Challenge to Environmental Tax Assessment for Packaging Waste: Material Error and Omission Grounds for Annulment

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrata pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în data de 29.12.2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecata pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa dispună:

1. Anularea Deciziei de impunere cu nr. 103/22.06.2017 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru mediu.

2. Anularea Deciziei Administraţiei Fondului Pentru Mediu cu nr. 83/nr. înregistrare 1926 din 18.09.2017 emisă ca răspuns la contestaţia prealabilă formulată.

3. Anularea raportului de inspecţie fiscală nr. x/22.06.2017.

4. Constatarea inexistenţei creanţei invocate, creanţă care totalizează 1.808.091 RON, fiind compusa din:

- Obligaţia fiscală principală (ambalaje bunuri ambalate conform art. 9 (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005) de 1.805.254 RON;

- Obligaţia fiscală principală (anvelope conform art. 9, alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 196/2005) de 2.837 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1937 din 5 iulie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Administraţia Fondului Pentru Mediu, ca neîntemeiata, a admis cererea expertului B. de majorare a onorariului de expertiză cu suma de 1.230 RON şi a obligat reclamanta la plata către expert B. a sumei de 1.230 RON, prin intermediul BLETJC de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Împotriva sentinţei mai sus menţionate a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 3773 din 17 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Administraţia Fondului pentru Mediu prin întâmpinare şi a respins recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1937 din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 3773 din 17 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat contestaţie în anulare reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) teza a II-a şi teza a III-a C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 503 (2) C. proc. civ., teza II: dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale

Instanţa de recurs s-a referit generic la perioada 2014-2015 şi a arătat că, pentru această perioadă, conform normei citate la paginile 11-12 ale Deciziei, Societatea ar fi trebuit "să dubleze respectiva vânzare prin încheierea unor contracte de prestări servicii prin care C. se obligă să le valorifice ea însăşi sau să le incinereze prin propriile instalaţii de incinerare cu recuperare de energie".

Cu privire la această concluzie a instanţei contestatoarea arată că norma în forma citată de instanţă a intrat în vigoare la 21 februarie 2014. Metodologia de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu în forma în vigoare până la data de 20 februarie 2014 nu prevedea condiţia "tranzacţiei cumulative".

Aşadar, pentru două luni, instanţa de recurs a aplicat o normă care nu era în vigoare la acea dată şi a lăsat neaplicată o normă care era aplicabilă materiei la acea dată. Acest lucru nu poate fi decât o eroare materială.

Prin urmare, ca efect al acestei erori, instanţa de recurs a permis impozitarea greşită a ambalajelor introduse în ţară până la modificarea normei.

Instanţa de recurs nu a observat Anexa 35 a Deciziei 103 din 22.06.2017 în documentul omis, societatea C. a arătat limpede că, în fapt, condiţia "tranzacţiei cumulative" a fost îndeplinită.

Ceea ce s-a discutat în contradictoriu cu organul de control a fost lipsa facturilor aferente serviciilor de valorificare. Iar această condiţie a fost impusă de Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu în forma sa aplicabilă din 28 decembrie 2017, prin urmare, ulterior perioadei controlate.

II. Motivul prevăzut de art. 503 (2) teza III C. proc. civ.: instanţa de recurs, respingând recursul a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare

Aşadar, în condiţiile în care concluziile expertului judiciar, flagrant distincte de ale organului de control, dat fiind că acesta conchide în urma analizei sale că "nu există ambalaje pe care societatea reclamantă să nu le fi predat în vederea valorificării, respectiv, îndeplinirii obligaţiilor de mediu" au fost înlăturate din cauză, instanţa de control judiciar ar fi trebuit să arate de ce.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Administraţia Fondului pentru Mediu, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată şi menţinerea soluţiei instanţei de recurs ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând contestaţia în anulare în raport de motivele invocate, apărările formulate prin întâmpinare precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare, având în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta A. S.R.L. a solicitat:

1. Anularea Deciziei de impunere cu nr. 103/22.06.2017 privind obligaţii fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru mediu.

2. Anularea Deciziei Administraţiei Fondului Pentru Mediu cu nr. 83/nr. înregistrare 1926 din 18.09.2017 emisă ca răspuns la contestaţia prealabilă formulată.

