza soluţiei de admitere a recursului promovat de intimată, nu pot fi decât rezultatul unei neobservări a înscrisurilor menţionate de contestatoare. Totodată, arată că instanţa de recurs a dat relevanţă unui aspect care nu era de natură a conduce la admiterea recursului intimatei, respectiv faptul că B. S.R.L. a obţinut subvenţii pe suprafaţa de teren în anii 2013 şi 2014, fără să observe că Planul Individual a început şi a fost finalizat în anul 2015, an pentru care intimata nu a făcut dovada că ar fi achitat subvenţii pe suprafaţa de teren către B. S.R.L..

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă.

6. Procedura de soluţionare a contestaţiei în anulare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei în anulare şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 16 iunie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 24 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând cerinţele de admisibilitate a contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatoarea A. S.R.L. este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cazul de contestaţie în anulare invocat de contestatoare, ce este reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., priveşte ipostaza în care hotărârea dată în recurs este rezultatul unei erori materiale. Astfel, pentru a fi incident un astfel de caz, este necesar ca hotărârea contestată să fi fost pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului şi să fi fost rezultatul unei erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, de natură a influenţa soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Totodată, reţine Înalta Curte, aspectul potrivit căruia contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv îndreptării unor nereguli procedurale, expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu se invocă de către contestatoare, în prezenta cauză, o greşeală materială a instanţei de recurs, în sensul textului de lege invocat. Motivele expuse în contestaţia în anulare se referă la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatoarea formulând critici cu privire la neluarea în considerare, de către instanţa de recurs, a conţinutului unora dintre înscrisurile depuse în dosarul cauzei (declaraţia de finalizare, înregistrată la APIA sub nr. x/22.05.2015, Procesul Verbal de recepţie cantitativă şi calitativă finală nr. 4799/11.06.2015, Scrisoarea APIA nr. 33054/19.10.2015).

Contestatoarea invocă, deci, teza unei greşeli de judecată în analiza, pretins incompletă şi eronată, a probatoriului administrat în cauză, care a condus la pronunţarea altei soluţii decât cea pe care contestatoarea o apreciază a fi corectă, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare invocate de contestatoare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Contrar celor învederate de contestatoare, analiza criticilor formulate presupune, în mod evident, o reexaminare a înscrisurilor cu privire la care se arată că ar conduce la reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de recurs, antamând, astfel, fondul raporturilor juridice dintre părţi, ceea ce depăşeşte limitele unei simple greşeli materiale.

Prin promovarea contestaţiei în anulare, titulara căii de atac urmăreşte să obţină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate şi netemeinicie a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condiţiile de exercitare a contestaţiei în anulare, care vizează, astfel cum s-a arătat anterior, doar greşeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, iar nu presupuse greşeli de judecată.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare formulată de A. S.R.L., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 605 din data de 3 februarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.