Incompatibility of local vice-mayor with status of natural person authorized (PFA) engaged in agricultural activity

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/09.07.2018, emis de către pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 483 din 12 februarie 2019, a respins cererea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, că indicarea doar a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 nu înseamnă că sentinţa atacată este motivată în fapt şi în drept, prima instanţă neindicând înscrisurile care i-au format convingerea că acesta are calitatea de comerciant.

3.2. În ceea ce priveşte motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a arătat că în calitatea sa, de viceprimar al comunei, se identifică prin codul numeric personal şi nu prin codul unic de identificare fiscală, or, judecătorul fondului nu a observat că persoana fizică comerciant are un Codul fiscal unic atribuit pentru identificare, în timp ce persoana fizică se identifică prin codul numeric personal.

Totodată, a confundat cultivatorul cu comerciantul, deşi activitatea devine economică doar în momentul vânzării legumelor, pepenilor şi a rădăcinoaselor şi nu în situaţia cultivării acestora, sens în care a invocat şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 869/2015.

În continuare, recurentul a reiterat argumentele invocate în faţa primei instanţe, susţinând că în mod greşit autoritatea publică pârâtă a reţinut că acesta a exercitat calitatea de comerciant persoană fizică, întrucât A. avea drept activitate principală "cultivarea legumelor, a pepenilor, a rădăcinoaselor şi tuberculilor "şi nu activitatea de comerţ",

Astfel, a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, neavând calitatea de comerciant persoană fizică, iar faptul că era obligat să se înregistreze în registrul comerţului pentru "cultivarea legumelor, a pepenilor, a rădăcinoaselor şi tuberculilor" nu putea conduce la concluzia ca avea această calitate.

În opinia părţii, a respectat dispoziţiile art. 91 alin. (3) teza I din Legea nr. 161/2003, iar activitatea de cultivare a legumelor a fost desfăşurată exclusiv pentru consumul şi traiul de zi cu zi, al său şi al familiei şi nu în scop comercial, aşa încât situaţia de incompatibilitate reţinută nu există.

Prin urmare, a apreciat că au fost interpretate greşit prevederile 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, text de lege pe care, de altfel, îl consideră confuz şi neclar, precizând, totodată, că suma încasată cu titlu de subvenţii, în intervalul de referinţă, potrivit înscrisurilor existente la dosar, a fost de 23.502,83 RON şi nu de 655.506,21 RON.

În concluzie, a susţinut că, în cauză, nu există o încălcare a legislaţiei privind regimul juridic al incompatibilităţilor pentru că nu a exercitat calitatea de comerciant persoană fizică, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin concluziile scrise formulate, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/09.07.2018, emis de intimata-pârâtă.

Curtea de Apel Bucureşti a admis respins reclamantului ca neîntemeiată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta a fost invocat în mod formal, partea nu a formulat critici concrete care să poată fi subsumate acestui motiv de nelegalitate, ci doar a făcut aprecieri generale cu referire la faptul că sentinţa atacată nu este motivată în fapt şi în drept, iar prima instanţă nu a indicat înscrisurile care i-au format convingerea că acesta are calitatea de comerciant.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie şi nu conţine motive străine de natura cauzei, aşa încât respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conţine motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei şi au fost examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, motivarea fiind clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Contrar susţinerilor recurentului, prima instanţă a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispoziţiilor prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, făcând trimitere, totodată la documentele avute în vedere, privind evidenţele de la Registrul Comerţului, subvenţiile încasate, proiectul derulat, declararea veniturilor realizate în vederea impozitării, îndeplinindu-şi, prin considerentele sale punctuale şi concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate şi de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor şi apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme.

Faptul că recurentul nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, de asemenea, este nefondat.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reţinut că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, respectiv interdicţia reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, având în vedere că începând cu data de 22.06.2012 a deţinut şi exercitat simultan funcţia de viceprimar al comunei Mîrzăneşti, judeţul Teleorman, pentru mandatele 2012 - 2016 şi 2016 - 2020, şi calitatea de comerciant persoană fizică "A.", atribuindu-i-se număr de ordine la Registrul comerţului x şi CUI x şi fiind autorizată să desfăşoare activităţi agricole.

