Exclusive territorial jurisdiction in administrative contentious litigation: primacy of legal domicile over factual residence for natural person plaintiffs

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19.02.2020, sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne obligarea pârâtului la plata către reclamant a următoarelor sume:

- Diurnă, care nu include cheltuieli de hrană: 45 Euro X 634 zile = 28.530 Euro

- Alocaţie valorică de hrană: 20 Euro X 634 zile =12.680 Euro

- Cazare: 160 dolari (USD) x 634 zile = 101.440 USD

- Legătură cu familia: 1 Euro X 634 zile = 634 Euro, actualizate cu dobânda aferentă calculată până la efectuarea plăţii efective, acestea reprezentând valoarea totală a diurnelor în valută, alocaţiilor valorice de hrană, cazare, precum şi pentru facilitarea legăturii cu familia care ar fi trebuit să îi fie plătite de către statul român pentru perioada 05.06.2017 - 05.06.2019, când reclamantul a participat, în calitate de personal al Ministerului Afacerilor Interne, la misiunea organizată sub egida B., drepturi prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru stabilirea sporurilor specifice şi a drepturilor de diurnă, cazare şi hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, care reprezintă temeiul de drept al acţiunii introductive şi care nu este publicată în Monitorul Oficial, conţinând informaţii din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, fiind modificată şi completată prin H.G. nr. S/639 din 18.06.2008, act normativ clasificat "secret de serviciu"; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2409 pronunţată în data de 25 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia de contencios administrativ.

În motivare, s-a reţinut că, pentru litigiile declanşate după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 (cum este cazul în speţă) competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat (art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

Competenţa instanţei de contencios administrativ este stabilită exclusiv în raport de domiciliul reclamantului, iar nu alternativ în raport de domiciliul sau reşedinţa reclamantului.

Având în vedere că reclamantul A. are domiciliul în Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia de contencios administrativ.

2.2. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.10.2020.

La termenul de judecată din data de 10.12.2020, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale absolute în ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţia Generală Juridică

Prin sentinţa civilă nr. 771/CA din 10 decembrie 2020, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute a Tribunalului Neamţ, invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţia Generală Juridică, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict de competenţă.

Pentru a hotărî astfel a reţinut că normele speciale de competenţă teritorială exclusivă introduse în Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, în funcţie de domiciliul/sediul reclamantului, exclud normele de competenţă alternativă, care ar da posibilitatea reclamantului, de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Instanţa a apreciat că, la stabilirea competenţei, se are în vedere locuinţa unde reclamantul locuieşte efectiv şi în mod statornic, în cazul de faţă aceasta fiind aceeaşi cu cea la care reclamantul şi-a declarat, în mod legal, reşedinţa în conformitate cu disp. art. 88 din C. civ.

În cauză, din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu precizările părţilor, rezultă că reclamantul A. locuia în fapt, la data formulării acţiunii - 19.02.2020, în municipiul Bucureşti - dosarul Tribunalului Bucureşti. Astfel, deşi reclamantul figurează cu domiciliul în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, potrivit cărţii de identitate - dosarul Tribunalului Bucureşti, acesta a figurat cu reşedinţa pe raza municipiului Bucureşti, astfel cum rezultă inclusiv din recunoaşterea acestuia de la termenul de judecată din data de 10.12.2020.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata unor sume rezultate din drepturi prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004 astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. S/639/18.06.2008.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere teritorial, în raport cu domiciliul sau reşedinţa reclamantului, apreciind diferit asupra acestuia.

Potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv alin. (3) al articolului 10 din Legea nr. 554/2004, se statuează:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său, respectiv adresa domiciliului înscris în actul de identitate. În acest sens s-a stabilit şi prin soluţia adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din 2 noiembrie 2020.

Din punct de vedere juridic, nu se poate susţine că domiciliul părţii este echivalent cu locuinţa în fapt sau reşedinţa şi nu poate constitui temei al stabilirii competenţei în soluţionarea cauzelor.

Din actele dosarului, rezultă că reclamantul domiciliază în Piatra-Neamţ, judeţ Neamţ, conform cărţii de identitate aflată la dosarul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, în raport cu textul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Neamţ, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, competent după domiciliul reclamantului.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE prin Direcţia Generală Juridică, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2021.