Inadmissibility of appeal against final decision challenging Judicial Inspection complaint classification

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrata la 14.07.2016, reclamanta A. a chemat in judecata pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând anularea Rezoluţiei nr. x/2016/07.03.2015 şi trimiterea dosarului la CSM pentru continuarea procedurii disciplinare.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 181 din 27 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată şi a stabilit onorariul avocatului reclamantei de 390 RON, sumă ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 181 din 27 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, reclamanta A. a declarat recurs.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile procedurale incidente cauzei, respectiv ale art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru argumentele expuse în continuare.

În speţă obiectul analizei instanţei de fond l-a constituit legalitatea rezoluţiei nr. x/2016/07.03.2015.

Cu privire la această categorie de rezoluţii, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea 317/2004 prevede următoarele: (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată: (…)

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;"

Cu privire la acest articol Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 397/2014 a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

În aceste condiţii şi întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea textului de lege în sensul reglementării unei proceduri de contestare a deciziei de clasare, în practica judiciară s-a apreciat că sunt aplicabile prin asemănare prevederile referitoare la procedura de contestare a rezoluţiei de respingere a sesizării. În acest sens a fost şi soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 13 februarie 2017, precum şi cea adoptată în şedinţa din 9 octombrie 2017.

În consecinţă procedura de contestare a rezoluţiilor de clasare se supune normelor referitoare la rezoluţia de respingere a sesizării.

Cu privire la această din urmă categorie de rezoluţii art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată prevede că "rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile", iar conform alin. (6) "soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt: a) respingerea contestaţiei; b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare". Totodată, alin. (7) al aceluiaşi articol prevede că "hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în cazul rezoluţiilor de respingere este definitivă."

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Aceste dispoziţii delimitează, expres şi exclusiv, categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Art. 634 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., republicat:

"Sunt hotărâri definitive: (…) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Prin urmare, reclamanta A. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede nicio cale de atac.

În concluzie, în raport de dispoziţiile legale menţionate mai sus, Înalta Curte constată că este împiedicată, din punct de vedere procedural, să analizeze cererea de recurs, fiind învestită cu o cale de atac inadmisibilă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 181 din 27 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.