Profit tax deductibility of non-conforming coal purchases and validity of separate administrative tax items

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.08.2015 sub nr. x/2015, reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, a solicitat anularea măsurilor de impunere privind impozitul pe profit, accesoriile aferente acestuia, precum şi baza de impozitare stabilite conform punctelor 2 şi 3 din decizia nr. 47/25.02.2015.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 176/2019 din 19 aprilie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte în parte acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, prin lichidator judiciar A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.

A anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 47/25.02.2015 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x/14.08.2014 emis de A.J.F.P. Mehedinţi astfel cum a fost modificată prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 47/25.02.2015, respectiv doar pentru obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 49.813 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 37.257 RON şi accesorii aferente în sumă de 12.556 RON (pct 3 din Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 497/25.02.2015), obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 134.996 RON reprezentând impozit pe profit şi obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 157.824 RON accesorii aferente impozitului pe profit (pct. 2 din Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 497/25.02.2015).

A menţinut Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 497/25.02.2015 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x/14.08.2014 emis de A.J.F.P. Mehedinţi, astfel cum a fost modificată prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 47/25.02.2015, pentru suma de 329.313 RON impozit pe profit, pentru suma de 936.136 RON reprezentând contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator, pentru suma de 632.032 RON reprezentând accesorii aferente contribuţiei de asigurări sociale datorată de angajator, pentru suma de 472.422 RON reprezentând contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi, pentru suma de 318.962 RON reprezentând accesorii aferente contribuţiei individuale de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi, pentru suma de 20.429 RON reprezentând contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator şi pentru suma de 13.804 RON reprezentând accesorii aferente contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator.

A menţinut dispoziţiile de la pct. 1, 4 şi 5 din Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 497/25.02.2015 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 176/2019 din 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, prin care au solicitat casarea în parte a hotărârii şi în rejudecare să respingă în totalitate cererea formulată de reclamantă.

În susţinerea cererii de recurs, recurentele au dezvoltat următoarele critici:

Având în vedere că instanţa de fond si-a motivat soluţia într-un mod succint fără a se apleca asupra studierii întregii documentaţii aflate la dosarul cauzei şi fără să prezinte argumentele şi calculele care au condus la aprecierea acesteia de a respinge în parte Decizia nr. 47/25.02.2015 emisa de D.G.S.C. ANAF, se apreciază că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Instanţa de fond nu a arătat motivele pentru care au fost înlăturate apărările şi susţinerile formulate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, apărări care au dovedit îndeplinirea condiţiilor cerute de textul de lege pentru suspendarea soluţionării acţiunii astfel că se consideră că hotărârea atacată este nemotivată.

Mai mult decât atât, în situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele care au stat la baza pronunţării soluţiei cât şi modalitatea extragerii sumelor dar şi a calculelor acestora, pârâtele nu pot formula apărări care să combată reţinerile instanţei de fond.

Astfel, instanţa de fond se limitează la a constata faptul că doar suma de 2.401.631 RON nu poate fi avuta în vedere la determinarea profitului impozabil, spre deosebire de suma de 2.521.666 stabilită prin decizia de impunere şi decizia de soluţionare a contestaţiei, cererea reclamantei fiind admisa sub acest aspect.

Instanţa de fond nu a făcut o analiza a probatoriului administrat în cauză şi a apărărilor formulate de instituţia pârâtă, aceasta reţinând, în bloc, susţinerile consultantului fiscal, fără a arăta care sunt motivele clare pentru care a înlăturat apărările sale dar şi modalitatea prin care a ajuns la suma respinsă, în condiţiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.

Instanţa de fond mai reţine total eronat faptul că, pe parcursul soluţionării cauzei, prin sentinţa penală nr. 120/2015 a Tribunalului Mehedinţi, pronunţată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 1087/29.06.2016 a Curţii de Apel Craiova, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prejudiciul suferit de reclamantă în relaţia contractuală cu societatea B. S.R.L., urmare a livrării de cărbune necorespunzător energetic în anul 2007 este de 2.857.941,04 RON, din care 456.309,91 RON taxa pe valoare adăugata aferenta cantităţii de 39.714,25 tone cărbune, cantitatea de 4.088,5 tone cărbune fiind considerată corespunzătoare energetic şi neinclusă astfel în prejudiciu, mai mare decât cantitatea avută în vedere de organul de inspecţie fiscală, 2.291 tone corespunzător calitativ, astfel ca prejudiciul stabilit prin hotărârea instanţei penale este mai mic decât prejudiciul avut în vedere de organul de inspecţie fiscală.

