Appeal nullified for insufficient judicial stamp duty where material and procedural grounds required distinct fees

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x din 21 noiembrie 2018, comunicat la data de 28 noiembrie 2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 109 din 14 mai 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată şi a respins, ca prematur formulată, cererea referitoare la aplicabilitatea Legii 54/2019.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate la punctul I.2 anterior, a declarat recurs reclamantul A., prin care, invocând considerente subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat, prin invocarea unor considerente similare celor evocate în fond, respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 21 noiembrie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate îndeplinirea de către recurentul-reclamant A. a obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepţia insuficientei timbrări, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză sunt incidente atât dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., dar şi cele ale art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, prin care se statuează în sensul că recursul prin care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (caz de casare ce corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) se taxează distinct, cu 100 de RON.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că prin recursul declarat în prezenta cauză, reclamantul A. şi-a întemeiat calea de atac promovată pe prevederile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 C. proc. civ., motiv pentru care taxa datorată pentru un astfel de recurs era în cuantum de 200 RON. Prin chitanţa seria x din data de 05.06.2019 recurentul a achitat taxă de timbru în cuantum de 50 RON, însă, în raport de motivele de casare invocate, prin citaţia emisă la data de 09.07.2019 şi comunicată recurentului-reclamant la data de 12.07.2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării unei taxe judiciare de timbru suplimentare. Prin adresa comunicată la dosar în data de 25.07.2019 recurentul a învederat că taxa aferentă cererii sale de recurs a fost deja achitată, depunând, în acest sens, o copie a chitanţei seria x din data de 05.06.2019. Prin citaţia emisă la data de 18.01.2022 şi comunicată la data de 21.01.2022 s-a adus, încă o dată, la cunoştinţa recurentului obligaţia completării taxei de timbru, obligaţie pe care, însă, recurentul-reclamant nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat.

Din verificările efectuate, se constată că recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru şi nici nu a solicitat acordarea de facilităţi la plata taxei.

Consecinţa neachitării integrale a taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului, pentru insuficienta sa timbrare.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 109 din 14 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 109 din 14 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.