Recognition of foreign medical-dental qualifications under Directive 2005/36/CE and the distinction between postgraduate residency training and professional experience.

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii, Centrul de Resurse Umane în Sănătate Publică, Serviciul de Recunoaştere a Calificărilor Profesionale a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea răspunsului Ministerului Sănătăţii nr. 9798/17.12.2018 şi a răspunsului nr. x/30.01.2019, obligarea pârâtului să elibereze certificat de conformitate pentru diploma de medic specialist Chirurgie Orală şi maxilo-facială x/5.01.2015 sub sancţiunea unor penalităţi de întârziere de 500 RON/zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii, obligarea pârâtului să elibereze certificat de conformitate pentru diploma de medic dentist/stomatolog x/29.06.2015 sub sancţiunea unor penalităţi de întârziere de 500 RON/zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 117/2019 din 9 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia inadmisibilităţii pentru capătul de cerere privind anularea răspunsului x/17.12.2018 şi y/30.01.2019 şi în consecinţă a respins acest capăt de cerere;

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii;

- a obligat Ministerul Sănătăţii să elibereze certificat de conformitate pentru diploma reclamantului de medic specialist chirurgie maxilo-facială x/5.01.2015 sub sancţiunea unor penalităţi de întârziere de 500 RON/zi începând cu 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii;

- a obligat Ministerul Sănătăţii să elibereze certificat de conformitate pentru diploma de medic stomatolog x/29.06.2015 sub sancţiunea unor penalităţi de 500 RON/zi începând cu 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

- a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1600 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 117/2019 din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecarea cauzei să se respingă cererea de chemare în judecată.

În susţinerea cererii de recurs, a învederat că sentinţa este nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, consideră că instanţa de fond a apreciat în mod greşit prevederile art. 37 alin. (1) paragraf 3 din Directiva 205/36/CE întrucât excepţia prevăzută la acest text legal poate opera doar în situaţia în care studiile echivalente cu forma prevăzută la art. 34 ar fi fost efectuate până la data de referinţă prevăzută în respectiva anexă pentru statul membru în cauză, respectiv anul 2009 pentru România. Chiar dacă intimatul a început studii de specializare în anul 2010, acesta nu îndeplineşte condiţiile raportate la data de referinţă, respectiv 2009.

Intimatul deţine un titlu de calificare atestat prin Diploma de Licenţă de Doctor-Medic specializarea Stomatologie obţinută în anul 2008 ca urmare a înmatriculării la studii universitare în anul 2002, care nu este prevăzut de directivă la anexa V punctul 5.3.2. astfel că îi sunt aplicabile prevederile art. 37 (1), motiv pentru care, în mod corect, s-a întocmit şi eliberat Recomandarea nr. VIII.d/18935/11.05.2015, întrucât intimatul nu a făcut dovada experienţei profesionale de minim 3 ani consecutiv, efectiv, legal şi neîntrerupt cu normă întreagă sau echivalent parţial din ultimii 5 care preced eliberarea documentului prevăzută de articolul sus-menţionat.

Pentru Certificatul de specialist chirurgie orală şi maxilo-facială, eliberat de Ministerul Sănătăţii la data de 05.01.2015, a fost eliberată Recomandarea nr. VIII.d/18935/11.05.2015.

Accesul la specializarea Chirurgie orală şi maxilo-facială s-a făcut în anul 2010 în calitate de absolvent al Facultăţii de Medicină Dentară, Specializarea Stomatologie.

Corelarea legislaţiei interne s-a făcut prin Ordinul Ministrului Sănătăţii Publice nr. 1509/2008.

Specializarea Chirurgie dentală, orală şi maxilo-facială este înscrisă la Anexa 5.1.3 - Titlurile cursurilor de formare în medicină specializată din Directiva nr. 2005/36/CE iar formarea care duce la obţinerea titlului de calificare de specialist chirurgie oro-dentară şi maxilo-facială presupune încheierea şi validarea studiilor de bază în medicină şi, de asemenea, încheierea şi validarea studiilor de bază în stomatologie.

