Jurisdiction for disputes over parliamentary age-limit allowances: Competence of labor/social insurance courts versus administrative courts for pension-like benefits under Law No. 96/2006.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Section for Administrative and Fiscal Litigation, resolved a negative conflict of competence by establishing that the Mehedinți Court of First Instance, Labor and Social Insurance Division, has jurisdiction to hear the underlying case, thereby rejecting the appellate court's declination. The dispute concerned four former parliamentarians who challenged administrative orders issued by the Secretaries General of the Chamber of Deputies and the Senate that terminated their entitlement to an age-limit allowance (pension-like benefit) effective February 2021, seeking the annulment of these orders and reinstatement of payments. The Court determined that the benefit at issue qualifies as a social insurance right (pension) under Law No. 96/2006, rather than a matter of administrative litigation, because the specialized regulation did not reference administrative procedural law; consequently, under Articles 152 of Law No. 263/2010 and 95 of the Civil Procedure Code, jurisdiction rests with specialized labor and social insurance courts in the first instance, as the specific nature of the subject matter overrides the general competence of administrative courts for acts by public authorities.
Legislator headnote
AI generatedart. 49 din Legea nr. 96/2006, art. 152 din Legea nr. 263/2010, art. 95 din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Jurisdiction for disputes over parliamentary age-limit allowances: Competence of labor/social insurance courts versus administrative courts for pension-like benefits under Law No. 96/2006: The dispute concerned four former parliamentarians who challenged administrative orders issued by the Secretaries General of the Chamber of Deputies and the Senate that terminated their entitlement to an age-limit allowance (pension-like benefit) effective February 2021, seeking the annulment of these orders and reinstatement of payments. The Court determined that the benefit at issue qualifies as a social insurance right (pension) under Law No. 96/2006, rather than a matter of administrative litigation, because the specialized regulation did not reference administrative procedural law; consequently, under Articles 152 of Law No. 263/2010 and 95 of the Civil Procedure Code, jurisdiction rests with specialized labor and social insurance courts in the first instance, as the specific nature of the subject matter overrides the general competence of administrative courts for acts by public authorities.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis used to resolve the negative conflict of competence and establish the competent court for the initial instance.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 156 de la 17 iunie 2021, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocată de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D. şi pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului, în favoarea Curţiide Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Investită prin declinare, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 233 din 3 septembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D. şi pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamanţii au solicitat anularea Ordinelor de încetare a plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, emise pentru fiecare dintre reclamanţi şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanţi. Astfel: - reclamantul A. a solicitat anularea Ordinului nr. 491/05.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor; - reclamantul C. a solicitat anularea Ordinului nr. 825/10.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor; - reclamantul D. a solicitat anularea Ordinului nr. 542/05.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor; -reclamantul B. solicitat anularea Ordinului nr. 369/02.03.2021 emis de Secretarul General al Senatului.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au exercitat o funcţie de demnitate publică în Parlamentul României astfel că, odată cu încetarea mandatului de deputat/senator şi îndeplinirea condiţiilor legale cu privire la vârsta de pensionare au dobândit dreptul la indemnizaţia pentru limită de vârstă, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Înalta Curte constată că, cererea reclamanţilor are ca temei şi scop ocrotirea unui drept de asigurări sociale.
Indemnizaţia pentru limită de vârstă cuvenită foştilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestaţie socială acordată de lege foştilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfăşurată în perioada ocupării funcţiei de demnitate publică.
Întrucât natura indemnizaţiei pentru limită de vârstă de care au beneficiat reclamanţii este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalităţii şi temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plăţii acestei indemnizaţii nu poate intra decât în sfera de competenţă a instanţei de drept comun cu competenţă în soluţionarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.
În concluzie, calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.
De asemenea, având în vedere că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ, Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamanţii au supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Astfel fiind, raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamanţilor, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii D., C., B. şi A. şi pârâţii Parlamentul României-Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor şi Parlamentul României-Senatul şi Secretarul General al Senatului în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2021.