Activităţile agricole, pentru a căror desfăşurare a fost autorizat reclamantul, cod CAEN 0124, fac parte din:

Secţiunea A - Agricultură, silvicultură şl pescuit

Diviziunea 01 - Agricultură, vânătoare şi servicii anexe

Grupa 011- Cultivarea plantelor nepermanente

Clasa 0124 - Cultivarea legumelor şi a pepenilor,a rădăcinoaselor şi pepenilor.

Aşadar, activitatea desfăşurată este o activitate economică (codul CAEN reprezentând clasificarea statistică naţională a activităţilor economice din România), circumscriindu-se definiţiei date de art. 2 alin. (1) al O.U.G. nr. 44/2008.

Totodată, din înscrisurile depuse la dosar, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, rezultă că în intervalul 16.05.2012 - 09.05.2017 reclamantul a depus cereri de plată în baza cărora "A.", a încasat (în intervalul 31.10.2011 - 13.02.2018) de la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Local Alexandria subvenţii în sumă totală de 655.506,21 RON, a implementat, prin aceeaşi persoană fizică autorizată, proiectul Fermă de semi-subzistenţă A. - cod decizie de finanţare nr. x, pentru o valoare totală de 7.500 euro - echivalentul a 32.975,40 RON (sumă încasată în întregime în cinci tranşe egale, ultima tranşă de plată fiind încasată în data de 08.10.2015), finanţat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, şi a declarat în vederea impozitării veniturile realizate în calitate de persoană fizică autorizată.

Or, contrar susţinerilor recurentului, exercitarea acestei activităţi, prin intermediul oricărei forme de organizare economică, îi conferă titularului calitatea de "comerciant persoană fizică".

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare la data evaluării, potrivit cărora "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu (…) g) calitatea de comerciant persoană fizică".

În art. 91 din acelaşi act normativ se precizează că "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local. (. . . . . . . . . .) (3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Aşadar, regimul incompatibilităţilor este expres prevăzut de legislaţia în vigoare, în sensul incompatibilităţii funcţiei de viceprimar cu cea de persoană fizică autorizată, scopul legiuitorului fiind acela de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoana care deţine o calitate de ales local să adopte o conduită care să-l împiedice să ajungă în situaţia de exercitare a unor activităţi în stare de incompatibilitate.

În cauză, deşi recurentul, în calitate de viceprimar, avea obligaţia de a respecta aceste prevederi legale, în exercitarea mandatelor 2012-2016 şi 2016-2020, acesta a încălcat interdicţia reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, dar şi prevederile art. 91 alin. (3) teza I din lege, prin aceea că nu a demisionat în termen de 15 zile din funcţia care atrăgea starea de incompatibilitate.

Prin urmare, la data validării pentru funcţia de viceprimar, recurentul-reclamant era obligat să cunoască regimul juridic al incompatibilităţilor şi să aleagă între această funcţie şi calitatea de comerciant.

Prin persoană fizică autorizată se înţelege, în sensul art. 2 lit. (i) din O.U.G. nr. 44/2008, persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege folosind, în principal, forţa sa de muncă.

În art. 6 din acelaşi act normativ se prevede că: "Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrate şi autorizate, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."

Conformându-se acestei obligaţii, recurentul-reclamant a solicitat şi obţinut înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului, ceea ce denotă că a creat premisele începerii activităţii economice înregistrate.

Totodată, în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, referirile la "comercianţi" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, defineşte activitatea economică ca fiind "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit."

În raport cu aceste prevederi legale, rezultă că recurentul a avut calitatea de comerciant şi s-a aflat în incompatibilitate în perioada analizată, faţă de prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, indiferent dacă activitatea în cadrul PFA nu a presupus desfăşurarea de activităţi comerciale în sensul arătat de parte, din moment ce a exercitat, începând cu anul 2011, calitatea de persoană fizică autorizată, respectiv şi în perioada în care a ocupat funcţia de viceprimar, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

În fine, în ceea ce priveşte susţinerile părţii, potrivit cărora art. 87 din Legea 161/2003 este neclar, făcând trimitere, totodată, şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 869/2015, se reţine că tocmai prin această decizie s-a statuat că definirea unei persoane fizice ce desfăşoară o activitate economică autorizată ca fiind "comerciant" presupune o analiză de la caz la caz, în funcţie de particularităţile fiecărei speţe, de către instituţiile/autorităţile publice competente, în raport cu coordonatele cuprinse în legislaţia în materie, în acest sens, în cauză, fiind relevante prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cum corect a sesizat şi judecătorul fondului.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 483 din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.