De asemenea, potrivit adnotării (77), România este notificată cu Specialitatea Chirurgie orală şi maxilo-facială începând din 2009 astfel că intimatul nu deţine o diplomă prevăzută în Anexa V, punctul 5.3.2 care să ateste o formare de bază conform art. 34 din Directivă, motiv pentru care nu i s-a putut întocmi şi elibera un certificat de conformitate pentru titlul de specialist Chirurgie orală şi maxilo-facială.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la data de 19.08.2019 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerentele primei instanţe fiind legale.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul reclamant A. a solicitat Ministerului Sănătăţii eliberarea certificatului de conformitate pentru diploma de licenţă de doctor medic specializarea stomatologie şi a certificatului de specialist chirurgie orală şi maxilo-facială, argumentând că a absolvit Facultatea de Medicină Dentară promoţia 2008 şi Facultatea de Medicină Generală în anul 2014, a obţinut certificatul de medic specialist pe specialitatea chirurgie orală şi maxilo-facială şi, începând cu octombrie 2015, profesează în Germania în calitate de medic rezident pe specialitatea chirurgie orală şi maxilo-facială.

Prin adresa x/17.12.2018 emisă de Ministerul Sănătăţii - Centrul de Resurse Umane s-a refuzat emiterea certificatelor pe motiv că nu rezultă îndeplinirea cerinţei de a dovedi experienţa profesională ca medic dentist, respectiv chirurgie orală şi maxilo-facială pe teritoriul României de minim 3 ani consecutivi, efectiv, legal şi neîntrerupt, cu normă întreagă sau echivalent parţial din ultimii 5 ani care preced eliberarea documentului, ca urmare a faptului că este absolvent al Facultăţii de Stomatologie promoţia anterioară anului 2009.

Prima instanţă a apreciat că interpretarea Ministerului Sănătăţii contravine prevederilor Directivei 2005/36/CE, argumentând că cei 5 ani de rezidenţiat pentru obţinerea calificării profesionale de medic specialist în chirurgie orală şi maxilo-facială au impus o pregătire superioară şi au condus la îndeplinirea practicii profesionale astfel cum se arată în prevederile art. 36 alin. (2) din Directivă, fiind îndeplinite condiţiile de la art. 34.

Aprecierea Înaltei Curţi este în alt sens decât cel reţinut de către prima instanţă şi învederat de intimatul reclamant.

Potrivit prevederilor art. 37 alin. (1) din Directiva 2005/36/CE, "Fiecare stat membru recunoaşte, în scopul exercitării activităţilor profesionale de medic dentist cu titlurile enumerate în anexa V punctul 5.3.2, titlurile de calificare ca medic eliberate în Italia, Spania, Austria, Republica Cehă şi Slovacia pentru persoanele care şi-au început formarea de medic până la data de referinţă prevăzută în respectiva anexă pentru statul membru în cauză, însoţite de un certificat eliberat de autorităţile competente ale respectivului stat".

Pornind de la aceste prevederi, rezultă că excepţia prevăzută la art. 37 alin. (1) paragraf 3 din Directivă, invocată de prima instanţă în argumentarea soluţiei, devine incidentă numai în cazul în care studiile echivalente cu forma prevăzută la art. 34 ar fi fost efectuate până la data de referinţă prevăzută în anexă, respectiv până în anul 2009.

Pentru a se elibera certificatul solicitat de către intimat, era necesară îndeplinirea a două condiţii şi anume: persoanele s-au consacrat în respectivul stat membru, în mod efectiv, legal şi cu titlu principal, activităţilor prevăzute la art. 36, pe o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului; persoanele sunt autorizate să exercite respectivele activităţi în aceleaşi condiţii ca şi titularii titlului de calificare prevăzut pentru respectivul stat în anexa V punctul 5.3.2.

Or, intimatul a început studiile de specializare în anul 2010 astfel că este evident faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a opera excepţia prevăzută în norma europeană.

De asemenea, intimatul deţine titlul de calificare atestat prin Diploma de licenţă de Doctor-Medic specializarea Stomatologie obţinută în anul 2008 ca urmare a înmatriculării la studii universitare în anul 2002, care nu este prevăzut la anexa V punctul 5.3.2. din Directivă, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 alin. (1) redate mai-sus.

La articolul 36 este reglementată exercitarea activităţilor profesionale de medic dentist, acestea fiind definite la alin. (3) şi exercitate cu titlurile profesionale încorporate în anexa V punctul 5.3.2. Alineatul (2) prevede că profesia de medic dentist are la bază formarea de medic dentist prevăzută la articolul 34 şi constituie o profesie distinctă de cea de medic, specializat sau nu iar exercitarea activităţilor profesionale de medic dentist presupune posesia unui titlu de calificare prevăzut în Anexa V punctul 5.3.2.