Hotărârea este data cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie fiscală, respectiv art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 or, simpla achiziţie a bunurilor de la furnizori nu este suficientă pentru a demonstra că acestea au fost realizate în scopul obţinerii de venituri impozabile, atât timp cât regia nu a depus documente din care să rezulte ce venituri impozabile a obţinut în activitatea pe care o desfăşoară conform obiectului său de activitate, ca urmare a acestor achiziţii.

De asemena, se formulează critici şi prin raportare la prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 si art. 26 din acelaşi act normativ întrucât s-a reţinut a fi fondate criticile reclamantei privind modalitatea de calcul a profitului şi implicit a modului de calcul al impozitului pe profit întrucât profitul impozabil se calculează ca diferenţa intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile, astfel încât ajustările bazei impozabile reţinute de organele de inspecţie fiscala, este necesar să fie reflectate în perioada fiscală la care se refera, iar eventualele pierderi fiscale rezultate inclusiv cu ocazia ajustării bazei impozabile, este necesar să fie raportate în anii următori, astfel ca se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii ani.

S-a reţinut de către instanţa de fond faptul ca aplicând în mod legal aceste reguli, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor şi cheltuielilor suplimentare stabilite de organele de inspecţie fiscală, consultantul fiscal a constatat, recalculând profitul impozabil (pierderea fiscală de recuperat in anii următori) că sunt corecte susţinerile reclamantei privind valoarea profitului impozabil şi a pierderii fiscale de recuperat în anii următori, pentru perioada fiscala 01.01.2008 - 31.12.2012, validând calculele prezentate de reclamantă în cererea de chemare în judecată.

Astfel, consultantul fiscal a reţinut în răspunsul nr. 2 al expertizei ca impozitul pe profit datorat de reclamantă la sfârşitul anului 2012 este de 2.899.428 RON, diferenţa de impozit pe profit suplimentar fiind de 43.610 RON pentru anul 2012 şi 304.908 RON pentru anul 2011, spre deosebire de impozitul pe profit în suma de 464.309 RON, stabilit prin punctul 2 al Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 47/2015 şi impozitul pe profit în suma de 37.257 RON, stabilit prin punctul 3 al aceleiaşi decizii.

Cu privire la cele reţinute de instanţa de fond, se arată că la punctul 3 din decizia atacată în mod corect organul de soluţionare a contestaţiei a decis respingerea contestaţiei ca nemotivata pentru suma de 49.813 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 37.257 RON şi accesorii aferente în sumă de 12.556 RON, stabilită suplimentar prin Decizia de impunere nr. x/14.08.2014, având în vedere că reclamanta prin contestaţia depusă nu a prezintat argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei cu privire la aceste sume, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 213 alin. (1) şi (5) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte punctul 2 din decizia atacată, se critică hotărârea instanţei de fond prin raportare la prevederile art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din legea nr. 571/2003, având în vedere următoarele aspecte:

a) Referitor la suma de 552.806 RON reprezentând impozit pe profit în suma de 412.505 RON si accesorii aferente acestuia în suma de 140.301, instanţa de fond interpretează eronat dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în formă aplicabilă la data efectuării operaţiunilor, prevederi care au fost explicitate prin pct. 12, respectiv pct. 22 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere prevederile legale menţionate mai sus profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

Aşa cum rezultă din situaţia de fapt în timpul inspecţiei fiscale s-a constatat că regia nu a justificat faptul că achiziţiile de cărbune energetic de la societatea B. S.R.L., în anul 2007, au fost efectuate în vederea obţinerii de venituri impozabile.

