Cassation annulled for failure to formulate grounds: non-compliance with mandatory motivation requirements in extraordinary appeal against salary determination in public administration

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.07.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., au chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei:

· Obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, ordonator principal de credite, să stabilească grilele de salarizare, conform dispoziţiilor din Legea cadru nr. 153/2017, privind personalul plătit din fondurile publice, cu precizarea că modalitatea de stabilire a salariilor de bază şi a sporurilor a fost agreată cu reprezentanţii Curţii de Conturi a României;

· Obligarea pârâţilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - ordonator secundar de credite la revocarea:

o Deciziei nr. 203 din 06.06.2018, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-au stabilit drepturile salariale de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate din cadrul acestei unităţi de parchet începând cu data de 1 mai 2018;

o Deciziei nr. 224 din 19.06.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care s-au stabilit drepturile salariale de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate din cadrul acestei unităţi de parchet începând cu data de 1 ianuarie 2018,

· Obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea unei noi decizii care să dispună calcularea sporurilor, în cuantum de 45%, (15% pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 5% pentru confidenţialitate) prevăzute de art. 4 şi art. 5 din Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017 privind personalul plătit din fondurile publice, începând cu data de 01.01.2018, la zi şi pentru viitor, respectiv aplicarea valorii de referinţă sectorială de 463 RON.

· Obligarea paratului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de a emite ordine administrative prin care să elimine discriminările salariale la care sunt supuşi grefierii din tabelul anexă, în raport cu proprii colegi, datorită neaplicării valorii de referinţă sectorială de 463 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1848 din 28 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, a respins acţiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unui pârât fără calitate procesuală pasivă, a respins excepţia invocată de pârâtul PCAB relativ la capătul 1 de cerere, ca nefondată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul PICCJ, ca nefondată şi a respins, în rest, cererea privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 anterior, au formulat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., prin care au învederat că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, potrivit prevederilor art. 486 lit. d) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, faţă de neîndeplinirea obligaţiei de motivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 1 noiembrie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac şi dezvoltarea lor sub sancţiunea nulităţii, stipulată în alin. (3) al aceluiaşi text normativ.

De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, înţeleasă atât drept context în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la aspectele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile materiei recursului, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă, în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că recurenţii - reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O., au înţeles să formuleze exclusiv o declaraţie de recurs, fără indicarea unor motive de casare şi fără a învedera vreun argument în susţinerea căii de atac promovate, menţionând doar că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat. Observând, însă, lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul acestuia nu se regăseşte niciun astfel de memoriu separat, prin care recurenţii să fi expus criticile concrete aduse hotărârii atacate.

Astfel, întrucât recurenţii nu indică niciun argument în susţinerea căii de atac exercitate, Înalta Curte apreciază că aceştia nu şi-au îndeplinit obligaţia de motivare a recursului, nefiind respectate prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care va admite excepţia invocată de intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin întâmpinare şi va reţine incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., acesta urmează a fi anulat ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. împotriva sentinţei civile nr. 1848 din 28 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2022.