Nullity of cassation appeal for failure to formulate legal criticism under art. 488(1)(8) Civil Procedure Code.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court declared the appellant’s appeal null and void, thereby upholding the lower court’s final dismissal of the claim and leaving the administrative decision and financial correction in force. The case involved a public authority challenging an administrative decision that imposed a financial correction for alleged irregularities in the procurement of consultancy services under a national program financed by European Union funds. The High Court ruled that the appeal was procedurally null under Article 489(2) of the Civil Procedure Code because the appellant failed to meet the formal requirements of Article 486(1)(d) and did not develop specific legal arguments demonstrating that the lower court violated or misapplied the law as required by Article 488(1)(8). Instead of articulating a legal error in the judgment, the appellant merely reiterated factual disputes and expressed dissatisfaction with the outcome, which was insufficient to constitute a valid ground for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 483 alin. (3) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to formulate legal criticism under art. 488(1)(8) Civil Procedure Code: The case involved a public authority challenging an administrative decision that imposed a financial correction for alleged irregularities in the procurement of consultancy services under a national program financed by European Union funds. The High Court ruled that the appeal was procedurally null under Article 489(2) of the Civil Procedure Code because the appellant failed to meet the formal requirements of Article 486(1)(d) and did not develop specific legal arguments demonstrating that the lower court violated or misapplied the law as required by Article 488(1)(8). Instead of articulating a legal error in the judgment, the appellant merely reiterated factual disputes and expressed dissatisfaction with the outcome, which was insufficient to constitute a valid ground for cassation.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, cited in the dispositive to establish the nullity of the appeal based on procedural defects.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Maramureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene (succesor al Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructura Mare - Direcţia Gestionare Pos Mediu):
- anularea Deciziei nr., 53660/07.09.2017 emisă de pârât în soluţionarea contestaţiei administrative formulată de Unitatea Administrativ Teritoriala Judeţul Maramureş, împotriva "Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare pentru programe operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă" nr. 39427/05.07.2017 încheiat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Direcţia Generala Programe Europene Infrastructura Mare - Direcţia Gestionare pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu privind Contractul nr. x/09.05.2013 "Servicii de consultanţă în domeniul managementului execuţiei de investiţie" din cadrul proiectului "Măsuri de management privind creşterea gradului de informare şi conştientizare din Parcul Naţional Munţii Rodnei", SM1S 16819;
- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare pentru programe operaţionale în cadrul obiectivului convergentă nr. 39427/05.07.2017;
- obligarea pârâtului la restituirea sumei de 53.072 RON reprezentând valoarea corecţiei financiare aplicată pentru Contractul nr. x/09.05.2013 "Servicii de consultanţă în domeniul managementului execuţiei de investiţie" şi plătită integral de Consiliul Judeţean Maramureş cu O.P, nr. 3491/07.11.2017, 3492/07.1L2017 şi nr. 3493/07.11.2017.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 259 din 18 decembrie 2019, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Maramureş, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., însă cu ocazia dezbaterilor asupra căii de atac exercitate a precizat că a invocat doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 2 alin. (1) pct. a) din O.U.G. nr. 66/2011.
În continuare, a prezentat definiţia neregulii prevăzută de prevederile menţionate, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile acesteia, a reluat pe larg motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat şi argumentele pe fondul cauzei, susţinând, în esenţă, că nu există vreo legătură de cauzalitate între pretinsa abatere ce a fost pusă în sarcina acesteia şi o eventuală sumă plătită necuvenit către unitatea administrată din bugetul UE, iar, în opinia părţii, prima instanţă nu a analizat natura corecţiei contestate.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii.
4. Apărarea intimatului-pârâte
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestei căi de atac.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Regularitatea promovării căii de atac
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.
În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
În cauză, se constată că susţinerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat situaţia de fapt şi motivele pentru care consideră că a acţionat corect în procedura urmată, în opinia acesteia fiind reţinută în mod greşit abaterea în sarcina acesteia.
Recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.
Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.
Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Maramureş împotriva sentinţei nr. 259 din 18 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 18 noiembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.