Mai mult, din documentele anexate la dosarul cauzei rezultă că achiziţiile de cărbune energetic nu au corespuns condiţiilor stabilite prin contract privind puterea calorică şi locaţia din care s-au exploatat, neconcurând la obţinerea de venituri, ci din contră au avut o influenţă negativă şi asupra producţiei, randamentul fiind sub cel prevăzut prin tehnologie. Astfel, chiar dacă s-a recepţionat întreaga cantitate de cărbune, persoana care avea în atribuţii urmărirea acestui fapt, nu a efectuat-o în mod corespunzător, acest aspect reieşind chiar din documentele întocmite de C. şi prezentate organelor de inspecţie fiscală.

Astfel, doar simpla achiziţie a bunurilor de la furnizori nu este suficientă pentru a demonstra că acestea au fost realizate în scopul obţinerii de venituri impozabile, atât timp cât regia nu a depus documente din care să rezulte ce venituri impozabile a obţinut în activitatea pe care o desfăşoară conform obiectului său de activitate, ca urmare a acestor achiziţii.

Referitor la achiziţia şi transportul cărbunelui de la societatea B. S.R.L., reclamanta se limitează la a menţiona că s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2007, pentru suma de 3.000.783,12 RON reprezentând valoare cărbune necorespunzător furnizat de societatea B. S.R.L. în cadrul contractului nr. x/A/20.06.2007, având la bază Referatul cu propunere de arestare preventivă din data de 21 octombrie 2011, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT- Biroul Teritorial Mehedinţi.

Aşadar, având în vedere prevederile legale în vigoare în perioada verificată şi faptul că regia nu a anexat niciun document justificativ/înscris care să justifice că achiziţiile de cărbune energetic de la societatea B. S.R.L. în anul 2007, în mod legal organele de inspecţie fiscală au stabilit în sarcina acesteia sumele de plată.

b). Referitor la suma de 69.327 RON reprezentând impozit pe profit în suma de 51.804 RON si accesorii aferente acestuia in suma de 17.523 RON, sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi alin. (2), art. 7 alin. (1) şi alin. (3) şi art. 11 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare si ale pct. 126 alin. (1z6bl) şi alin. (2) lit. a) din OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în vigoare la data efectuării operaţiunilor, prevederi care au fost menţinute şi prin pct. 156 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în vigoare începând cu data de 01.01.2010.

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, iar aceste documente justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Totodată, deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

Prin urmare, este necesar să se asigure recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în entitate şi înregistrarea acestora la locurile de depozitare şi să se efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării lor, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege, iar rezultatul inventarierii să se înregistreze în contabilitate potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

Aşa cum rezultă din situaţia de fapt prezentată detaliat în cauză, în timpul inspecţiei fiscale, organele de inspecţie fiscală au constatat că regia a utilizat în procesul propriu de producţie cantitatea de 7.485,23 tone cărbune energetic pusă la dispoziţie pentru procesare de către diverse societăţi comerciale în calitate de beneficiari, pentru perioada 2011-2012, cărora nu li s-a pus la dispoziţie energie electrică, potrivit contractelor, contribuind la realizarea de venituri, venituri ce nu au fost înregistrate în contabilitate potrivit prevederilor legale.

De asemenea, nu a solicitat şi nu a calculat penalităţi de întârziere pentru depăşirea termenelor de execuţie de furnizorii prestatori ai lucrărilor de reparaţii, în perioada 01.01.2008-31.12.2012, deşi avea această obligaţie legală.

Din analiza Procesului-verbal încheiat la data de 11.08.2014 la C. din cadrul RAAN, rezultă faptul că la finalul fiecărui contract beneficiarii procesării şi ai energiei pusă în bandă de RAAN au pus la dispoziţie cantitatea de 7.485,23 tone cărbune energetic care a fost utilizată în procesul de producţie propriu al RAAN, beneficiarii nesolicitând restituirea acesteia.

Prin urmare, rezultă că regia a utilizat cantitatea de 7.485,23 tone cărbune energetic în procesul de producţie, astfel că nu se justifică argumentul regiei că acest cărbune energetic ar reprezintă perisabilităţi.

Mai mult, regia nu a prezentat nici organelor de inspecţie fiscală şi nici organului de soluţionare a contestaţiei, normele de consum proprii care să aibă incluse pierderile tehnologice, ori dacă cantitatea de 7.485,23 tone cărbune energetic pus la dispoziţie pentru procesare de către beneficiari, pentru perioada 2011-2012, cărora nu li s-a pus la dispoziţie energie electrică, ar fi fost considerată perisabilităţi, aceasta trebuia justificată cu documente, potrivit prevederilor legale.

În ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii, se învederează că reclamanta nu aduce niciun argument cu privire la modul de calcul al acestora.

Mai mult decât atât, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că "întrucât în anul 2011 reclamanta avea de recuperat impozit pe profit reprezentând plăţi efectuate în cursul anului, iar în anul 2012 avea de recuperat o suma de 3.501.336 RON, impozit pe profit de recuperat din anul 2011, în mod legal consultantul fiscal a constatat faptul că la acest impozit pe profit suplimentar în suma de 43.610, aferent anului 2012 şi 304.908 RON aferent anului 2011 reclamanta nu datora accesorii fiscale."

Pe cale de consecinţa, având în vedere prevederile legale aplicabile cauzei, rezultă ca instanţa în mod eronat a anulat în întregime obligaţiile fiscale accesorii, astfel că acestea puteau fi anulate doar corespunzător sumelor reprezentând debite principale anulate de instanţă.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare nu a depus întâmpinare la cererile de recurs formulate de către pârâte şi nu a formulat alte apărări pe parcursul acestui stadiu procesual.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Reclamanta a învestit instanţa de fond cu controlul de legalitate al pct. 2 şi 3 din Deciziei nr. 47/25.02.2015 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia generală de Soluţionare a Contestaţiilor prin care s-a soluţionat contestaţia prealabilă împotriva deciziei de impunere nr. xnr. 291/14.08.2014 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.

La punctul 2 din decizia de soluţionare a contestaţiei s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulată de reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare pentru suma de 3.015.913 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 464.309 RON, accesorii impozitului pe profit în sumă de 157.824 RON, contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator în sumă de 936.136 RON, accesorii aferente contribuţiei de asigurări sociale datorată de angajator în sumă 632.032 RON, contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi în sumă de 472.422 RON, accesorii aferente contribuţiei individuale de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi în sumă de 318.962 RON, contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator în sumă de 20.429 RON şi accesorii aferente contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de anagajator în sumă de 13.804 RON.

La punctul 3 din decizia menţionată s-a respins ca nemotivată contestaţia formulată de reclamantă împotriva aceleaşi decizii de impunere pentru suma de 49.813 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 37.257 RON şi accesorii aferente impozitului pe profit în sumă de 12.556 RON.

Referitor la prima dispoziţie expusă din decizia de soluţionare a contestaţiei administrative instanţa de fond, valorificând autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale nr. 120/2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosar x/2012, a dispus anularea parţială a măsurilor de impunere suplimentară, apreciind că suma de 120.035 RON, rezultantă a diferenţei dintre suma de 2.521.666 RON reţinută ca şi cheltuială nedeductibilă de organul fiscal şi suma de 2.401.631 RON, exclusiv TVA, ce a fost a fost achitată de reclamantă în mod nelegal către societatea B. S.R.L., este aferentă unei cantităţi de cărbune energetic corespunzător calitativ fiind astfel deductibilă din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit.

Constatările instanţei de fond sunt eronate, criticile recurentei - pârâte fiind în consecinţă fondate sub acest aspect.

Este indiscutabil, aşa cum s-a reţinut de instanţa penală prin hotărârea anterior menţionată, din perspectiva stării de fapt, că valoarea totală a prejudiciului suferit de reclamantă urmare a infracţiunilor săvârşite de inculpaţii cercetaţi a fost de 2.857.941,04 RON inclusiv TVA, reprezentând diferenţă nelivrată dar achitată de reclamantă pentru cantitatea de cărbune convenită prin contractul nr. x/S/16.01.2007 încheiat cu societatea B. S.R.L. Diferenţa a reprezentat slam cărbunos rezultat din activităţi metalurgice sau pământ amestecat cu praf de cărbune a cărei livrare a făcut obiectul cercetărilor penale pentru infracţiunea de înşelăciune.

În concret, reclamantei i-a fost livrat numai cantitatea de 2.291 tone de cărbune corespunzător calitatativ.