Alineatul (3) prevede că "Statele membre se asigură că medicii dentari să poată avea acces în mod general la activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament privind anomaliile şi bolile dinţilor, gurii, maxilarelor şi ţesuturilor conexe, precum şi să poată exercita aceste activităţi, respectând totodată dispoziţiile de reglementare şi normele de deontologie care reglementează profesia la datele de referinţă prevăzute în anexa V punctul 5.3.2".

La art. 23 alin. (1) din Directivă este prevăzut că "Fără a aduce atingere drepturilor obţinute specifice profesiilor în cauză, atunci când titlurile de calificare ca medic care permit accesul la activităţi profesionale de medic cu formare de bază şi medic specialist, precum şi titlurile de calificare ca asistent medical generalist, medic dentist, medic dentist specialist (...) nu îndeplinesc toate cerinţele de formare prevăzute la articolele 24, 25, 31, 34, 35, 38, 40 şi 44, fiecare stat membru recunoaşte ca dovadă suficientă titlurile de calificare eliberate de respectivele state membre atunci când atestă o formare care a început înainte de datele de referinţă prevăzute în anexa V punctele (...) 5.3.2. (...), în cazul în care sunt însoţite de un certificat care atestă că titularii s-au consacrat în mod efectiv şi legal activităţilor în cauză pe o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului".

De asemenea, intimatul este titularul Certificatului de specialist chirurgie orală şi maxilo-facială, eliberat de Ministerul Sănătăţii la data de 05.01.2015, accesul la specializarea Chirurgie orală şi maxilo-facială s-a făcut în anul 2010, intimatul fiind absolvent al Facultăţii de Medicină Dentară, Specializarea Stomatologie.

Specialitatea Chirurgie dentală, orală şi maxilo-facială este înscrisă la Anexa 5.1.3 din Directiva 2005/36/CE iar formarea care duce la obţinerea titlului de calificare de specialist chirurgie oro-dentală şi maxilo-facială presupune încheierea şi validarea studiilor de bază în medicină, conform art. 24 şi, de asemenea, încheierea şi validarea studiilor de bază în stomatologie, conform art. 34. România a fost notificată cu Specializarea Chirurgie orală şi maxilo-facială începând cu anul 2009.

În consecinţă, în mod corect a fost eliberată Recomandarea nr. VIII.d/18935/11.05.2015, motivat de faptul că intimatul nu a făcut dovada experienţei profesionale ca medic dentist, respectiv specialist chirurgie orală şi maxilo-facială pe teritoriul României de minim 3 ani consecutiv, efectiv, legal şi neîntrerupt cu normă întreagă sau echivalent parţial din ultimii 5 ani care preced eliberarea documentului, în condiţiile prevăzute de art. 37 alin. (1) din Directiva 2005/36/CE, până la data de referinţă, nefiind corectă interpretarea judecătorului fondului, care contravine cerinţelor Directivei, rezidenţiatul neechivalând cu activitatea de medic dentist, acesta fiind o formă specifică de învăţământ postuniversitar care asigură pregătirea necesară obţinerii unei specialităţi .

În ceea ce priveşte Cauza C 492/12 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, contrar celor reţinute de prima instanţă, nu se constată că recurentul ar fi emis o interpretare contrară acestei jurisprudenţe. Curtea Europeană a statuat că statele membre, a căror legislaţie prevede obligaţia de formare pe bază de program integral şi interdicţia înscrierii simultane la două formări, să recunoască automat titlurile de calificare prevăzute de această directivă şi eliberate de un alt stat membru la încheierea unor formări parţial concomitente iar, prin răspunsul la cea de-a doua întrebare, s-a statuat că articolul 21 şi 22 lit. a) din Directivă trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru gazdă să verifice respectarea condiţiei potrivit căreia durata totală, nivelul şi calitatea formărilor cu frecvenţă parţială nu sunt inferioare celor ale formărilor continue pe bază de program integral.

În cazul de faţă, recurentul a aplicat în mod corect prevederile Directivei, prima instanţă nearătând, în mod concret, care sunt motivele avute în vedere pentru care a considerat că interpretarea autorităţii ar apărea excesivă.

Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii, se va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, se va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 117/2019 din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.