Appeal against non-appealable declination of jurisdiction under civil procedure law

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.09.2020, sub nr. x/2020, astfel cum a fost completată şi precizată, reclamantul A. a chemat în judecată Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a şi pârâţii persoane fizice B., C., D. şi E. din cadrul secţiei a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea în totalitate a sentinţei civile nr. 5862/11.09.2017, act administrativ unilateral individual emis de Tribunalul Bucureşti ca autoritate publică, în urma constatării faptului că este nulă de drept, prin care a fost vătămat grav în dreptul său la o judecată dreaptă, obiectivă, nepărtinitoare. De asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor la plata de daune materiale şi morale în cuantum de 500.000 de euro, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (2) şi art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 55/2004, C. civ., C. proc. civ.

Tribunalul Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în raport de pretenţiile reclamantului şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive atât a Tribunalului Bucureşti, cât şi a pârâţilor persoane fizice din cadrul secţiei a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca lipsită de interes, iar pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205-208 C. proc. civ., Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 şi Legea nr. 554/2004.

La termenul din 26 martie 2021 instanţa de fond a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale.

Prin sentinţa civilă nr. 463 din 26 martie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, B., C., D. şi E., în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că raportul juridic de conflict dedus judecăţii priveşte un act emis de o autoritate publică locală, nu centrală, iar norma de competenţă citată este una de ordine publică, imperativă.

Potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, completată şi modificată prin Legea nr. 212/2018:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său".

Deşi reclamantul are domiciliul în Bucureşti, în cazul în care cererea este introdusă împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea (respectiv a unui asistent judiciar ori în ipoteza în care chiar instanţa de judecată are calitatea de pârât), remediul este prevăzut de art. 127 alin. (2) şi 21 C. proc. civ. şi nu constă în stabilirea competenţei în favoarea instanţei ierarhic superioare, ci a uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 158 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".

Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu se poate exercita nici o cale de atac.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 463 din 26 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.