Or, pe aceeaşi stare de fapt s-au întemeiat şi constatările organelor fiscale, independent şi prealabil pronunţării hotărârii penale. Astfel, s-a reţinut că suma de 2.521.666 RON reprezintă cheltuială efectuată în perioada iunie - decembrie 2007 cu achiziţia şi transportul de cărbune energetic de la societatea B. S.R.L., cărbune care nu a întrunit condiţiile stabilite prin contract, astfel că din 39.714,25 tone cărbune achiziţionat, doar 2.291,5 tone cărbune energetic a fost corespunzător, restul de 37.422,75 tone a fost slam cărbunos sau pământ amestecat cu praf de cărbune.

Diferenţa sesizată de instanţa de fond de 120.035 RON este într-adevăr aferentă unei cantităţi de cărbune energetic corespunzător calitativ, însă nici reclamanta nu a pretins şi demonstrat cu documente justificative, nici instanţa de fond nu a reţinut că aceste cheltuieli au fost efectuate în scopul operţiunilor sale taxabile. De altfel, singurile critici aduse de reclamantă în legătură cu acest aspect s-au rezumat la susţinerea că s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2007 pentru suma de 3000.783,12 RON reprezentând valoare cărbune necorespunzător furnizat de societatea B. S.R.L.

Aceasta pentru că în raport de dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

Or, constatarea faptului că s-a achiziţionat şi o cantitate de cărbune a fost corespunzătoare energetic nu conduce automat la concluzia că această achiziţie a fost în scopul operaţiunilor taxabile ale reclamantei, ansamblul achiziţiei demonstrând, aşa cum a reţinut organul fiscal, că nu a concurat la obţinerea de venituri, ci din contra, a avut o influenţă negativă asupra producţiei, randamantul fiind sub cel prevăzut de tehnologie.

Prin urmare, contrar aserţiunilor instanţei de fond, reclamanta datorează şi suma de 134.996 RON reprezentând impozit pe profit şi obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 157.824 RON accesorii aferente impozitului pe profit.

Instanţa de fond a anulat şi pct. 3 din decizia de soluţionare a contestaţiei în considerarea faptului că pentru justa stabilire a obligaţiilor fiscale ale reclamantei corectă era obligarea acesteia la plata impozitului pe profit la un singur punct al deciziei, neputând fi calculate mai multe sume cu titlu de impozit pe profit aferente aceleiaşi perioade fiscale, astfel că se va reţine ca nefiind legală decizia contestată pentru obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 49.813 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 37.257 RON şi accesorii aferente în sumă de 12.556 RON (pct 3 din Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 497/25.02.2015).

În această privinţă, instanţa de fond nu se prevalează de nici o normă a cărei încălcare să justifice sancţiunea nulităţii actului administrativ fiscal în discuţie. Conduita organului fiscal care a tratat distinct creanţe fiscale cu titlu de impozit pe profit pentru aceaşi perioadă fiscală este justificată, prin analogie cu abordarea instanţelor judecătoreşti în întocmirea dispozitivului hotărârilor pe care le pronunţă, de analiza unor raporturi juridice fiscale distincte în privinţa cărora au fost adoptate soluţii diferite.

Astfel, la pct. 2 a fost respinsă ca nefondată contestaţia reclamantei ca nefondată, iar la pct. 3 ca nemotivată, în acest din urmă caz pentru lipsa oricăror critici de nelegalitate în cadrul contestaţiei administrative având ca obiect impunerea suplimentară a reclamantei cu suma de 49.813 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 37.257 RON şi accesorii aferente impozitului pe profit în sumă de 12.556 RON.

Concluzionând se reţine că fără temei legal instanţa de fond a anulat pct. 3 din Decizia nr. 47/25.02.2015 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

Prin urmare, actele administrativ fiscale contestate sunt legale, astfel că hotărârea instanţei de fond care le-a invalidat parţial este dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, soluţia adoptată de judecătorul fondului este nelegală, astfel că în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. (1) şi 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. va admite recursurile declarate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva sentinţei nr. 176/2019 din 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, pe care o va casa în parte şi, rejudecând, va respinge în tot acţiunea formulată de Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva sentinţei nr. 176/2019 din 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând cauza respinge în tot acţiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.