3. Anularea raportului de inspecţie fiscală nr. x/22.06.2017.

4. Constatarea inexistenţei creanţei invocate, creanţă care totalizează 1.808.091 RON, fiind compusa din:

- Obligaţia fiscală principală (ambalaje bunuri ambalate conform art. 9 (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005) de 1.805.254 RON;

- Obligaţia fiscală principală (anvelope conform art. 9, alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 196/2005) de 2.837 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1937 din 5 iulie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Administraţia Fondului Pentru Mediu, ca neîntemeiata, a admis cererea expertului B. de majorare a onorariului de expertiză cu suma de 1.230 RON şi a obligat reclamanta la plata către expert B. a sumei de 1.230 RON, prin intermediul BLETJC de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3773 din 17 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Administraţia Fondului pentru Mediu prin întâmpinare şi a respins recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1937 din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Împotriva sentinţei a formulat contestaţie în anulare reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) teza a II-a şi teza a III-a C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 503 (2) C. proc. civ., teza II: dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale

Motivul prevăzut de art. 503 (2) C. proc. civ., teza III: instanţa de recurs, respingând recursul a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen

Astfel, Înalta Curte are în vedere că, potrivit Anexei nr. 18 la raportul de inspecţie fiscală, respectiv "Situaţia vânzărilor de deşeuri provenit din ambalaje anul 2014", în anul 2014, societatea A. S.R.L. a vândut deşeuri provenite de la ambalaje doar în perioada 31.03.2014 - 17.11.2014, iar în perioada 01.01.2014 - 20.03.2014, societatea contestatoare NU a vândut deşeuri de ambalaje.

Aşadar, în perioada 01.01.2014 - 30.03.2014, perioada care include intervalul 01.01.2014 - 20.02.2014 învederată de societatea contestatoare, aceasta nu a emis facturi de vânzare deşeuri, neexistând tranzacţii de vânzare-cumpărare deşeuri de ambalaje.

Întrucât nu au existat tranzacţii de vânzare-cumpărare şi tranzacţii de prestări servicii, s-a constatat inexistenţa tranzacţiilor cumulative în perioada 01.01.2014 -20.02.2014.

Înalta Curte constată că decizia instanţei de recurs nu a avut efect asupra modului de stabilire a obligaţiilor de plată ale societăţii A. S.R.L., astfel încât susţinerile contestatoarei sunt total neîntemeiate.

Simpla nemulţumire a contestatoarei cu privire la soluţia instanţei nu poate fi motiv de contestaţie în anulare, instanţa de recurs având în vedere toate aceste aspecte la soluţionarea în recurs a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017

În concluzie, aspectele invocate de către contestatoare nu se circumscriu noţiunii de eroare materială reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., deoarece vizează modul în care instanţa de recurs a apreciat probele cu înscrisuri administrate în cauză, chestiune care nu mai poate face obiectul aprecierii instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei în anulare.

Chiar dacă soluţia instanţei ar cuprinde greşeli de judecată, ele nu pot fi îndreptate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece aceasta este o cale de atac de retractare, iar nu de reformare a soluţiei atacate, urmărind repararea neregularităţilor evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate şi a stării de fapt la care se referă litigiul.

În speţă, contestatoarea nu a invocat erori materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 noul C. proc. civ., ci a apreciat ca instanţa de recurs, în pronunţarea deciziei contestate, a apreciat în mod greşit probele administrate şi normele de drept incidente în speţă, fiind aşadar invocate erori de judecată, ipoteza ce nu se încadrează în textul legal sus enunţat.

Societatea contestatoare invocă faptul că instanţa de recurs nu a observat Anexa nr. 35 a Deciziei nr. 103/22.06.2017, prin care societatea C. a arătat că, în fapt, condiţia "tranzacţiei cumulative" a fost îndeplinită.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv invocat în susţinerea contestaţiei în anulare, respectiv cel întemeiat pe disp. art. 503 alin. (2) pct. 3 noul C. proc. civ., acesta priveşte omisiunea instanţei de recurs de a analiza unul din motivele de casare atunci când a respins recursul sau când acesta a fost admis în parte.

Textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurent dintre cele prevăzute expres şi limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pe care îl sprijină.

Prin contestaţia în anulare, contestatoarea invocă faptul că instanţa de recurs a omis a se pronunţa cu privire la anumite aspecte invocate de către aceasta în susţinerea recursului şi nicidecum că a omis a se pronunţa cu privire la unul din motivele de casare.

Astfel, instanţa sesizată cu contestaţia în anulare nu este îndreptăţită să verifice corectitudinea argumentelor cu care instanţa de recurs şi-a motivat soluţia, raţiunea anulării deciziei instanţei de recurs, în situaţia admiterii contestaţiei în anulare întemeiată pe art. 503 C. proc. civ., fiind aceea de a sancţiona incompleta soluţionare a cauzei ori a căii de atac a recursului, iar nu reaprecierea asupra soluţiei din dispozitiv ori a considerentelor.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Faţă de aceste considerente şi, în temeiul art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3773 din 17 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.